8,430 matches
-
domnia ta. — Poate. Dar, pe de altă parte, nu suntem nici pe puntea unei galere, la arsenal ori pe plaje Îndepărtate, unde cineva s-ar putea gândi să te găsească pe dumneata, messer Venuiero. — Totuși, sub aceste bolți, există mai mulți coți de mare și de tărâmuri Îndepărtate decât ai putea crede dumneata. Dar Îmi Închipui că știi. Nu pari surprins să mă vezi. — Nu. Știam că ne vom Întâlni. Și poate că acesta e locul cel mai nimerit... Cum de m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mării. Iar dumneata știai, deși te-ai prefăcut că nu știi. Veniero Încuviință. — Da, un instrument străvechi, născocit de marinarii din Tyr, pentru a birui puternicii curenți potrivnici de dincolo de Coloanele lui Hercule. Ei au descoperit că, la cincizeci de coți În adânc, există un flux de curent care merge spre Apus, În direcția oceanului. Și au născocit o velă scufundată, ca să se folosească de forța aceea, ca și când ar fi fost un vânt, explică el cu Însuflețire. La această amintire, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
simplu chei din pari, abia adăpostit Într-un golfuleț micuț, ocrotit de o scurtă limbă de pământ. Împrejur, câteva colibe din lemn alcătuiau un cătun de pescari. Însă un alt amănunt Îi atrase atenția. Mai Înainte, la vreo sută de coți depărtare de coastă, zări silueta neagră a unei galere ce Încerca să iasă În larg sub impulsul pânzei umflate de vânt. Îmbarcațiunea era lipsită de pavoaz și de orice alt semn de recunoaștere. Aplecată primejdios Într-o rână, după cât putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
separa de locul de Îmbarcare, se temu că nava va izbuti să iasă În larg. Însă această operațiune se dovedea mai dificilă decât prevăzuse echipajul. Ajunse la capătul debarcaderului și descălecă sărind pe scânduri. Ambarcațiunea nu mai câștigase nici măcar un cot Împotriva curentului; dimpotrivă, i se păru că distanța până la țărm se micșorase, ca și când timonierul ar fi stat la Îndoială dacă să Înfrunte marea deschisă sau să redobândească siguranța uscatului. În zorii care se iveau se detașa netă lumina felinarului de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe tapet a chestiunii În momentul respectiv sau aveau altă motivație. În acel moment, a intervenit din nou doctorul Wagner... 22 De vreo două minute, băteam zgomotos și ostentativ darabana cu degetele În masă. Mă aplecasem În față, așezându-mi coatele pe genunchi și ca să ajung la lemnul mesei, mai sonor decât brațul capitonat al fotoliului, dar și pentru a semnaliza vizual că vreau să vorbesc. Limbajul corporal, ca să mă exprim intelectual. Ceva nu-mi suna cum trebuie. Pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
zile. Și tocmai când socotea că e timpul să aleagă, oprindu-și privirea pe un conte de Savoya, tinerel, palid la față și plin de mușchi, ciolănoasa de Fibbia care dormea alături se răsuci în somn și-o lovi cu cotul în cap. Amada se trezi. Palatul, marchizul, pretendenții dispărură ca prin farmec. Sculându-se în capul oaselor și deschizând ochii, Amada văzu în locul acelor minunății șoarecele lihnit care în fiecare noapte ieșea din gaura de lângă ușă și privea cu deznădejde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
drumul!”, spuse îngerul către cel ce aștepta în picioare. Omul înalt își masă puțin ochii, se aplecă asupra cărții și începu să citească rar. Iovănuț recunoscu imediat vechea limbă și cu scris tremurat, trecu pe foaie și pe limba lui, cot la cot cu ceilalți, primele cuvinte auzite: „Capitolul întâi. Facerea lumii. La început a făcut Dumnezeu cerul...”. Apoi se trezi. Episodul 166 VISUL BĂTRÂNELULUI TOTO în culcușul său zdrențuit de sub scara ce ducea la catul întâi al stabilimentului signorei Maxima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
îngerul către cel ce aștepta în picioare. Omul înalt își masă puțin ochii, se aplecă asupra cărții și începu să citească rar. Iovănuț recunoscu imediat vechea limbă și cu scris tremurat, trecu pe foaie și pe limba lui, cot la cot cu ceilalți, primele cuvinte auzite: „Capitolul întâi. Facerea lumii. La început a făcut Dumnezeu cerul...”. Apoi se trezi. Episodul 166 VISUL BĂTRÂNELULUI TOTO în culcușul său zdrențuit de sub scara ce ducea la catul întâi al stabilimentului signorei Maxima, bătrânul Toto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
