11,160 matches
-
autori dovedesc, pur și simplu, abilitate. Procedează, așadar, prin captatio benevolentiae și au succesul asigurat printre cititorii naivi, care sunt cei mai numeroși, dacă mai e cazul s-o spun. Măsluitul constă la ei într-o rețetă: bunăoară, o intrigă creatoare de suspans, dialoguri scurte, absența descrierilor și portretelor, fraze absolut banale rostite pe un ton ritos, totul grefat pe o problemă morală, socială sau politică la modă. Cu precizarea că rețeta e totdeauna ascunsă cu grijă. Sunt și romancieri (adevărați
Cum se scrie un roman by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4684_a_6009]
-
l-am văzut niciodată fumând ori lăsat în voia ispitelor bahice. În ciuda energiei sale molipsitoare, manifestată într-un permanent neastâmpăr, ulcerul de care suferea îi crea destule probleme, obligându-l uneori să apeleze la medicamente. Când eu lăcomeam la licorile creatoare de euforie, mă privea cu o oarecare vinovăție, ca și cum ar fi vrut să se scuze că nu-și poate îngădui excese. Nici frumoasele „muze”, cu toate că nu lipseau din discuțiile noastre, dând impresia că-l interesează, nu erau decât un pretext
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]
-
Basilică a Sfîntului Antonio din Padova, cel mai important centru de pelerinaj al peninsulei, călugării nu mai sînt italieni, ci lituanieni, unguri, polonezi, români, sloveni, slovaci pentru singurul motiv că tinerii italieni nu se mai călugăresc. Interdicția a fost mai creatoare decît libertatea, dragostea și dăruirea s-au conservat mai bine în suferință decît în indiferență și consum. Poate fi, oare, acest argument logic concluzia optimistă a unei dezbateri despre martiriu? Cu siguranță că da, în măsura în care este și un semnal de
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4700_a_6025]
-
căminului. Eugen Suciu acceptă, ca pe o convenție, toate aceste strategii știute încă de la moderniști. Partea cu adevărat seducătoare a poeziei o constituie formula prin care suntem invitați să pătrundem în universul aparent opac, dar în esență tragic, al minții creatoare. Conformist și nonconformist totodată.” Și insistă: „Așa cum, în vechime, animalele reprezentau liantul între casă și lumea divină, motanul postmodern al lui Eugen Suciu e pendulul de care atârnă, la un capăt, viața simplă, iar de celălalt înalta aspirație creatoare. Material
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
minții creatoare. Conformist și nonconformist totodată.” Și insistă: „Așa cum, în vechime, animalele reprezentau liantul între casă și lumea divină, motanul postmodern al lui Eugen Suciu e pendulul de care atârnă, la un capăt, viața simplă, iar de celălalt înalta aspirație creatoare. Material și imaterial, motanul Eustache girează soliditatea pactului mereu pus în discuție, niciodată negociabil, dintre artist și operă. Inefabilul, de-nespusul, neștiutul, taina și stupoarea coexistă în această mică și deconcertantă mașinărie cu blană. Ea are adâncimea amețitoare a «secretului
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
tehnică, cu timbrul marcant. M-au sedus cu prospețimea glasurilor, m-au cucerit cu abordarea, adesea impecabilă, a unor piese muzicale de un mare grad de dificultate, cu spiritul lor de echipă, transmițîndu-și, unul altuia, din culise, bucuria și emoția creatoare. Am apreciat, pe tot parcursul recitalului, valoarea de unicat a fiecarui interpret în parte. Programul a fost deschis de studentul anului I (21 de ani!), baritonul George Secioreanu, dotat cu un glas amplu în forța sa dramatică, cu un timbru
Daruri muzicale: un recital al tinerilor interpreți by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4717_a_6042]
-
valoarea traducerii Discuțiile privind programele de finanțare a traducerii literare la nivel european s-au concentrat pe amendarea politicii, nesatisfăcătoare cultural și intelectual, care urmează aproape exclusiv logica cererii de piață, nesocotind valorile autentice, și încă și mai puțin efortul creator al traducătorului. De aceea, s-a argumentat pentru o bună politică a ofertei, care să formeze și să orienteze cererea mai eficient și mai temeinic decît, de pildă, practica foarte curentă de valorizare prin includerea în topuri asemănătoare celor din
Platforma Europeană pentru TRAducerea literară PETRA la Bruxelles by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/4956_a_6281]
-
minunat, un fel de punct și de la capăt, o stare benefică pentru cariera fiecăruia, chiar dacă nu foarte mulți au fost dispuși să observe asta - emoția și finețea despre care vorbeam mi se par a fi aproape de tot devoalate. În favoarea tuturor creatorilor. Poate că și această călătorie subiectivă în realități ficționale m-a ajutat să aleg să ajung la München în seara premierei, pe 18 decembrie. Legăturile ce își țes desenul în jurul unor opțiuni pot fi deslușite rînd pe rînd. Sau niciodată
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
