1,999 matches
-
de pe scaun, făcîndu-i loc doamnei Mina să așeze pe masă tava cu ceșcuțele de ceai, alături de o zaharniță cu capac. Tot ce ne interesează e prezentul, dacă situația ne scapă încă de pe acum de sub control, cînd va sosi momentul de cotitură o să ia alții caimacul și noi o să rămînem cu buza umflată. — Eu tot n-am înțeles dom’ Președinte, zice Sena, cum o să punem noi mîna pe putere? Am tot vrut să vă atrag atenția cu mult timp înainte că prea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de care știm, plus încă un grup surpriză, despre care nu poate spune nimeni la ce căruță o să se înhame. Eu spun că la nici una, intervine direct Sena, Copoiul știe mai bine ce face decît oricine altcineva, o să pîndească la cotitură toată desfășurarea. Și la urmă o să tragă foloasele. Fac ceva pe toate informațiile pe care le deține, se enervează puțin Monte Cristo, dacă e un găgăuță poate să i se dea totu’ mură-n gură, că tot degeaba. Nu avem
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Filmele lui Wajda, Tarkovski, Kurosawa declanșează alte gânduri etc. Aria de cuprindere culturală e foarte vastă și vizează atât Împliniri spectaculoase, cât și evoluții promițătoare. O constantă a raportării la literatura română din ultimele decenii o constituie evidențierea momentului de cotitură reprezentat de anul 1965, anul celui de-al IX-lea Congres al PCR. După 1965 are loc „În literatura română un extraordinar fenomen dinamic de Înnoire și diversificare” (p. 21), o nouă etapă (p.22), o Înnoire (p. 132); se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
să fulguie ușor. Din hornurile caselor iese fumul subțire de iarnă. Trece un Îngeraș călare. Dăi Domnu’ Doamne. O hârtie galbenă de un leu Îți fâșâie În palmă. Cel mai mult Îți place chestia aia cu „la un colț de cotitură”. Este vremea colindelor. Cică Portocală și cu frații gemeni de pe Tolbuhin colindă prin tramvaie. Sunt vremuri când totul e lin. Ca În deșert. A nins. Părinții tăi s-au Întors de la Revelion. Au făcut Revelionul la un prieten pe Avrig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
știe?” După ce au plecat ciobanii, cei trei călăreți s-au tras la umbră să aștepte venirea alaiului. Mai aveau mult până la Inumbari și soarele era sus. — Taică, aș merge călare alături de aga Selin, spuse beizadea Ștefan, îndată ce apăru de după o cotitură a dealului șirul de calești și de călăreți. Vodă se mulțumi să zâmbească doar, imbrohorul însă se închină a mulțumire și spuse politicos: — Ești fericit, Constantin bei, până să te întâlnesc nu am invidiat pe nimeni, acum însă te invidiez
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Emma Bovary și Charles Bovary, numai că ilustrul cuplu burghez de secol 19 ajunge să se identifice cu un cuplu scenic (regal) shakespearean, iar printre personaje apare și Mefisto nimic neobișnuit, nu-i așa?, el apărea, la un colț de cotitură, și-n grădina raiului -, într-o suită de metamorfoze nimic neobișnuit, nu-i așa?, și-n grădina raiului făcea pe șarpele -, numai că (a doua oară o spun) printre metamorfozați Prințul, Toreadorul, Hoțul și printre tot felul de curteni, dansatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
o felicitare, ca să nu mai zic de ziua mea de naștere, treacă de la mine chestiile astea nu mă deranjează. Dar el împlinește șaizeci și șase de ani, Alex. Nu mai e o vârstă de bebeluș, Alex, e un moment de cotitură în viață. Așa că trimite-i o felicitare. N-ai să mori din atâta lucru. Doctore, oamenii ăștia-s incredibili! Oamenii ăștia-s de necrezut! Ăștia doi sunt cei mai de vază producători și vânzători de vinovăție ai zilelor noastre! O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
