1,599 matches
-
În timpul acestei operațiuni, generalul JNA Mladen Bratić a fost ucis de o rachetă antitanc lângă suburbia Borovo Naselje, pe 4 noiembrie. Asaltul amfibiu a fost încununat de succes și a împărțit perimetrul Vukovarului în două, izolând un grup de apărători croați în Borovo Naselje. Chiar și în aceste condiții, apărătorii au rezistat până pe 16 noiembrie. La sud, „Grupul de Operațiuni Sud” al Armatei Populare Iugoslave a curățit sistematic centrul orașului, izolându-i pe puținii apărători rămași. O colină cheie a fost
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
Jurnalistul britanic Misha Glenny, care a transmis atât din spatele liniilor sârbe, cât și a celor croate, comenta că JNA, și în special paramilitarii sârbi din estul Slavoniei, erau adesea extrem de ostili cu jurnaliștii străini, în contrast evident cu relativ deschișii croați, care profitau de fiecare ocazie pentru a-și descrie cauza ca pe o luptă împotriva opresiunii. Reacțiile la asedierea Vukovarului au variat considerabil în Croația și în restul Iugoslaviei. Croații au văzut bătălia pentru Vukovar ca pe o luptă pe
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
ostili cu jurnaliștii străini, în contrast evident cu relativ deschișii croați, care profitau de fiecare ocazie pentru a-și descrie cauza ca pe o luptă împotriva opresiunii. Reacțiile la asedierea Vukovarului au variat considerabil în Croația și în restul Iugoslaviei. Croații au văzut bătălia pentru Vukovar ca pe o luptă pe viață și pe moarte pentru supraviețuirea națiunii lor, comparând-o cu decisiva - pentru URSS - bătălie de la Stalingrad. Sfârșitul asediului a fost marcat de controverse asupra aparentei lipse de implicare a
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
război. Majoritatea celor din Vukovar au ajuns în lagărul de la Sremska Mitrovica. Deși cea mai mare parte au fost în cele din urmă eliberați în schimburi de prizonieri, unii din ei au fost uciși sau torturați în timpul detenției. Mulți dintre croații din spitalul din Vukovar (în jur de 260 de persoane, plus câțiva membri ai personalului medical) au fost ridicați de JNA și forțele paramilitare sârbe și duși pe câmpul Ovčara din apropierea orașului, unde au fost executați (Masacrul de la Vukovar). Trei
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
control al frontierei poliției sârbe, spre finele anului 2006, dar nu înainte ca armata să fie implicată într-un incident în care militarii au deschis focul și l-au arestat pe primarul din Vukovar, Vladimir Štengl, împreună cu alți 19 civili croați și opt copii, pentru trecerea „ilegală” a graniței. Cifrele oficiale publicate în Croația la sfârșitul lui 1991 arătau că aproximativ 3.210 de croați au fost uciși și 17.393 răniți în timpul conflictului. Majoritatea victimelor s-au produs în timpul asediului
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
deschis focul și l-au arestat pe primarul din Vukovar, Vladimir Štengl, împreună cu alți 19 civili croați și opt copii, pentru trecerea „ilegală” a graniței. Cifrele oficiale publicate în Croația la sfârșitul lui 1991 arătau că aproximativ 3.210 de croați au fost uciși și 17.393 răniți în timpul conflictului. Majoritatea victimelor s-au produs în timpul asediului Vukovarului. Numărul exact al pierderilor de la Vukovar nu se cunoaște încă. În conformitate cu cifrele oficiale croate, publicate de Ministerul Croat al Apărării în 2006, Croația
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