un univers și o atmosferă care-i sunt specifice. Fără a fi un festival de proporțiile „Next”-ului, „Filmul de Piatra” respiră deopotrivă un aer competițional și jovial, este o invitație la cinematografie pe gustul tuturor, în spiritul unei tinereți creatoare, iar acest fapt a fost demonstrat de sălile arhipline. Din păcate, nu este loc în această cronică pentru a comenta și alte filme decât cele câștigătoare, însă trebuie remarcat că juriul (Ana Ularu, Andi Vasluianu, Irina Margareta Nistor, Aurelian Nica
„Filmul de Piatra“, ediția 3.0 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4990_a_6315]
-
dat fiind că mintea e muritoare: „La nimic reduce moartea cifra vieții cea obscură”. „Potrivit concepției noastre despre om și despre istorie - spune Lucian Blaga în Ființa istorică - ființa umană își găsește realizarea supremă pe pământ, și anume ca ființă creatoare, oarecum în restriște, pe linia relativității și în limitele ce i s-au hărăzit... Pe pământ își realizează omul destinul tragic și măreț.” „Tragismul prăpăstios” al condiției umane este înfrânat de „demnitatea fără seamăn” a gesturilor demiurgice. Lumea și omul
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
Alex Goldiș Puține destine creatoare ale scriitorilor români contemporani sunt mai contorsionate decât cel al lui Norman Manea. Aproape din orice punct de vedere l-ai privi, autorul întoarcerii huliganului e ceea ce s-ar putea numi „un caz”. Mă refer aici atât la problema identitară
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
proza lui Gellu Naum nu este nici „suprarealistă”, nici un violon d’Ingres al poetului. Mai devreme decât poezia lui Naum (volumul Athanor, din 1968), proza este cea care face trecerea de la avangarda contestatară, care submina temeliile artei tradiționale, la avangarda creatoare, care întemeia o nouă artă. Scriitorul intuiește, încă din 1945-1946, ceea ce în 1985, când va publica Zenobia, va fi deja o evidență: și anume, eroziunea clasicei împărțiri a artei pe genuri. Pornind de la contestația suprarealistă a ideii de organizare rațională
Proza lui Gellu Naum by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4422_a_5747]
-
cea mai bună în cazul lui Unamuno. Volumul de față e atît de slab sub unghi literar și atît de frivol din perspectiva filosofică încît autorului nu i se poate concede nici măcar scuza de a fi fost lipsit de nerv creator. Căci slăbiciunea unui moment de proastă inspirație are sens numai dacă mediocritatea rezultatului se păstrează în niște limite de suportabilitate estetică, dar aici caricatura finală e atît de rudimentară și autorul e atît de minuțios în latura scălîmbăielii verbale încît
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
în 1902, anul publicării romanului, spiritul epocii era impregnat de tripartiția evolutivă a lui Auguste Comte - stadiul religios, metafizic și științific - alături de determinismul biologic de sorginte darwiniană), își dorește cu ardoare un copil a cărui minte să atingă pragul genialității creatoare, drept care se hotărăște să procedeze după toate regulile pe care le recomandă știința: își alege o femeie în care intuiește mama ideală sub unghiul conformației biologice (Marina), pe care, după fecundare o hrănește cu diete științifice, al căror dozaj nutritiv
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
coerent și exemplar. O serie de coincidențe au făcut ca, la un moment dat, ceea ce era obiectul posibil al dorinței mele, scriitura autobiografică, să se regăsească, în același timp, ca obiect al unui nou interes critic, al unei noi efervescențe creatoare a scriitorilor. Am valorificat această ocazie. Aveam treizeci de ani când evenimentele din mai 1968 mi-au dat posibilitatea și curajul să abandonez căile clasice de a realiza o teză și subiectele prestigioase (teza mea trebuia să se refere la
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
ca pictor de nuduri. Organizată prin cooperarea dintre Muzeul de Arte Frumoase din Boston și Musée d’Orsay, „Degas și nudul” propune o analiză detaliată a unui subiect căruia i s-a acordat o atenție insuficientă. Artistul își demonstrează independența creatoare încă de la primele încercări. În „Tinere fete din Sparta luându-se la întrecere cu băieții”, în pofida subiectului istoric, academic, atenția artistului nu este concentrată asupra corectei reprezentări a proporțiilor corporale ci asupra gesturilor care individualizează personajele... În studiile pentru Scene
Edgar Degas și iluzia mișcării by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4635_a_5960]
-
fi în primul rând interesante pentru că îți oferă impresia că vezi trupuri în mișcare. Marea majoritate a lucrărilor din lumea baletului nu descriu scene de spectacol ci siluete obosite, o muncă sisifică, repetiții fără sfârșit. Există o analogie între efortul creator al unei balerine - revenirea obsesivă la același punct de plecare, constanta căutare a perfecțiunii unui gest - și cel al lui Degas însuși... În pofida aparențelor, arta sa nu este o artă a spontaneității. A revizuit „Dansatoare la bară” din colecția Phillips
