1,492 matches
-
Moscova, Biserica Ortodoxă Ucraineană - Patriarhia de la Kiev, și Biserica Ortodoxă Ucraineană Autocefală. Pe locul doi ca număr de credincioși este Biserica Greco-Catolică Ucraineană, care practică aceleași tradiții spirituale și liturgice ca și ortodoxia, și recunoaște primatul papei ca lider al creștinătății. Întâistătătorul Bisericii Greco-Catolice Ucrainene este arhiepiscopul Sviatoslav Șevciuc. În Ucraina există de asemenea 863 de comunități romano-catolice, 474 clerici și un milion de credincioși romano-catolici. Grupul formează aproximativ 2,19% din populație și constă preponderent din etnici polonezi, care trăiesc
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
romană și-a consolidat pozițiile rămase catolice și a recâștigat teritorii din tabăra reformei: Austria, Bavaria și Polonia. Misionarii catolici au cucerit spații din lumea extra-europeană, precum Francisc Xavier, ce este considerat apostolul Indiei, Chinei și Japoniei. Unitatea religioasă a creștinătății apusene s-a rupt. Catolicismul s-a menținut în regiunile romanizate de străvechiul Imperiu Roman. În Peninsula Italică, reforma nu a avut succes din cauza apropierii geografice de Roma. În Peninsula Iberică, Reconquista purtată în numele creștinismului catolic și lupta împotriva iudaismului
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
bisericuță din lemn, despre care găsim referiri în "„Istoria Bucureștilor”" de Ionescu-Gion și în "„Din vechiul București între anii 1789-1791”" de Gheorghe Florescu. Tot din lemn s-a refăcut, în anii 1691-1692, pe vremea Domnitorului Constantin Brâncoveanu (1688-1714), martir al creștinătății, o a doua biserică, iar după răzmeriță a fost ridicată, în iulie 1757, sub domnia lui Constantin - Vodă Mavrocordat, a treia Biserică, de data aceasta din zidărie, așa precum aflăm dintr-un act al Mitropolitului Grigorie al Ungrovlahiei, din 1786
Biserica Oțetari () [Corola-website/Science/317058_a_318387]
-
legal al Imperiului Bizantin. La început, noțiunea de „A treia Romă” nu a avut în mod necesar o natură imperială, ci, mai degrabă, una apocaliptică. Scopul folosirii acestui termen era acela de subliniere a rolului Rusiei ca ultimu bastion al creștinătății, prăbușită sub loviturile „ereziei” catolice și ale dușmanului islamic. Din acest motiv, Rusia era văzută de credincioși asemeni celor șapte sute de israeliți care refuzaseră să se închine lui Baal în vremurile profetului Ilie, un sfânt foarte respectat în ortodoxie. Ideea
A treia Romă () [Corola-website/Science/317693_a_319022]
-
Marii Schisme din anul 1054 . Marea Schismă din 1054 este un eveniment ce a împărțit creștinismul în două mari ramuri, vestică (catolică) și estică (ortodoxă). Anul în care s-a petrecut este 1054, deși tensiunile datau de multă vreme între creștinătatea latină (apuseană) și cea greacă (răsăriteană) . Pentru mai multe detalii vedeți Marea Schismă . Biserica Apuseană, o instituție ecleziastică apărută încă de la divizarea Imperiului Roman în cel de răsărit și cel de apus, a fost o biserică creștină cu o influență
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
Ereziile (gr. "hairesis" și lat. "haeresis" <=>opțiune, alegere) sunt un termen istorico-religios și teologic care desemnează un sistem de gândire sau credințe contrare unui sistem dominant. În creștinătate s-au formulat de-a lungul timpului diverse „concepții particulare fie despre Sfânta Treime, fie despre dumnezeirea lui Iisus Hristos, sau despre firea Sa omenească, sau despre raportul dintre cele două firi în ipostasul Său dumnezeiesc, acestea din urmă fiind
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
degrabă decât vicii capitale. Conceptul actual al celor șapte păcate de moarte este legat de scrierile călugărului din secolul al IV-lea Evagrie Ponticul, care menționa opt "gânduri rele" în limba greacă: Ele au fost traduse în latina utilizată de creștinătatea occidentală (in principal datorită scrierilor lui Ioan Casian), devenind astfel parte din tradiția occidentală a pietăților sau a devoțiunilor catolice: Aceste „gânduri rele” pot fi organizate în trei grupuri: În anul 590, la ceva mai mult de două secole după ce
Păcat capital () [Corola-website/Science/319819_a_321148]
-
Biserica Antiohiei a fost în primul mileniu creștin una din cele cinci patriarhii ale creștinătății, alături de Roma, Constantinopol, Alexandria și Ierusalim. În zilele noastre este una din Bisericile Ortodoxe autocefale. În traducerea cea mai răspândită a documentelor oficiale (în limba engleză), Biserica Antiohiei se intitulează Patriarhia Greco-Ortodoxă a Antiohiei și a întregului Răsărit, dar o
Patriarhia Antiohiei () [Corola-website/Science/319840_a_321169]
-