iapă în călduri. Trebuie că este a lu' Culai a Petcului. Amarnic soi, drept ti-oi spune domnule ofițer, tot timpul e după împerechere, zici că are ardei iute-n fund nu alta! Biserica apare deodată în față, la o cotitură a uliței, turla ei albă și subțire se ridică din spatele unor gutui. Curând, se arată și spitalul de campanie. Mai multe corturi albe sunt aliniate de-a lungul unei poteci pe marginea căreia se văd numeroase flori roșii, galbene, albastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fapt o cărare îngustă despre care oamenii din zonă ne-au spus că este foarte dificilă și solicitantă, mai ales iarna. Pe hartă, dunga subțire a drumului, trasată cu vârful ascuțit al unui creion, taie o linie șerpuitoare, plină de cotituri, până sus, spre creastă. Nimic din simpla ei aparență nu arată privitorilor greutățile și pericolele care le presupune. Chiar și în aceste condiții, continuă căpitanul, sunt sigur că inamicul și-a luat măsuri să nu fie luat prin surprindere. Evitarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cum sângele începe să fiarbă în vene și amenință să dea în clocot ca apa dintr-un ibric. Își stăpânește repede impulsul de a răspunde cu un replică usturătoare. Nu dorește să inflameze o situație și așa tensionată. În noua cotitură istorică, dreptatea aparține acum acestor oameni cu steaua roșie la caschetă. Acordul cu anglo-americanii oferise Armatei Roșii totală libertate de acțiune, iar rușii profitau din plin, inclusiv pe plan politic, fără cea mai mică reținere. Își îndreaptă privirea spre colonelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
umblam pe cărarea care ducea, prin fânaț, la moară, numai pe unele locuri capul îmi ieșea peste iarbă. Încolo mergeam ca un om printr-o pădure pe o cărare între două ziduri de copaci. Cărarea era întortocheată, și la o cotitură a ei am întîlnit odată un personaj din altă lume, înalt ca și mine, foarte grav și pășind măsurat - un cocostârc. Am stat un moment amândoi față în față, apoi el s-a ridicat și s-a dus pe deasupra fânațului
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să pună distanță între noi, să ridice o barieră, spre a opri ostentativ orice atingere cât de indirectă cu ea, cu viața ei. Și era atât de femeie gospodina cu tulpanul legat pe frunte... După câtăva vreme apăru la o cotitură piscul Horăicelului, grandios și comic, cu profilul acvilin al unei jumătăți de cască normandă. Era vremea să ne odihnim. Am întins pelerina la piciorul unui mesteacăn, care a servit Adelei de spetează. Sprijinită de copac, botinele îi ieșeau de sub rochie
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
trecut, ea se supără, amenință că se întoarce înapoi, mă invită în termeni aspri să nu mai cochetez, că "nu e frumos". Apoi, ridicîndu-se, mă dezmierdă pe mână în treacăt, scurt, ca pe un copil, și plecarăm. La o altă cotitură se deschise adânc valea Cracăului. Deasupra, plutea luna, trecută de primul pătrar, ca o sfărmătură de nor. Acest fragment al astrului nostru, în plină lumină a zilei, avea aerul stingherit și foarte nelalocul lui. Cu sufletul dezechilibrat încă de atingerea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
canapeaua de dinainte, și-a mai scos capul de câteva ori din landau, cu fluturări de voal - voalul care-mi dezmierdase buzele pe drumul spre Văratic și pe care de atunci nu și-l mai pusese niciodată - și, la o cotitură a drumului, după o dugheană dărăpănată, dispăru într-o singură clipă cea din urmă fluturare a voalului roz. În acest moment începu trecutul. Ca o muzică de pe alte tărâmuri, reflectată într-un ecou, erau toate câte se petrecuse în zilele
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
apa. Atunci mi-am retras mâna care era cât pe ce să facă acea crimă și m-am mulțumit doar să-i privesc. - De-acu, nu mai avem mult și ajungem, ne spuse băiatul cel mai mare. Uitați-vă, la cotitura aceea, pe stânga, este intrarea pe Șontea. Cam pe acolo, vă arăt imediat, se află o groapă adâncă cu somni uriași. Acolo a murit înecat acum vreo doi ani un pescar zdravăn din satul nostru. Agățase un somn uriaș și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dar perfecte. La fel și în literatură. Se scrie bine, cu stil, dar prost. La ce bun toată această risipă ? Care este efectul ei asupra oamenilor ? Este ea suficient de puternică pentru a salva pe cineva ? în plus, din cauza noii cotituri spre business pe care a apucat-o totul, un nou concept, profesionalismul în artă, a înlocuit orice urmă de entuziasm, de sinceritate și, prin urmare, orice candoare sau stângăcie sunt taxate cu malițiozitate. Dacă stau și mă gândesc, mai rea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fără o implicare emoțională atât de puternică, ceva îmi spune că vom constata totuși că sunt cei mai buni ani din perioada postrevoluționară, mă refer la aspectul economic în primul rând, sau, în orice caz, anii care au marcat o cotitură reală spre bine a țării. Însă, în același timp, cred că vom constata că e vorba și despre perioada în care politica românească s-a degradat cel mai mult, mai ales la nivelul limbajului, aducând pe prima scenă personaje de-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