Edgar Degas și iluzia mișcării by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4635_a_5960]
-
a eseurilor ori studiilor. Prima frază ca îmbinare a materiei și formei. 2. Nu uita ce-a făcut Tolstoi din Natașa Rostova: o femeie grasă, șleampătă, care se ocupă de diareile copiilor ei. El știa totul despre logica maculatoare și creatoare a vieții. Mergi cu ea, numai cu ea, niciodată cu moda. 3. Nu uita lecția lui Caragiale: fără cofeturi. 4. Dacă n-ai ce spune, trebuie să taci. Ceea ce dovedește că filosofii sînt și ei buni la ceva: Wittgenstein, de
Decalogul by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/4643_a_5968]
-
în procedeul dialecticii, adică în optica unei gîndiri care încalcă regulile lui Aristotel (de aici spiritul calcitrant, încălcător de norme, al idealismului german). Totul în lume e paradoxal, inclusiv ființa divină, prin urmare Domnul e act și contra-act, e gest creator și recul al lui. Oricît de puțin intuitive sunt distincțiile stipulate de Schelling, dacă intri în logica viziunii, lucrurile decurg în cadența unei suveici în care contradicțiile și identitățile se topesc unele în altele. E o jonglerie înaltă bazată cu
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
a experimentat în ultimii ani un bolnăvicios exercițiu de admirație sau ură față de indivizi politici, în loc să încurajeze structura europeană a instituțiilor și comportamentul corect față de ele. Nevoia de a fi flatat, ca și ura, disprețul, vanitatea, intriga și gelozia sunt creatoare de emoții, nu de instituții. Ele sunt limbajul indecent al „privatului“ care a năpădit „publicul“. Acum nouăzeci și trei de ani, Marea Unire s-a făcut cu viziune, nu cu vanitate. Ea s-a înfăptuit cu strategii și instituții, nu
Articol scris de Principele Radu: 93 de ani de la 1 Decembrie 1918 () [Corola-journal/Journalistic/46758_a_48083]
-
Suntem conștienți că pentru a realiza o economie modernă, intensivă sunt necesare cadre a căror pregătire să se reflecte în capacitatea de a răspunde noilor exigențeale muncii, ale activității sociale în general, care trebuie sa dovedească înaltă competență profesională, gândire creatoare, deschisă spre nou, spirit de inițiativă, responsabilitate, ordine și disciplină. De aceea programele noastre de activități, ancorate mai ferm în realitatea concretă a problemelor cu care se confruntă fiecare colectiv de elevi corelate mai strâns cu acțiunile desfășurate pe linia
Vezi ce discurs ţinea Ungureanu la şedinţele UTC () [Corola-journal/Journalistic/45679_a_47004]
-
Din Vasilescu ținea în mână un bulgăre mare de pământ moale și galben pe care îl frământa în joacă. Plasat într-o altă ipostază a creatorului, Din Vasilescu se propune ca fiind artistul a cărui „joacă”, jocul secund, imită gestul creator de la început: „avea obiceiul să stea uneori și să facă din pământ fel de fel de figuri pe care le da apoi copiilor.” Cu mențiunea că el, artistul Din Vasilescu, cel pu- țin aici, dacă nu dorește să corecteze creația
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
spirit îi este Mircea Martin, iar dintre cei occidentali, membrii Școlii de la Geneva. De la Poulet, Starobinski sau Jean Rousset preia, de altfel, Mircea A. Diaconu ticul de a nu se pierde în detalii, mergând până la „esențe” în definirea unei personalități creatoare. Ceea ce înseamnă că opera lui Caragiale e privită întotdeauna ca întreg și în impulsurile ei fundamentale, oricât de variate ar fi exemplele puse în joc. De la schițe și comedii până la nuvelele naturaliste, de la simple notații diaristice până la capodopere, toate sunt
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
pentru istoria literaturii române. Caragiale e veriga lipsă în evoluția neverosimilă spre absurdul urmuzian, după cum e veriga lipsă în autenticismul aproape documentaristic al ficțiunii lui Camil Petrescu. Pericolul e însă ca acest comparatism incontinent să dizolve până într-atât personalitatea creatoare a lui Caragiale, încât aceasta să-și piardă cu totul specificul. Căci numelor enumerate mai sus li se alătură Giambattista Vico, Nietzsche, Cioran, Radu Petrescu, Mircea Cărtărescu, într-un lanț infinit de relații. De vină e, în fond, dizolvarea „criticii
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
de un surâs, preocuparea pentru propria postumitate literară. Scriitorul caută nu atât să-și facă ordine axiologică în „biblioteca” personală (acțiune de care s-a ocupat și se va ocupa, oricum, critica literară), cât, mai ales, să-și explice parcursul creator. Volumele de versuri din „întâia viață de până la 35 de ani” și, în special, „angoasanta plachetă de debut”, sunt trecute printr-o dură examinare critică. Ilie Constantin identifică „tumorile” poetice, le extirpează acum printr-o sângeroasă operație chirurgicală și le
Privind înapoi, pentru înainte by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4364_a_5689]