4,293 matches
-
pași împleticiți. Ea reușise să se descurce mai bine decât Norma. Avusese curajul să-i spună că-i pare rău. Le spusese copiilor ei că-i iubește. Chiar dacă ea dispărea, copiii aveau să știe asta. Nu, Bunico, a zis Alice. Creatura și-a lăsat capul pe-un umăr, iar Alice a bătut din picior exasperată. Așa cum i se întâmplase și bunicii ei, moartea o tentase pe Alice o dată sau de două ori, dar oare nu viața e adevărata sirenă - frumoasă, irezistibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
poate că nici nu voia să se controleze. Adevăr: nu ajungi nicăieri atunci când privești în urmă. Jina s-a uitat înapoi, peste umăr și-a văzut-o pe femeia care venise la Ellis. Pearl. După ea venea un băiețel, o creatură fragilă, cu un păr blond deschis și trăsături blânde, angelice. Jina a pus mâna pe poartă și s-a lăsat pe vine ca să scape de amețeală. A îngenuncheat lângă un petic cu căpșune - fructe grase lăsate ca să le culeagă prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
proastă, am încercat eu să o consolez. Viața nu e făcută mereu numai din iubire și distracții... Câteodată e plină de goluri. Când ajungem în astfel de sfere în care nimic nu se întâmplă, resimțim singurătatea și micimea noastră. Suntem creaturi vanitoase și prețuim prea mult propriul ego, adesea credem că Universul se țese în jurul propriei noastre persoane și de aceea avem senzația că suntem sabotați atunci când nu ne iese totul așa cum ne planificăm. De fapt, suntem mici fire de praf
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
un gest exhibiționist în public. Să nu mă întrebi de ce mă transsubstanțializez cu o persoană de această speță, de ce îl simt pe unul ca ăsta ca pe o metamorfoză a mea. Habar nu am de ce, dar se întâmplă. Doar cu creaturile rele și cinice, cu Iudele tuturor vremurilor mi-e greu să mă identific. Cu restul, nu. Te invit să te gândești și pe tine ca pe un caz paradigmatic. Cum a ajuns nepotul și fiul Mircea a lui Miclea, Mircea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
autocompasiune sau, eventual, de altruism genetic. Toți acei ani ne-au terminat minima deschidere la nevoile altora, a celor străini. Hoarde care ne băteam la cozi, inși care împingeam pe altul de pe scară ca să ne facem noi loc în autobuz, creaturi care își turnau colegii ca să se spele de câte un păcat sau să obțină o plecare în străinătate sau să avanseze în schemă. Un totalitarism hobbesian despre care noi am uitat că era așa, amestecat în celulele noastre o dată cu cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
niște cărți înșirate pe rafturi de-a lungul pereților și o rogojină pe jos, și a ținut să ne precizeze încă de la sosirea noastră că nu era nici magician, nici alchimist, ci căuta doar să citească semnele trimise de Dumnezeu creaturilor Sale. În sprijinul celor spuse, a citat câteva versete din Cartea Sfântă: Există pe pământ semne, pentru cei cu credință neclintită. Există semne și în voi înșivă, au nu le vedeți oare? Există în Ceruri răsplata ce vă este menită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lui, în peștera în care se refugiase; era în inima codrilor, nu departe de Rhenus. Zorii începeau să sclipească palid. Era singur. Din nou glasul acela, cuvintele acelea: „Nu-l omorî“. Le auzise ca și cum cineva - un spirit, o zeitate, o creatură infernală - s-ar fi aplecat deasupra lui și le-ar fi rostit în timp ce el dormea. Glasul acela răsuna în coșmarurile sale de când părăsise Roma și străbătuse drumurile care, traversând Alpii, îl duseseră spre ținuturile înzăpezite din miazănoapte și până la pădurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pusese niciodată mâna pe arme și pentru că avea oroare de ele - nu purta nici măcar un pumnal. Cât despre spiritele acelor păduri, știa prea bine că unele erau în stare să târască un om sub pământ, dându-l drept hrană înspăimântătoarelor creaturi ale infernului. O invocă pe Velunda, să-l apere ea, vrăjitoarea, preoteasa care vorbea cu spiritele și știa să le îmblânzească, așa cum o făcuse de atâtea ori, salvându-l. În clipa acela auzi un șuierat chiar deasupra capului său. Crengile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ar fi fost niciodată îndepărtate unul de altul. Abia în clipa aceea Vitellius își dădu seama că ieșise din apă și că picioarele-i ude călcau pe pământul tare, acoperit de zăpadă. — Unde e Listarius? Nu reușea să vadă