Priestley. Toată cărțile publicate de Priestley în timpul șederii sale la Warrington au accentuat plăcerea studiului istoriei; Priestley a considerat aceasta ca fiind esențial atât pentru succesul lumesc cât și pentru dezvoltarea religioasă. El a scris lucrări despre istoria științei și creștinătății, în efortul de a dezvălui progresul omenirii și, în mod paradoxal, pierderea creștinătății pure și „primitive”. În "Essay on a Course of Liberal Education for Civil and Active Life" (1765), "Lectures on History and General Policy" (1788) și în alte
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
plăcerea studiului istoriei; Priestley a considerat aceasta ca fiind esențial atât pentru succesul lumesc cât și pentru dezvoltarea religioasă. El a scris lucrări despre istoria științei și creștinătății, în efortul de a dezvălui progresul omenirii și, în mod paradoxal, pierderea creștinătății pure și „primitive”. În "Essay on a Course of Liberal Education for Civil and Active Life" (1765), "Lectures on History and General Policy" (1788) și în alte lucrări, Priestley argumentează că educația tinerilor trebuie să anticipeze viitoarele nevoi practice ale
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
sa "Critique of Pure Reason" (1781), scriind că el „știe cum să combine modul său de predare paradoxal cu interesele religiei.” Într-adevăr, acesta a fost scopul lui Priestley de a „pune cele mai 'avansate' idei iluministe în serviciul unei Creștinătăți raționalizate dar totuși eterodoxe, sub îndrumarea principiilor de bază a metodei științifice.” Luând în considerare extinderea influenței lui Priestley, relativ puține burse i-au fost dedicate lui. La începutului secolului al XX-lea, Priestley a fost adesea descris ca un
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
țeapă peste 100.000 de turci, probabil un numar exagerat. Pe plan istoric, Dracula derivă din Ordinul Cavaleresc numit Ordinul Dragonului, inffintat de Sigismund de Luxemburg (pe atunci Regele Ungariei, mai tarziu Împărat al sfanțului Imperiu Român), pentru a susține creștinătatea și a apăra Imperiul de otomani. Vlad ÎI Dracul, tatăl lui Vlad III, a fost acceptat în ordin în jurul anului 1431 datorită curajului cu care luptă împotriva turcilor. Începând cu 1431, Vlad ÎI a purtat emblemă ordinului, iar mai tarziu
Dracula (roman) () [Corola-website/Science/315549_a_316878]
-
atributele lui Kitty Pryde și Jubilee într-o descriere din film a personajului Rogue. Complotul lui Magneto de a-i transforma pe toți conducătorii lumii pentru a accepta că mutanții amintesc de modul în care convertirea lui Constantine I la creștinătate s-a pus capăt persecutării primilor creștini din Imperiul Român; analogia a fost evidențiata într-o scenă ștearsă în care Storm preda istoria. Pretenția senatorului Kelly că are o listă de mutanți care locuiesc în Statele Unite amintește de pretenția similară
X-Men (film) () [Corola-website/Science/316638_a_317967]
-
pereche. De altfel, ca toți bizantinii, Irina atribuia o putere deosebită rugăciunilor care se ridicau din gura călugărilor catre Dumnezeu și în consecință ea aștepta de la așezământul său tot felul de avantaje pentru buna guvernare a monarhiei și pentru pacea creștinătății. Dar la aceste motive de ordin spiritual se adăugau și considerații mai omenești. Una din fetele împărătesei, Evdochia, făcuse o căsătorie destul de nefericită. Bărbatul ei, fără nici un respect pentru nașterea imperială a tinerei femei, o trata foarte disprețuitor; el nu
Irina Ducas () [Corola-website/Science/315014_a_316343]
-
von Salza, consilierul apropiat al regelui, care, bizuindu-se pe personalitatea lui Frederic al II-lea, socotea că a venit, în sfârșit, timpul ca un împărat german să se încoroneze la Ierusalim și o eră nouă să se deschidă pentru creștinătate, așa cum profețiile anunțau. Jean de Brienne primea să fie aruncată pe masa de joc a tratativelor o monedă scumpă, pe unica sa fiică Iolanda Isabella, o copilă de 11 ani, delicată și mult prea sensibilă ca să fie smulsă din căminul
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
Honorius singura în stare să-l determine pe împărat să-și respecte angajamentul de a pleca în cruciadă, luat până atunci de două ori, cu ocazia celor două încoronări, ca rege al Germaniei la Aachen (1212) și ca împărat al creștinătății catolice la Roma (1220). Jean de Brienne, cu inima strânsă, era pregătit să-și sacrifice copilul când a debarcat la Brindisi (Italia) în anul 1222; nu bănuia încercatul rege până unde poate ajunge reaua credință a unui împărat. Lui Frederic
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
