55,062 matches
-
esențială pentru buna funcționare a vieții să fie cuvântul dat. Eu sunt ca ei: nu atribui niciodată un dublu sens la ce mi se spune și în nici un caz unul malefic. În mod natural cred în modestie, onestitate și bună credință. Iar dacă, la rândul meu, nu satisfac totdeauna aceste criterii este pentru că nu mai sunt o fată de la țară. 6. În Dina deși o poveste aproape reală, pe un fundal tradițional balcanic. Ai declarat că te-a influențat Ismail Kadare
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
simț funciar unit cu cea mai rafinată intelectualitate. Lipsa de apetit pentru o astfel de carte n-avea deci temeiuri serioase, dar venea din ceva mult mai puternic: prejudecata creată de toată resuscitarea religiosului în ultimii ani, reticența față de mascarada credinței afișate care ia, mai ales în mediul universitar, forme grotești. N-aș fi ales niciodată de una singură o astfel de carte și rău aș fi făcut, dar este reacția cuiva care, după ce a copilărit realmente în vecinătate ludică cu
Urbanitatea credinței by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17297_a_18622]
-
biserică cu capul descoperit, și asta tocmai de la cei care nu i-ar fi călcat pragul înainte. Lectura cărții lui Teodor Baconsky, obligație la început, s-a transformat în adevărată plăcere, presimțită de fapt încă din subtitlu: "Eseuri despre urbanitatea credinței". Cartea conține articole publicate după 1996 în diferite reviste și cîteva conferințe susținute în Italia și în România, toate grupate în cinci secțiuni: prima, Schițe religioase, e și cea mai teologic-orientată, eseurile au o problematică restrînsă la sfera credinței și
Urbanitatea credinței by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17297_a_18622]
-
urbanitatea credinței". Cartea conține articole publicate după 1996 în diferite reviste și cîteva conferințe susținute în Italia și în România, toate grupate în cinci secțiuni: prima, Schițe religioase, e și cea mai teologic-orientată, eseurile au o problematică restrînsă la sfera credinței și a bisericii, dar cu ancorarea în realitate nelipsită de altfel pe tot parcursul cărții; a doua, Recursul etic, privește mai degrabă relația bisericii cu credincioșii de azi și rolul ei în ansamblul evenimentelor actuale; în capitolul Vaticana sînt discutate
Urbanitatea credinței by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17297_a_18622]
-
afișat. Postmodernitatea stimulantă îmbracă smerenia cristică profundă în hainele unui discurs eficient, orientat spre actualitate, demonstrînd că se poate și altfel, și împăcînd cititorul sceptic cu o religiozitate repudiată cîndva din considerente estetice. Teodor Baconsky, Ispita binelui. Eseuri despre urbanitatea credinței, București, Editura Anastasia, 1999, 318 p., f.p.
Urbanitatea credinței by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17297_a_18622]
-
un exemplu mai mult), cu dispute, controverse, confruntări inevitabile. Și vital necesare. Dar nici o dezbatere nu este posibilă atunci cînd se procedează prin distribuire de etichete, prin spînzurarea celuilalt și a celorlalți de calificative dezonorante, prin abandonarea prezumției de bună credință.
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
vedea lumina tiparului". Și carantina aceasta stupidă a durat ani mulți. De-abia în 1981 Editura Științifică și Enciclopedică publică, în traducerea regretatului poet și eseist Cezar Baltag (stocul de scrisori către Cezar Baltag e memorabil), întîiul volum din Istoria credințelor și ideilor religioase, urmat, apoi, de celelalte. Dar, acum, Eliade era rău bolnav de artrita lui reumatismală, cu degetele și încheieturile mîinilor inflamate și dînd dureri mari. Se cam plictisise de tot și de toate, deși se bucura că îi
Din epistolarul Mircea Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17317_a_18642]
-
mai cadă.// vreau să nu mă mai înțelegeți./ vreau să închid toate potecile/ ce duc la chilia cuvintelor mele -// tulbure e această zi ce face amintire/ pămîntescul lucrurilor fără formă./ eu le zăresc lăuntrul sortit să fie flăcări -// aceasta este credința mea mai spun/ și vouă mă închin// trecătorii mei între ridicol și sublim" (Percepția de sine, II -șcredințaț). Prin tentația de a-și teoretiza materia lirică, observînd-o din interior și exteriorizînd-o conceptual, Vasile Proca ajunge la un soi de exhibiționism
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
Creatorului ei, fiindcă un zvon de liturghie cântă mereu în sufletul lui, venind din adâncurile copilăriei. E biserica satului Rășinari, extinsă asupra mediului cosmic și confundată cu întreaga făptură văzută". (p. 156) Poezia filozofico-religioasă a lui Tudor Arghezi oscilând între "credință și tăgadă", așa cum este prezentată de majoritatea criticilor (Șerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu, Nicolae Balotă), capătă o justificare teologică plauzibilă, chiar convingătoare: Fiindcă e vorba de un fost călugăr, care a fost uns și cu harul diaconiei, ne îngăduim să spunem
