1,970 matches
-
și încremenea acolo ceasuri lungi, nesfârșite, iar ei rămâneau muți, așteptând fără să știe ce așteaptă, liniștea creștea atunci enormă, li se auzea respirația, li se auzeau bătăile inimii, se auzea vântul de gheață cum șuieră și se strecoară prin crăpăturile vagonului, cum îi lovește și le brăzdează obrazul. Tata, la început, când urcase în trenul de marfă, fusese stăpânit de un sentiment acut de revoltă, mânie și neputință: îl scotea din minți, pe el, care nu se clintea cu una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mîncare solidă. Dimineața ne-am odihnit pe malul rîului - un peisaj foarte plăcut, deși frumusețea lui a scăpat Într-o oarecare măsură atenției noastre estetice, transformîndu-se În tot felul de delicatese bune de mîncat. În apropiere, trăgînd cu ochiul prin crăpătura unui gard, am surprins contururile durdulii ale unor portocale. Ospățul a fost groaznic și trist; Într-un minut, stomacurile noastre au devenit pline și acide, iar În următoarea clipă au revenit crampele dureroase ale senzației de foame. Lihniți, ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Je suis en bas! Iar acum: Mon bas lui-même a monté à un certain niveau. Astăzi, seara, la ora întoarcerii mele pe jos acasă - o jumătate de oră de lumină fantastică: cer întunecat de furtună albastră și undeva, dintr-o crăpătură a lui, revărsându-se peste tot, bălțând totul - o lumină strigătoare până la absurd... Prinse între cele două extreme, lucrurile au căpătat un relief și o culoare cu totul neobișnuite. Gama dominantă: albastru întunecat, galben și roșu. O atmosferă de caleidoscop
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
om. Prietena mea era juristă, avea o minte exersată să stabilească legături cauzale logice. Acum însă tocmai ea era cea care căuta explicații naturale pentru fenomenul migrației bilețelului: poate că un curent de aer, cine știe, un vârtej stârnit între crăpăturile de la uși și ferestre. Nu credea nici ea în ce spunea, dar nici pe mine nu mă credea cu totul. Îmi părea de-a dreptul infantilă. Totuși, mi-ar fi plăcut și mie mai degrabă să cred în explicațiile ei
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și dislocare a aisbergurilor umane solide, impenetrabile, țepene și înțepenite neputând fi mișcate și fisurate decât prin dinamitare. Umărul, pieptul, brațele, picioarele, urletele, toate aceste accesorii erau folosite cu dibăcie, cu șiretenie și violență după caz pentru a realiza o crăpătură în monumentul inerției umane. Era cel mai degradant aspect al luptei pentru existență, pentru supraviețuire, al coborârii ființei umane pe scara socială și al indiferenței criminale a unui Dumnezeu inventat de omul cavernelor și plasat într-un loc nedefinit al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Aproape că nu se mai zărea nimic. S-a auzit din nou izbitura în geam și în aceeași clipă am deslușit silueta unei pisici gri cu pete albe înnebunită de groază, cățărându-se disperată pe cerceveaua gemulețului, căutând înfrigurată o crăpătură, o gaură, un spațiu prin care să se strecoare afară. A alunecat pe lemnul pervazului și de-acolo pe dușumea. M-am repezit, am deschis ușa holului și am intrat în cămăruță. Pisica se ridicase din nou lovind furioasă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dar care, sub ochii binevoitori ai profesorilor, mai sufereau unele îmbunătățiri (o feminizare) în liceu. Cămașa bleu rămânea fără guler sau căpăta o tentă mai închisă/deschisă în raport cu canonul, iar sarafanul bleumarin beneficia, după gust și stil, de scurtări, lungiri, crăpături, volane, strâmtări, răscroieli în cloche sau chiar înlocuirea materialului de bază (pe vremea mea, din plastic) cu alte feluri de material, totul până când cineva se sesiza și începeau înfierările, mustrările, ședințele, pentru că aici suntem într-o școală, nu într-o
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
următoarelor decenii, după o ușă de baie a unui apartament cu două camere dintr-un bloc cu două etaje de lângă marele parc al orașului Focșani. Nimic nu mai țin minte din ce mi-a spus mama, sub privirile strecurate prin crăpătura ușii de mândrul meu tată; dacă mi-a dat o lecție importantă pentru viață, am uitat-o. * Nici una dintre casele copilăriei mele - ale tinereții străbunică-mii, mătușă-mii, bunică-mii, maică-mii - nu mai există. Ei, mai există ele, dar
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