exact al pierderilor de la Vukovar nu se cunoaște încă. În conformitate cu cifrele oficiale croate, publicate de Ministerul Croat al Apărării în 2006, Croația a pierdut doar în Vukovar 1.649 de soldați, din care 879 uciși și 770 răniți. Conform generalului croat Anton Tus, în jur de 1.100 de apărători ai Vukovarului au fost uciși și 2.600 apărători și civili au fost dați dispăruți; alți 1.000 de soldați croati au fost uciși în timpul ofensivei sârbe asupra orașelor Vinkovci și
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
poliție, domobrani, unități auxiliare formate din musulmani și chiar naziști germani și maghiari. Ustașii au încarcerat, torturat și executat la Jasenovac bărbați, femei și copii. Cele mai multe victime au fost sârbi, dar printre alte victime s-au numărat evrei, romi și croați membri ai rezistenței împotriva regimului (respectiv, partizani sau simpatizanți ai lor, categorisiți de ustași drept „comuniști”). După ce soseau în tabără, prizonierii erau însemnați colorat, similar practicii din lagărele Germaniei naziste: albastru pentru sârbi, roșu pentru comuniștii care nu erau sârbi
Lagărul de concentrare Jasenovac () [Corola-website/Science/321427_a_322756]
-
adversari politici și ideologici ai ustașilor. În general, tratamentul aplicat lor era similar altor deținuți, deși comuniștii recunoscuți erau executați pe loc, iar oficialii și polițiștii ustași condamnați, sau alții apropiați de opiniile politice ale ustașilor, cum ar fi țăranii croați, beneficiau de termeni de condiții mai bune și erau eliberați după o perioadă de timp. Ustașii au închis la Jasenovac persoane de diverse naționalități: ucraineni, români, bosniaci, sloveni și muntenegreni. Condițiile de trai din lagăr erau tipice unui lagăr nazist
Lagărul de concentrare Jasenovac () [Corola-website/Science/321427_a_322756]
-
i (în ) sunt grup etnic din ramura slavilor de sud majoritatea locuind în a, Bosnia și Herțegovina și țările vecine. Sunt aproximativ 5 milioane de croați care locuiesc în sudul Europei Centrale, de-a lungul coastei estice a Mării Adriatice și o estimare de aproximativ 9 milioane în restul lumii. Din motive politice, sociale și economice, mulți croați au emigrat în jurul lumii, instaurând o remarcabilă diasporă
Croați () [Corola-website/Science/316471_a_317800]
-
și țările vecine. Sunt aproximativ 5 milioane de croați care locuiesc în sudul Europei Centrale, de-a lungul coastei estice a Mării Adriatice și o estimare de aproximativ 9 milioane în restul lumii. Din motive politice, sociale și economice, mulți croați au emigrat în jurul lumii, instaurând o remarcabilă diasporă croată. Mari comunități croate există în mai multe țări precum, Statele Unite ale Americii, Germania, Chile, Australia, Argentina, Noua Zeelandă și Africa de Sud. Croații sunt cunoscuți pentru cultura lor unică, care de-a lungul anilor
Croați () [Corola-website/Science/316471_a_317800]
-
milioane în restul lumii. Din motive politice, sociale și economice, mulți croați au emigrat în jurul lumii, instaurând o remarcabilă diasporă croată. Mari comunități croate există în mai multe țări precum, Statele Unite ale Americii, Germania, Chile, Australia, Argentina, Noua Zeelandă și Africa de Sud. Croații sunt cunoscuți pentru cultura lor unică, care de-a lungul anilor a fost influențată din diferitele colțuri occidentale și orientale. Predominant, croații sunt catolici iar limba lor oficială este croată.
Croați () [Corola-website/Science/316471_a_317800]
-
comunități croate există în mai multe țări precum, Statele Unite ale Americii, Germania, Chile, Australia, Argentina, Noua Zeelandă și Africa de Sud. Croații sunt cunoscuți pentru cultura lor unică, care de-a lungul anilor a fost influențată din diferitele colțuri occidentale și orientale. Predominant, croații sunt catolici iar limba lor oficială este croată.