Poezia în perspectivă teologică by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17371_a_18696]
-
într-un articol așezat în fruntea antologiei de versuri Ceea ce sferele gândesc despre noi, apărută la editura ieșeană "Timpul") traversează, fără doar și poate, poezia lui Miron Kiropol. Și mă gândesc, când spun toate acestea, la natura duală - oscilația între "credință și tăgadă", "frumos și urât", "trup și suflet", "pământesc și ceresc" (Adrian Anghelescu) -, proiectarea (cathartică) în exterior a unei străluciri cu darul de a compensa rana interioară, materialitatea densă a imaginilor vizuale și tactile și, nu în ultimul rând, dorința
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
determină să părăsească Atena și să ajungă la Alexandria unde a îndeplinit înalte funcții judiciare; a murit spre sfîrșitul domniei împăratului Commodus, adică puțin înainte de 192. Spiritul ironic și sarcastic, tendința de a-și bate joc de toate obiceiurile, de credințele religioase i-au determinat pe critici să-l considere "un Voltaire al Antichității" (invers, Wieland îl numea pe Voltaire "un Lucianus redivivus"). Între numeroasele sale scrieri se află și Istoria adevărată (Vera Historia), o parodie a literaturii de călătorii și
Războiul stelelor în versiunea lui Lucian din Samosata by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/17375_a_18700]
-
în vreun fel certitudinea nevinovăției sale. Fatalitate? Desigur, nu. Dar o rană care, netratată, ajunge să cangreneze întregul. Ideea purității păstrate, a purității pogorâte pe frunte ca o recompensă nobilă pentru neatingerea mocirlei de dedesubt este una nevrotică, bazată pe credința magică, primitivă, în puterea de contaminare a mediului. O credință regresivă care condamnă la imobilism mental, la discontinuitatea eforturilor și la concluzii tulburi. Forma ei cea mai acută, panicată, este cea a purității de recuperat din fața unei evidențe care amenință
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
o rană care, netratată, ajunge să cangreneze întregul. Ideea purității păstrate, a purității pogorâte pe frunte ca o recompensă nobilă pentru neatingerea mocirlei de dedesubt este una nevrotică, bazată pe credința magică, primitivă, în puterea de contaminare a mediului. O credință regresivă care condamnă la imobilism mental, la discontinuitatea eforturilor și la concluzii tulburi. Forma ei cea mai acută, panicată, este cea a purității de recuperat din fața unei evidențe care amenință să spună contrariul - dinaintea trecutului supărător care trebuie modificat și
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
era, bineînțeles, membru al Academiei, și cine putea scrie cel mai bine și mai la obiect despre piesă decât tot... Chapelain!? Așa au și apărut acele Sentiments de l'Académie Française sur le Cid, model al celei mai patente rele credințe și absurdități în interpretarea unui text. Nu spun că nu sunt dureroase, chiar crude, unele caracterizări și vituperări ale lui H.-R.Patapievici (pe care, în treacăt fie spus, fiecare dintre noi le cam gândește câteodată într-ascuns). Dar ele
Cabala mediocrilor by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17387_a_18712]
-
îndoiesc sincer ca vreun critic literar să se fi supărat la apariția unui pamflet îndreptat împotriva ideilor politice ale lui Burns, să zicem, folosind drept contraargumente menite să-l apere pe poet succesul mondial al whiskey-ului scoțian. De asemenea am credința că există cititori de poezie din lumea întreagă, nu doar din Scoția, pentru care Robert Burns este un poet important, după cum cu siguranță există scoțieni care privesc cu indiferență sau chiar cu ostilitate, scrierile lui. Mie personal Burns mi se
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
ziselor "VIP"-uri, rememorare materializată în vorbe, în imagini TV, în filme, a "revoluției" și a "teroriștilor". "Material" se arată uneori a fi șí un avatar a ceea ce ar putea fi spiritual: ridicarea unei catedrale mărețe, ca surogat al dreptei credințe întru umilul Christos, un discurs cosmetizat ca înlocuitor al dragostei de țară, o ceremonie materializată în ipocrite coroane, pentru comemorarea jertfei - în fond batjocoritoare - a "Eroilor", o celebrare fastuoasă a geniilor literar-artistice, o grevă ca manifestare a libertății recucerite, o
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
cunoscută și înlăturată... Iată un prilej nou de a supune încă unui test ceea ce ne obsedează: sfîrșitul lumii, - anul 2000. Un om de spirit și - poet, pe care-l prețuiesc și care sper să nu se supere că-i trădez credința lui într-o nouă previziune, susține că sfîrșitul lumii se va produce anul viitor în luna mai la orele 14 și treizeci; și că, de data asta, nu mai e de joacă, nemaifiind cu putință nici o greșeală de calcul, nici o