atotmâncător, amenință cu flăcări, iar în dreapta un călăreț, Lumea cea deșartă, își îndreaptă sulița către călugăr. Reprezentarea este însoțită de multe inscripții. Episodul are ca pandant alte trei pictate în timpanele pereților: Adormirea Sfântului Efrem, Lapidarea Sfântului Ștefan și Corabia creștinătății. Prima scena apare la Muntele Athos, în Mănăstirea Dochiariu, unde ocupă un perete întreg, într-o formă iconografică complexă, alături de Apocalipsă, dar este frecventă mai ales în pictura cretană. Originile Lapidării Sfântului Ștefan trebuie căutate tot într-o mănăstire athonită
Biserica Bolniței Mănăstirii Hurezi () [Corola-website/Science/320538_a_321867]
-
ocupă un perete întreg, într-o formă iconografică complexă, alături de Apocalipsă, dar este frecventă mai ales în pictura cretană. Originile Lapidării Sfântului Ștefan trebuie căutate tot într-o mănăstire athonită, la Xenofont, unde apare la 1554 în naosul catholiconului. Corabia creștinătății, scenă alegorică, apare pentru prima data în pictura românească, fiind o invenție monastică în spiritul athonit și fiind apropiată în semnificații de scenele care ilustrează Apocalipsul din trapeza Mănăstirii Dochiariu, unde se află pictată alături de Adormirea Sfântului Efrem și, probabil
Biserica Bolniței Mănăstirii Hurezi () [Corola-website/Science/320538_a_321867]
-
și a nobililor normanzi din Sicilia la campania din Răsărit. În acest timp, Bernard trecea Rinul, se pare din inițiativă proprie, fără știrea papei, pentru a atrage la cruciadă și pe împăratul Germaniei, Conrad al III-lea.O expediție a creștinătății europene, condusă de însuși șeful ei, împăratul, ar fi fost cu adevărat o cruciadă, iar meritul, fără îndoială al lui Bernard. Împăratul nu părea, însă, deloc convins de importanța unei atari misiuni. La auzul venirii lui Bernard, el a căutat
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
care, probabil nu l-ar fi încurajat să plece, deoarece el voia să-l știe pe împărat aproape pentru a-l putea folosi împotriva răzvrătitului Arnaldo da Brescia și a normanzilor din Sicilia, mereu în conflict cu șeful spiritual al creștinătății. Cruciada a II-a se pornea; era cruciada pentru mântuirea sufletelor cum a fost numită, pentru că papa Eugeniu, ca un stimulent în plus, promitea primele îndulgențe, adică iertarea păcatelor, tuturor celor care de bunăvoie plecau în cruciadă; și câți nu
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
Sabatul biblic este ziua a șaptea săptâmânală de odihnă și închinare. Este respectat diferit în iudaism și de o minoritate a creștinătății și informează similar în mai multe credințe. Baptiștii “A existat și există o porunca de a păzi ziua de Sabat, insă acea zi nu este duminică... Nu există o dovadă scripturistica despre schimbarea instituției Sabatului, de la a șaptea, la prima
Sabat biblic () [Corola-website/Science/315435_a_316764]
-
Lando al III-lea (fiul lui Landenulf de Teano). În cronică lui Erchempert, contemporană cu Landulf, acesta este descris ca fiind unul dintre cei mai mari trădători, amator de misticisme și de magie neagră, aliat al sarazinilor și dușman al creștinătății.
Landulf al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/324882_a_326211]
-
între Israel și palestinieni a ajuns la un impas prelungit. Aproape 42% din evreii din lume trăiesc astăzi în Israel. Israelul modern este aproximativ situat pe locul regatelor evreiești din antichitate, locuri care sunt locul de naștere al iudaismului, al creștinătății și conține locuri sfinte pentru toate religiile monoteiste principale din lume. Evreii au fost alungați din aceste teritorii în special de romani de-a lungul secolelor de conflict, deși unii evrei au rămas. În Evul Mediu, zona a fost unul
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
religiile monoteiste principale din lume. Evreii au fost alungați din aceste teritorii în special de romani de-a lungul secolelor de conflict, deși unii evrei au rămas. În Evul Mediu, zona a fost unul din principalele locuri ale conflictului dintre creștinătate și islam. Expulzarea evreilor din Spania a condus la o creștere, deși mică a prezenței evreilor în Palestina. În perioada modernă, persecuțiile din Europa au condus la crearea mișcării sioniste, care a câștigat sprijin internațional pentru a înființa un nou
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
planul de a reconstrui Templul Evreu. El a murit lupând cu perșii în 363 iar proiectul a fost oprit. Imperiul Roman s-a separat iar regiunea a devenit parte a Imperiului Roman de Răsărit, cunoscut ca Imperiul Bizantin. Sub bizantini, creștinătatea era dominată de Biserica Ortodoxă Greacă. În secolul V, Imperiul Roman de Apus a încetat se existe, cea ce a condus la o migratie a creștinilor în Palestina și dezolvarea majorității creștine. Evreii numărau 10-15% din populație. Iudaismul era singura
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]