Croați () [Corola-website/Science/316471_a_317800]
-
din partea Imperiului Bizantin, sârbii albi au rămas până în zi de azi. "De Administrando Imperio" consemnează că „acești sârbi se trag din sârbi necreștini, numiți "sârbii albi", ce trăiau dincolo de Turks (Ungaria), în zona căreia îi spun Bojki (Boemia). Francii și "croații cei Mari", cum ar fi croații necreștini, numiți tot "croați albi", sunt vecinii lor. Acolo, apoi, trăiau acești sârbi din vechime”. Unii sârbi albi au migrat spre Balcani între 610-626, conduși de Cneazul Necunoscut. Sârbilor albi li s-a oferit
Sârbi albi () [Corola-website/Science/316500_a_317829]
-
rămas până în zi de azi. "De Administrando Imperio" consemnează că „acești sârbi se trag din sârbi necreștini, numiți "sârbii albi", ce trăiau dincolo de Turks (Ungaria), în zona căreia îi spun Bojki (Boemia). Francii și "croații cei Mari", cum ar fi croații necreștini, numiți tot "croați albi", sunt vecinii lor. Acolo, apoi, trăiau acești sârbi din vechime”. Unii sârbi albi au migrat spre Balcani între 610-626, conduși de Cneazul Necunoscut. Sârbilor albi li s-a oferit provincia Salonicului (), regiunea greacă Macedonia de
Sârbi albi () [Corola-website/Science/316500_a_317829]
-
azi. "De Administrando Imperio" consemnează că „acești sârbi se trag din sârbi necreștini, numiți "sârbii albi", ce trăiau dincolo de Turks (Ungaria), în zona căreia îi spun Bojki (Boemia). Francii și "croații cei Mari", cum ar fi croații necreștini, numiți tot "croați albi", sunt vecinii lor. Acolo, apoi, trăiau acești sârbi din vechime”. Unii sârbi albi au migrat spre Balcani între 610-626, conduși de Cneazul Necunoscut. Sârbilor albi li s-a oferit provincia Salonicului (), regiunea greacă Macedonia de azi, de către împăratul român
Sârbi albi () [Corola-website/Science/316500_a_317829]
-
că Forțele de Apărare a Teritoriului și paramilitarii sârbi locali au comis asasinatele. Cu toate acestea, Šljivančanin, ca ofițer JNA, nu a împiedicat molestarea prizonierilor de către forțele sârbe locale. Sentința a stârnit revolta publicului și presei din Croația, liderii politici croați protestând cu vehemență împotriva verdictului. BBC World Service a intervievat unul din administratorii spitalului din Vukovar, care a comparat procesul de la Haga cu unul ținut într-o curte civilă din Croația, unde „oamenii care fură mașini pot primi 20 de
Veselin Šljivančanin () [Corola-website/Science/322359_a_323688]
-
transfere în Bundesliga, la Schalke. Rakitić, deși este un produs al "școlii elvețiene", jucând câteva meciuri pentru naționala de tineret a Elveției, a ales să joace pentru Croația. s-a născut într-o familie cu multe origini. Părinții lui sunt croați, care au migrat în Elveția înainte să înceapă Războiul din Croația. Tatăl său, este originar din Sikirevci în timp ce mama sa, provine dintr-o familie de coați-bosniaci din Žepče. Ivan Rakitić a copilărit și și-a început cariera de fotbalist în
Ivan Rakitić () [Corola-website/Science/316880_a_318209]
-
retrasă cetățenia elvețiană. Rakitić a debutat pentru Croația la 8 septembrie 2007 într-un meci disputat la Zagreb contra Estoniei din Preliminariile Campionatului European de Fotbal 2008, intrând pe teren din postura de rezervă, el a fost apreciat de fanii croați. În următorul meci disputat de Croația, contra Andoarrei, el a reușit să marcheze primul său gol pentru națională la doar a doua apariție, meciul terminându-se 6-0 pentru corați. Rakitić a fost inclus în lotul Croației pentru Euro 2008, turneu
Ivan Rakitić () [Corola-website/Science/316880_a_318209]
-