chipul creaturii. Distinse cu greutate părul lung, blond, și brațele goale. — De asta ai venit aici? Glasul femeii era batjocoritor. Nu! strigă Vitellius. Se sperie de corbul care venise să se așeze în fața vrăjitoarei, negru pe zăpada imaculată, și începu s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe albastrul cerului, și cădea pe masă, în jurul căreia se aflau câteva scaune, și pe o mică statuie de marmură ce-i atrase atenția lui Antonius. Statuia reprezenta o fată surâzătoare. Cu o mână oprea, aparent fără efort, atacul unei creaturi monstruoase, infernale, un dragon cu gura căscată, gata să muște. — Sufletul nostru purificat e asemenea unui copil... Glasul lui Proculus răsună profund, liniștit. — ...și puritatea dobândită domolește și călăuzește instinctele sălbatice închise în fiecare dintre noi, adăugă Antonius, atingând capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
despre ploaia de mâncare . Minunat! exclamau întruna, iar apa și se scurgea din haine formând adevărate bazine la picioare. Ce copil frumos... și-ți vine să crezi că a-nceput musonul? Vai, și mâncarea! Ce copil! Doar Kulfi tăcea. Privea creatura micuță din brațele mele, o creatură care părea să fi venit de pe cu totul altă planetă sau care fusese găsită în pădure, ceva străin și ciudat. Ochii copilului erau închiși și degetele îndoite strâns în pumni. Fața îi era roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
întruna, iar apa și se scurgea din haine formând adevărate bazine la picioare. Ce copil frumos... și-ți vine să crezi că a-nceput musonul? Vai, și mâncarea! Ce copil! Doar Kulfi tăcea. Privea creatura micuță din brațele mele, o creatură care părea să fi venit de pe cu totul altă planetă sau care fusese găsită în pădure, ceva străin și ciudat. Ochii copilului erau închiși și degetele îndoite strâns în pumni. Fața îi era roșie și capul ascuțit. Privea ciudățenia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
un spălat zdravăn pe dinți sau dacă ar putea umple vreodată golul din burta sa. Coborând treptele înapoi în casă, se întâlni cu Ammaji care tocmai pornea cu bidonul de lapte, cu sariul alb mototolit în jurul ei. Semăna cu o creatură marină palidă, eșuată pe țărm, însemnată de maree, ridată și încrețită. Ammaji se uită la ochii obosiți ai nepotului său. — N-ai dormit? întrebă. Cum o să reziști peste zi? îl ciupi tandru de obraz, în semn de reproș. 3 În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
drumului, uimit că încurcase niște ființe atât de diferite una de alta. E maimuțoi, nu măgar. — Maimuțoi-măgar, țipă Ammaji. Nu mai sta acolo ca prostul, fugi după el. Și, amintindu-și îndatoririle sale, băiatul de la Hungry Hop se repezi după creatură, urlând și răcnind, agitând prin aer două bețe într-un fel atât de alarmant că până și maimuța asta îngrozitoare, dezgustată că nu găsise alune și puțin intimidată, lăsă cornetul să-i cadă, goni nebunește peste acoperișurile magazinelor și dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
la o jumătate de oră după ce le mâncai. Unele erau delicate, cu o aromă obsedantă care te necăjea ca o amintire a ceva ce ai cunoscut cândva, dar care acum îți scăpa. Lămâi verzi murate, umplute cu nucșoară și chimen, creaturi crepusculare, fierte la foc mic pe lemn de copac parfumat, pește mic de râu, copt în nuci de cocos, orez fiert în aburi cu flori de condurul-doamnei în tulpina palidă de bambus scobit, ciuperci cu lamele galbene sau roșii, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
la maimuța aia. E cât se poate de blândă! Baba a supus bestiile. Un preot sosit în vizită de la biserica din Allahabad spunea că asta îi amintea Sfântul Francisc din Assisi, care era mereu înfățișat atât de înduioșător, înconjurat de creaturile pădurii. Comportamentul maimuțelor era o altă proclamare a autenticității lui Sampath. Ia gândiți-vă la toți șarlatanii, spuse doamna Jyotsna, toți escrocii care pozează în șofran, toți acei guru la fel de corupți ca politicienii... — O, murmurau ei plini de satisfacție, Baba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
împodobiți cu generozitate, albine cu limbi lungi și subțiri, pe care le putea vedea atârnând din gurile lor, cărăbuși pudrați fin, cu ochi conturați cu kohl și omizi cu figuri de clovni cu nasuri rotunde, bărbi false și picioare caraghioase; creaturi făcute din frunze și sepale, petale și praf de polen. Le privea parada nesfârșită, tremurînd, sărind, zburând, ieșind parcă din ceaunul bolborosind al vreunui magician, cu sclipitul și strălucirea de bijuteriii a... a cui? A esenței de vânt și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