baterie curge mai mult lichid. Sunt de-acum pe canalul navigabil, la distanță egală de cele două maluri. Cerul Îi acoperă ca o cupolă neagră, imensă, găurită de focuri celeste. Deja nu mai țin minte pe unde-au venit, câte cotituri au făcut, care sunt locurile cu gheață subțire. Terenul Înghețat e mâzgălit cu dâre de cauciucuri care duc În toate direcțiile posibile. Trec pe lângă schelete de rable cu boturile căzute prin gheață, cu uși ciuruite de gloanțe. Ici-colo se văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dreptul să decid. Ea mă adusese pe lume și mă alăptase și mă crescuse. Mă știa dinainte de a mă ști eu Însumi și acum nu avea nici un cuvânt de spus. Viața pornise un lucru și apoi, dintr-o dată, luase o cotitură și devenise altceva. Tessie nu știa cum de se Întâmplase una ca asta. Deși Încă o recunoștea pe Calliope În chipul meu, fiecare trăsătură Îi părea schimbată, Îngroșată, și-apoi aveam barbă și perciuni și mustață. În ochii lui Tessie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vorbi despre orificii de control, screpere, cupe de excavator, scări de puț și filoane de tip alpin. Dacă vă place genul ăsta de descriere, ar trebui să vă luați o carte de minerit. Inițial, m-am așteptat ca, la fiecare cotitură, să dau peste alți șobolani, constructori ai acestui oraș cavernos, Însă asta nu s-a Întîmplat niciodată. În cele din urmă, am Început să mă gîndesc la ei ca la “cei de odinioară”. Nici mîncare n-am găsit. Și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
la pagina următoare - pe următorul raft ori pe următoarea cutie - și aceasta era o parte importantă din plăcere. Și era, de asemenea, o parte importantă a plăcerii de a străbate aceste tunele - nu știai niciodată ce te așteaptă dincolo de următoarea cotitură, la fundul următorului puț. Însă nici măcar În timpul acestor prime săptămîni de explorare tenace nu mi-am neglijat educația. Nu intram niciodată În tunel Înainte de a-mi petrece mai Întîi cîteva ore cu cărțile mele. Și am făcut progrese uriașe. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pînă atunci. Acum, cînd dau filmul vieții mele Înapoi, văd că acest moment, cînd am rămas să mă uit cu gura căscată la aceste creaturi golașe, la acești Îngeri, a marcat ceea ce biografilor le place să numească un punct de cotitură. Prin urmare, asta voi face și eu și voi spune că pe data de 26 noiembrie 1960, În fața clădirii cazinoului de pe o stradă laterală aflată În apropierea pieții Scollay, viața mea a luat-o pe un alt făgaș. Însă, firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
evaporat ca fumul la auzul huruitului ca de tunet al acestuia. Nu se Întîmplase nimic. Și nu avea să se Întîmple nimic, dat fiind că, În acel moment, ne aflam la doar cîțiva metri și cîteva minute de punctul de cotitură unde aveam să rămîn proptit pe trotuar, cu un picior ridicat, și mă uit În sus, la Îngeri. O să vă spun deschis : acea pornire, de a-mi face mendrele cu sora mea pe o alee, a fost ultimul moment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și nu se auzea, nimic. Strigam, simțeam cum îmi tremură corzile vocale, dar coloana de aer vibrant care îmi ieșea din gură se destrăma în vata plasei de păianjen. Curând drumul, care urca ușor la început, a devenit sinuos, cu cotituri și unghiuri imprevizibile. Corpuri mumificate, schelete delabrate, înfășurate strâns în lințolii străvezii de fire, se zăreau în desimea pânzei. Dar nu mă temeam, frica îmi era înăbușită ca și vocea. Știam că trebuie să ajung acolo, în mijloc, să fac
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
spune cum a fost primit romanul în urmă cu zece ani, când a apărut prima oară. Nu eram tocmai un autor necunoscut. Publicasem trei cărți bine primite de critică și luasem niște premii importante. Istoria eroilor... însă a însemnat o cotitură de un anume fel. Știu că s-a scris o singură recenzie despre carte, laudativă, adevărat, și a lui Dan C. Mihăilescu, dar a fost singura. Cartea nu a primit nici un fel de premii și șapte ani după accea nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]