facă loc personajului care intră doar pe jumătate. E ca și cînd, aflîndu-ne clandestin în lumea aceea, nu ne-ar da mîna nici să respirăm, sau ca și cînd ne-am uita la ea la Romînia anului 1987 printr-o crăpătură din balamaua timpului. Pentru început, vedem cum o studentă numită Otilia (Anamaria Marinca) se agită să obțină o cameră de hotel pentru ea și pentru o colegă de cămin, Găbița (Laura Vasiliu). Ca într-un thriller, scopul acestor aranjamente e
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Viena sub ocupația horthistă. Am vizitat apoi locurile sfinte, reculegându-ne la Sfântul Mormânt și la Zidul Plângerii, unde, conform tradiției, am scris și eu pe o hârtiuță o rugăminte către Cel de Sus și am introdus-o într-o crăpătură. (Minunea e că rugămintea, pe care n-o divulg din motive de "confidențialitate", chiar mi s-a împlinit!) În program ni s-a prevăzut într-o dimineață și o vizită într-un chibuț. Totul era frumos, case arătoase, curățenie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mea de a fi În permanent contact cu tot ce e nou și provocator În mișcarea teatrală a lumii se Împăcau tot mai greu cu reproșurile care Începeau să se insinueze În colectivul Naționalului sau În anumite ziare din țară. Crăpăturile vechilor mentalități - care mă iluzionasem că pot fi schimbate peste noapte - Începeau să iasă la iveală. Actorii voiau să știe mai ales „când se mai iese afară, să ne aerisim și noi“. Noua conducere a Ministerului Culturii, după plecarea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cațără o roză Și uneori o blândă briză ex Ponto adie. Vladimir Nabokov 5 ianuarie 1966 Montreux fig Vorbește, memorie Capitolul 1 1 Leagănul se balansează deasupra unui abis și bunul simț ne spune că existența noastră este doar o crăpătură de lumină Între două entități de Întuneric. Deși cele două sunt gemene, identice, omul, de regulă, privește cu mai mult calm abisul prenatal decât cel spre care se Îndreaptă (cu o viteză de circa 4500 de bătăi de inimă pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
am Început să pipăim nerăbdători ciorapii Îndesați cu mici daruri și foșnind foarte plăcut; le-am scos pe rând, cu precauție, am desfăcut panglicile, am tras puțin hârtiile de Împachetat, examinând totul În lumina firavă care se strecura printr-o crăpătură a jaluzelelor, apoi le-am Împachetat din nou și le-am Înghesuit Înapoi, la locul lor. Îmi amintesc apoi cum ședeam pe patul mamei, cu voluminoșii ciorapi În mâini, străduindu-ne să jucăm spectacolul la care ea dorise să asiste
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu fruntea mea. Un ritm de vis Îmi străbătea ființa. Recentul „Treaptă, treaptă, treaptă“ era preluat de un robinet care picura. Și, combinând fructuos tiparul ritmic cu sunetul ritmic, descifram modelul de labirint al linoleumului, descoperind chipuri acolo unde o crăpătură sau o umbră furniza ochiului un point de repère. Fac apel la părinți, nu spuneți absolut niciodată unui copil „grăbește-te“. Etapa finală a vagului meu curs navigabil se petrecea când ajungeam la insula patului meu. Mama urca dinspre verandă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
baie, În dormitorul ei luminat de lângă camera noastră, și invidia față de fratele meu care respira regulat, șuierând ușor În spatele paravanului care ne despărțea, nu reușeam niciodată cu adevărat să profit de acest răgaz suplimentar pentru a adormi repede, În timp ce o crăpătură În Întuneric Încă mai reținea o frântură din mine În neant. În cele din urmă, se auzeau pași implacabili Înaintând greoi pe coridor și făcând să vibreze deznădăjduit pe etajera lui vreun obiect de sticlă, care Împărțise veghea cu mine
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
demult, a căror lungă rază de lumină găsește atâtea căi ingenioase de a ajunge până la mine. Capitolul 6 1 Într-o dimineață de vară, În legendara Rusie a copilăriei mele, primul lucru asupra căruia deschideam ochii când mă trezeam era crăpătura dintre jaluzelele albe dinăuntru. Dacă prin ea se zărea o paloare apoasă, mai bine nu Îi deschideai, fiind astfel cruțat de vederea unei zile posomorâte, pozând pentru a fi fotografiată Într-o băltoacă. Dintr-un fascicol de lumină Întunecată, deduceai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
băltoacă. Dintr-un fascicol de lumină Întunecată, deduceai cerul plumburiu, nisipul Îmbibat cu apă, terciul de flori maro strivite sub lilieci - și acea frunză turtită, roșcată (prima victimă a anotimpului) lipită de o bancă udă din grădină. Dar dacă prin crăpătură se zărea o dungă lungă sclipind ca roua, mă grăbeam să ofer ferestrei ocazia de a-și revărsa comoara. Dintr-odată, camera era despicată În lumini și umbre. Frunzișul mestecenilor mișcându-se În lumina soarelui avea nuanța de verde translucid