majoritatea lucruri fără importanță, probleme general-umane, iubire, naștere, moarte, bătrânețe, libertate, cum va fi timpul, mă rog, chestiuni ce se discutau atunci pe Dunăre. Insă tocmai când Metodiu abordase cu aplomb problema general-umană a asupririi turcești, iacătă că la un cot, de după un pâlc de sălcii impasibile, pletoase, le tăie calea un masiv caiac la prora căruia stătea în picioare - nu mai încăpea nici o îndoială - un otoman. Grecul se pregăti să-l salute cu un gest larg și-un zâmbet respectuos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
despărțit de femei, acestea n-ar fi avut nici o șansă să-și croiască drum singure și că viitorul lor ar fi fost să devină servitoare, iar în cazul fetei - poate concubina vreunui negustor pe care l-ar fi durut în cot de cine-a fost taică-său. Dacă soarta vitejilor luptători tuaregi nu părea foarte fericită, mai neagră era soarta femeilor, deoarece trăiau vremuri grele, iar cei din neamul lor nu mai erau considerați temuții stăpâni ai nisipurilor deșertului, ci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să le mobilizezi. Existau doar mici grupuri de oameni care cu greu ar îmbrățișa un ideal ce n-ar avea legătură cu cele mai ferme convingeri religioase ale lor. Probabil că un sângeros „război sfânt“ i-ar determina să lupte cot la cot, dar el nu se vedea capabil să înceapă una din acele nedrepte și crude bătălii fundamentaliste, ce nu aduceau decât moarte, distrugere și suferință. Căută alte visuri. Își imagină alte locuri. Asta făcea în dimineața când îl surprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mobilizezi. Existau doar mici grupuri de oameni care cu greu ar îmbrățișa un ideal ce n-ar avea legătură cu cele mai ferme convingeri religioase ale lor. Probabil că un sângeros „război sfânt“ i-ar determina să lupte cot la cot, dar el nu se vedea capabil să înceapă una din acele nedrepte și crude bătălii fundamentaliste, ce nu aduceau decât moarte, distrugere și suferință. Căută alte visuri. Își imagină alte locuri. Asta făcea în dimineața când îl surprinse un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
devine inconfundabilă, se contopește cu viața oamenilor unui anumit loc, le domină destinul ca o trăsătură de caracter. În pătratul de oraș delimitat de marginile ferestrei mele Închise e betoniera. Din spatele blocurilor de patru etaje, acolo unde șina face un cot ocolind vechea cărămidărie, noaptea Îi aud scîrșnetul dinților mușcînd cu Înverșunare pietrișul. CÎnd se sting zgomotele zilei și Întunericul Înghite pe Îndelete contururile severe ale realității, mi se cuibărește o frică mică În măruntaie ca un copil care are nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-mă ce-ți zic, să nu-ți fie milă, e o femeie rea. Ce spun eu despre această clipă, cînd cerul e o carte deschisă la o pagină anume, așezată pe masă cu fața În jos. Ai Împins-o cu cotul din nebăgare de seamă, a căzut Închizîndu-se brusc și nu mai afli pasajul acela unde tocmai descoperiseși ceva nespus de interesant. Mi-am și pus una din măștile la care recurg cînd vreau cu orice preț să povestesc Întîmplări aparent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ținea o fată de popă, ierea cît pe ce să-l ducă la canal, da s-a-nvîrtit el că nu-i prost. Să-l vezi ș-acu țapăn ca bradu cu patru dinți de aur În gură și mănîncă și bea cot la cot cu ăi tineri, Îi scapără ochii după muieri ș-al meu putrezește - acuș se face șapte ani de cînd s-a dus - a venit pentru niște acte că vrea să vînză un teren, cum să se descurce singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fată de popă, ierea cît pe ce să-l ducă la canal, da s-a-nvîrtit el că nu-i prost. Să-l vezi ș-acu țapăn ca bradu cu patru dinți de aur În gură și mănîncă și bea cot la cot cu ăi tineri, Îi scapără ochii după muieri ș-al meu putrezește - acuș se face șapte ani de cînd s-a dus - a venit pentru niște acte că vrea să vînză un teren, cum să se descurce singur În balamucu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pat și-mi trag plapuma peste cap nu vreau să aud dacă mai sună nu vreau să mai știu mi-e