sau doar o născocire a minții și vederii sale. Nu erau sate, case, oameni... Doar păduri și stânci luminate de soare și apa vie, dură și albă. Privi plin de gelozie păsările care zburătăceau în jurul lui în căutare de firimituri: creaturile acestea micuțe, cu coaste delicate, cu aripi ale căror bătai dădeau la iveală inimi ușoare ca zăpada prin aerul limpede. Pe chip i se întipărise o expresie disperată, de om vânat. — E în altă lume, șopteau plini de venerație adepții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
am văzut trupul superb în unduiri și convulsii fantastice, cu fața numai zâmbet de plăcere, și privirea complice a ochilor în care se citea încântarea, în timp ce demonologia imprimată pe lenjeria ei sugera păianjeni și mătase, umerii ascuțiți, părul de foc, creatura arcuită făcând ceea ce face creatura cel mai bine - și îngrozitoarea dovadă, atât de bogată în pornografie, că o face nu din pasiune, nu din plăcere, cu atât mai puțin din dragoste, dovada că o face pentru bani. M-am trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
unduiri și convulsii fantastice, cu fața numai zâmbet de plăcere, și privirea complice a ochilor în care se citea încântarea, în timp ce demonologia imprimată pe lenjeria ei sugera păianjeni și mătase, umerii ascuțiți, părul de foc, creatura arcuită făcând ceea ce face creatura cel mai bine - și îngrozitoarea dovadă, atât de bogată în pornografie, că o face nu din pasiune, nu din plăcere, cu atât mai puțin din dragoste, dovada că o face pentru bani. M-am trezit bolborosind în plină noapte - da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nu mai poți renunța. Au avut grijă banii. Nu ai unde să te duci. Nu te poți ascunde de bani. Pur și simplu, nu te mai poți ascunde de bani. Așa că, uneori, când nopțile sunt fierbinți, dau spargeri. Între timp, creaturi de-a dreptul primitive se plimbă cu banii lor în Torpedouri și Boomeranguri sau populează cu banii lor hoteluri ca Mahatma sau Assisi sau se-nvârtesc pur și simplu cu banii lor prin magazine, restaurante sau pe străzi. Sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
reclamă la niște chifteluțe din carne de porc. Aproape că mi-a venit să mă las de meserie când am văzut cu ce urma să avem de-a face. Ar fi trebuit să vezi hidoșeniile astea cu fălci păroase, aceste creaturi ca niște baligi, clefăind și horcăind în troacă. Să-ți muști prietena de coadă când ea nu e atentă - iată ce înseamnă un comportament nobil, iată ce poate fi un exemplu de veche politețe cavalerească, din punctul de vedere al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
prăpădită, crescută cu uscături și apă, cu gaze de eșapament și gunoaie. În timp ce îmi trăgeam fermoarul, un porumbel a aterizat pe trotuar cu o precizie matematică și a ciugulit un fir de cartof prăjit. Cartof prăjit. Ca tăunii și alte creaturi care își regizează singure micile lor filme, jucând totodată în ele, și porumbelul trăiește într-un ritm rapid. E firesc să prefere mâncarea rapidă. Viața unui oraș se desfășoară pretutindeni. Viespea murise. Acul ăla fusese ultimul ei cartuș. Muștele au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
uite-o, acum s-a ghemuit cu câte un sân în fiecare mână. Nu-l poți învăța pe un câine bătrân șmecherii noi. Dar Selina are licență pe bătrânele mele șale. Coruptă în adevăratul sens al cuvântului, vulgară cât cuprinde, creatură aparținând întru totul secolului douăzeci. Selina va fi întotdeauna autoarea din umbră a bietelor mele pornografii - micuța Selina, Selina aia... Acum stătea întinsă cu mâinile pe umerii mei, lăsându-și un sân să-mi alunece în gură. Timpul a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și venin mi se revarsă din burtă. Trei sticle de B & F e un stomac complet gol, de aici toată frecangeala și bătălia asta, toată fereala și înșelăciunea și fierberea. În același timp - am știut dintotdeauna că în atmosferă există creaturi, zeități, leviatani cumulus din amperi și spori care se agită la o înălțime de zece mii de metri. Ceva foarte vast și plin de furie ne-a sorbit în haosul său. Fălcile aflate deasupra capului nostru s-au deschis uimite. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]