Nedemni de un potop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17416_a_18741]
-
lumii, și al căror calendar începe cu cinci mii și multe sute, - nu mi le mai amintesc corect. Dar chinezii, cu cele 16 secole înainte de e.n.; dar indienii... Dacă cei două mii de ani, numărați de noi cu atîta venerație și credință, de la nașterea Mîntuitorului nostru Isus Cristos, ar purta ghinion planetei noastre, normal ar fi ca prăpădul posibil să ne privească doar pe noi, care sîntem - după unii sociologi, - și cei mai păcătoși și mai inventivi oameni în ale răutăților de pe
Nedemni de un potop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17416_a_18741]
-
Simona Drăgan Publicat în 1968, romanul Saul de Miklós Mészöly reconstituie un episod biblic semnificativ: revelația credinței la viitorul apostol Pavel, inițial om al Legii și prigonitor al adepților creștinismului. În spiritul textelor sacre, Biblia este foarte laconică privitor la această schimbare la față: "Dar pe când călătorea el și se apropia de Damasc, o lumină din cer
Un nou Saul by Simona Drăgan () [Corola-journal/Journalistic/17410_a_18735]
-
primească de la oricine este intelectual în Europa și nu criminal sau om părtinitor, vreau să spun că egalitatea n-ar trebui să fie discutată de nimenea". Mommsen opinia: "În general, după părerea mea, e nedrept a lega drepturile politice de credință și mai nedrept încă de a face să depindă judecata asupra moralității de naționalitate". Clemenceau se pronunța: "Cît privește acordarea drepturilor civile tuturor cetățenilor țării nici nu înțeleg cum se poate discuta în această privință. Aceasta este astăzi prima condițiune
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
scena principala, pare a fi fost nu numai pecetea tristă, dezarmata, aplicată pe cea din urmă filă a existenței cuplului de sacrificiu, ci și sigiliul incriminator pus unei concluzii de-o viață, exprimată în încheierea cărții despre Erasm: "Întruna răzbate credință într-o pacificare posibilă a omenirii tocmai în momentele de maximă învrăjbire, căci, pentru nimic în lume, omenirea nu va putea trăi și crea vreodată fără această iluzie consolatoare în progres pe tărîm moral, fără acest vis al înfăptuirii unei
Cel dintîi european by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17887_a_19212]
-
absolută sinceritate. Impresiile despre alții, despre lumea din afara vor înfățișa nu senzațiile momentane, ci mai ales - asa aș vrea cel putin - păreri filtrate prin judecată mea rece, obiectivă, ceva că o reflectare vie în oglindă sufletului meu." Această mărturisire de credință a fost respectată. N-avea prieteni printre scriitorii importanți, lumea lui limitîndu-se la M. Sorbul și Corneliu Moldovanu. Poate de aceea se consideră un însingurat, dincolo de cei doi neavînd decît relații de afaceri literare. Desigur, însemnările sale n-au fost
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
marginea zdrențuita a lui/ Dumnezeu unde totul e îngăduit/ și nimic nu se poate" - ibidem), duce la criza conceptului de identitate. Aceasta înseamnă că eul se simte alienat, despicat de starea dezolării, incapabil a-și asuma discursul, a-și susține credință, a se interogă. Dar și anesteziat (mortificat) prin scindare: "cineva sau ceva s-a strecurat/ între mine și mine: ei și!.../ verbele mor toate cînd ajung fix/ în același poem: ei și!.../ din memoria vîntului se ivește/ o catedrală neterminata
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
dintre ei se imagina, ca-n mitologia buddhistă, întruparea pământeannă a Înțeleptului Coposu. Dacă în plan economic, social și politic această trăire mistica a dus țară la dezastru, ne rămâne speranța că măcar în plan religios vom revoluționa sistemul de credințe mondial! Că, imediat, din trunchiul adormitului Coposu au început a se desprinde adormiți mai mici, desi vii, e în logica lucrurilor. Un buddhist, în felul său, e și Victor Ciorbea. Cu atat mai mult cu cât lentoarea gesturilor sale amintește
Buddhismul, variantă crestin-democrată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17929_a_19254]
-
re-contextualizări, în care din succesiunea lor se construiește un nou text. Cum am văzut deja, cenzură politică era iritata de abundență citatelor vechi, mai ales a celor din texte religioase sau - în sfera oralității folclorice - a celor reflectînd tradiții populare, credințe și superstiții. Noul criteriu al distribuției cantitative era reprezentarea politică, astfel încît era condamnată, previzibil, citarea din scriitori reacționari precum Maiorescu sau Arghezi și neglijarea unor progresiști că I.C.Frimu și I. Păun-Pincio. Utilizarea ca material lingvistic a textelor "corecte
"Citate dusmănoase" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17951_a_19276]