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sub un pian de concert sau o locomotivă de jucărie culcată pe o parte cu roțile Încă Învârtindu-se vioaie. Modificarea vitezei trenului Îmi Întrerupea uneori firul somnului. Lumini lente se perindau pe lângă noi; fiecare investiga, În trecerea ei, aceeași crăpătură, apoi un compas luminos măsura umbrele. Deodată, trenul se oprea cu un scrâșnet lung de frâne cu aer comprimat. Ceva (ochelarii fratelui meu, după cum s-a dovedit În ziua următoare) a căzut de sus. Era minunat de palpitant să te
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o fixație de edil și visa un monument. Rădăcinile, rădăcinile verdeții din amintire, rădăcinile memoriei și ale plantelor spinoase, rădăcinile - Într-un cuvânt - sunt În stare să parcurgă lungi distanțe Învingând unele obstacole, pătrunzând prin altele și strecurându-se În crăpături Înguste. Astfel au străbătut grădinile și parcurile Împreună cu noi, Europa Centrală. Alei cu pietricele se reuneau și se opreau la un roind-point spre a ne privi pe tine sau pe mine cum ne aplecăm și ne concentrăm pentru a căuta
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ce ne-au încercat, dar și pentru că, având deja patruzeci de ani, casa n-a fost încă niciodată serios reparată, cum de mult ar fi trebuit (ca să reziste, o casă, se zice, trebuie reparată o dată la 20-25 de ani), unele crăpături, ca și podeaua cimentată, acoperită de câteva covorașe de casă. În colțul de lângă ușa „blocată” se află un mic dulăpior cu cărți foarte deosebite ca valoare, de la Departe de Moscova (de Ajaev, dacă nu mă trădează memoria), la Don Quijote, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
multe în zadar. Doar El se îngrijește de noi. Noi să ne ostenim doar cu poruncile Lui. Dar uităm uneori și de noi. în acel zid sunt mii și zeci de mii de biletele sau acatiste, aș zice eu, în crăpăturile lui. Fiecare caută să-și pună un mic bilet unde au scris numele celor dragi sau dorința care o au. La intrare la zid este poliție care face control că nu cumva să fie vreun om răufăcător. Controlul este foarte
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
război animalelor. Animalele erau înarmate cu bâte, dar vulturul i-a învățat pe cei din tribul lui mânuirea săgeților. Dar șerpii erau atât de vicleni, încât a fost imposibil să fie omorâți toți. Unul dintre ei a căutat adăpost în crăpătura unui munte din Arizona care se poate vedea și azi cu ochiul liber (transformat în piatră strălucitoare), lucind în roci. Iar urșii, când erau răniți, se multiplicau în alți urși; cu cât tribul înaripat încerca să-i omoare pe urși
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
după ajutor. La scurt timp au apărut câțiva vecini cu scări lungi și ne-au ajutat să ieșim din imobilul distrus de seism. ANIVERSARE UNICĂ În urma cutremurului, Căminul Cultural, proaspăt văruit și reparat, și-a arătat din nou vârsta în crăpăturile care au brăzdat pereții abia cârpiți. Pentru că se apropia festivalul concurs inter comunal, am acoperit cu ipsos crăpăturile și am dat cu var pe deasupra. Încercarea mea de a face ca acest cămin să arate cât de cât normal a eșuat
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
din imobilul distrus de seism. ANIVERSARE UNICĂ În urma cutremurului, Căminul Cultural, proaspăt văruit și reparat, și-a arătat din nou vârsta în crăpăturile care au brăzdat pereții abia cârpiți. Pentru că se apropia festivalul concurs inter comunal, am acoperit cu ipsos crăpăturile și am dat cu var pe deasupra. Încercarea mea de a face ca acest cămin să arate cât de cât normal a eșuat. Era necesară construirea unui un cămin nou. În fiecare an se organiza în cadrul festivalului „Cântarea României” manifestarea intitulată
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
stabilesc adevărul istoric. Comisiunea de arhitecți - în frunte cu arhitectul Iotzu , atunci decanul Școlii de Arhitectură, și Gogu Ionescu , arhitectul-șef [220] al Ministerului Cultelor și Artelor - și-au spus răspicat părerea că localul nu se mai poate repara, din pricina crăpăturilor unor ziduri esențiale; de aceea am decis lansarea unei subscripții publice, pentru reclădirea Teatrului. Din motive pe care nu le cunosc, aceiași arhitecți, împreună cu alții, au socotit ulterior că localul se poate repara, dar cred că nu putem fi vinovați
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]