( dialectul prekmurian: "Reszpublika Szlovenszka okroglina", "Mörszka Reszpublika") fost un stat nerecunoscut creat în 1919, odată cu destrămarea Imperiului Austro-Ungar, în regiunea istorică numită tradițional „Ținutul Vendic” (). Pe 6 iunie 1919, Prekmurje a fost incorporat în Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, stat redenumit Iugoslavia în 1929. Statul se învecina la nord cu Austria, la est cu Ungaria și la sud și vest cu Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor. Pe data de 6 iunie 1919, armata roșie maghiară a intrat
Republica Prekmurje () [Corola-website/Science/325405_a_326734]
-
Ținutul Vendic” (). Pe 6 iunie 1919, Prekmurje a fost incorporat în Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, stat redenumit Iugoslavia în 1929. Statul se învecina la nord cu Austria, la est cu Ungaria și la sud și vest cu Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor. Pe data de 6 iunie 1919, armata roșie maghiară a intrat în Prekmurje și a dezființat republica. Tkálecz a fugit în Austria și comuniștii au declanșat o "teroare roșie" asupra opozanților. Pe 1 august 1919, Republica Sovietică Ungaria
Republica Prekmurje () [Corola-website/Science/325405_a_326734]
-
intrat în Prekmurje. În 1920, Tratatul de la Trianon a fixat granița definitivă a Ungariei. Populația totală a republicii a fost de aproximativ 100.000, din care 20-22.000 maghiari; alte minorități semnificative erau germani, în număr de 8.000 precum și croați, în număr de 3.000. Alte etnii prezente erau evreii și romii. Din punct de vedere religios, o treime erau luterani, peste jumătate romano-catolici iar restul reformați și adepți ai iudaismului. În unele localități, romii vorbeau fie slovena prekmuriană fie
Republica Prekmurje () [Corola-website/Science/325405_a_326734]
-
fost botezat, primind numele de Theodor. În conformitate cu "Annales Fuldenses", khaganul ar fi fost ucis de către proprii săi oameni. Potrivit "Annales Laurissenses", Eric a trimis oameni care să prade Pannonia în 796, la conducerea cărora s-a aflat Vojnomir, duce al croaților din Pannonia. Cândva între 787 și 796, patriarhul Paulinus al II-lea de Aquileia a scris un "Liber Exhortationis", dedicat lui . Lucrarea începe din timpurile biblice și, făcând trimiteri la Sfinții Părinți ai Bisericii, oferă instrucțiuni despre cum se poate
Eric de Friuli () [Corola-website/Science/324892_a_326221]
-
Părinți ai Bisericii, oferă instrucțiuni despre cum se poate duce o viață de înaltă ținută morală creștină îndeplinind datorii seculare, exemplul constituindu-l . În 799, Eric a fost ucis în timpul bătăliei de la Trsat, în Liburnia, în cadrul luptei dintre franci și croați. Potrivit cronicii lui Eginhard, el ar fi căzut ca urmare a unei trădări din partea locuitorilor, însă cronicarul franc nu oferă nicio explicație. Locul bătăliei (în limba latină, Tharsatica sau Tarsatica), a fost în mod tradițional identificat ca fiind Trsat, un
Eric de Friuli () [Corola-website/Science/324892_a_326221]
-
din partea răsăriteană a Italiei medievale, fiind "de facto" o marcă cu demnitate ducală doar la nivel titular. a fost la început constituită ca urmare a morții ducelui Eric de Friuli în anul 799, la asediul Trsatului în cadrul confruntărilor cu triburile croaților. Acesta fusese acel markgraf care păzise câmpia Pannoniei, care permitea trecerea către Italia dinspre răsărit. Marca a devenit feuda contelui franc Hunfrid, care de asemenea purta titlul de "dux Foroiulanus" (duce de Friuli). Marca originală constituită de Carolingieni includea regiunea
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]