frică cum să-mi vîr mîna În gura ei căscată să mi-o afund În hăul acela pînă la cot să-mi colcăie printre degete balele ei de animal turbat de groază și dacă o Înăbuș de tot dacă o omor și toți ochii ăia pironiți pe mine ca niște cîini speriați așteptînd momentul să se repeadă nu pot nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la gură care mi-a și pus eticheta de anchilozat oportunist și terminat ce să aștept să ajungă el la vîrsta mea și să mă consolez cu asta nu lasă-l să se frece În sudorile lui să dea din coate să găsească soluții de supraviețuire călcîndu-și creierul În picioare umplîndu-și de rahat toate autoportretele ideale la diferite vîrste și urcînd tot mai sus deasupra propriei lui latrine ăsta e binele pe care li-l fac eu singurul bine adevărat dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nea Dumitru În garsoniera de la parter. Un vestibul Înțesat de obiecte, o masă pe care se află găleata cu borș, o tavă de aragaz și o pîlnie. Pe peretele lateral un cuier plin cu jachete vechi și pantofi scîlciați. La cotul tavanului o pată mare de condens. — Intră-n casă c-acuș pui de cafea. Două canapele acoperite cu pături cazone, pe una se vede urma maronie a fierului de călcat. țce caut aici iată-mă și prizoniera doamnei Oprișan mult trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și ce veselă eram) Mă Învîrtesc fără rost prin curtea betonierei. Nimeni nu-mi spune nimic. Nu Îndrăznesc să Întreb. Caut o urmă, un semn. Pe poarta mare intră și ies basculante, pîlcuri de muncitori fumează, Își povestesc, Își dau coate, fac cu ochiu, unii beau cafea din căni de tablă, stau pe vine sau pe cîte-un bolovan. I-aruncă, băi, un ochi, vezi n-a mai venit șefu? Unu tuciuriu se zgîiește pe o fereastră spartă. — Țs, bag seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
între timp el a mușcat pe rând gâtlejurile tuturor celor trei sute de păsări. Zăpada era numai leșuri, carne aburindă și sânge închegat, iar fata țipa de plăcere în sanie, sub căldura penelor de păun. Poporul se temea și se îmbăta. Cot la cot cu Colonelul. Și nu s-a dezmeticit patru ani la rând. Domnilor, se va întâmpla o minune! Ceea ce am văzut e vestea că minunea ce se apropie e de neoprit! După-amiază, m-am așezat la umbra bătrânzlui copac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
el a mușcat pe rând gâtlejurile tuturor celor trei sute de păsări. Zăpada era numai leșuri, carne aburindă și sânge închegat, iar fata țipa de plăcere în sanie, sub căldura penelor de păun. Poporul se temea și se îmbăta. Cot la cot cu Colonelul. Și nu s-a dezmeticit patru ani la rând. Domnilor, se va întâmpla o minune! Ceea ce am văzut e vestea că minunea ce se apropie e de neoprit! După-amiază, m-am așezat la umbra bătrânzlui copac. Undeva a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
urc pe schele, mai ușor decât aș fi crezut, dar, când să ajung în dreptul frescei, una dintre măicuțe mă apucă de braț și mă trage lângă ea, pe banchetă. — Iată că ai venit în sfârșit. De acum încolo o să lucrezi cot la cot cu noi. Clar? zice ea și îmi dă o frânghie imensă, plină de apă. Stoarce-o! Privesc cu disperare către Adél, dar ea nici nu tresare. Iar trenul se smucește din loc. Și atunci observ că bucata aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
schele, mai ușor decât aș fi crezut, dar, când să ajung în dreptul frescei, una dintre măicuțe mă apucă de braț și mă trage lângă ea, pe banchetă. — Iată că ai venit în sfârșit. De acum încolo o să lucrezi cot la cot cu noi. Clar? zice ea și îmi dă o frânghie imensă, plină de apă. Stoarce-o! Privesc cu disperare către Adél, dar ea nici nu tresare. Iar trenul se smucește din loc. Și atunci observ că bucata aceea de tencuială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
nostru au început să se umple. Am văzut doi sau trei bărbați, dar erau bătrâni și-și țineau nepoții pe genunchi. Când m-am întors să mă uit, tot cortul era plin, dar apoi tanti Mae m-a atenționat cu cotul. Un bărbat a venit pe scenă, îmbrăcat într-un costum frumos. O femeie l-a urmărit și s-a așezat la pian. Cred că era cel care dirija cântările. Am știut asta când a spus că va deschide seara cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]