1,863 matches
-
sus decât au visat strămoșii tăi vreodată! Unde e Eglord, cel pe care-l cunosc eu? Te Împiedici acum de o fustă? Vrei să ai fata, o vei avea, vei avea câte târfe poftești, o sută! Dar te sfătuiesc să cruți bastarda, atâta vreme cât avem nevoie de ea. și vom avea nevoie de ea până ce vom scăpa de cei doi frați ai Satanei și vei ajunge pe tronul ducal. Fii sigur că, dacă ai pus mâna pe putere, Adelheid cea cu nasul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
e cavaler, nu uita! Nu cred ca un cavaler să decadă până Într-atât Încât să-și calce jurământul de credință! Ai dovezi? Arată-mi și mie dovezile tale, dar nu-l acuza pe temeiul vorbelor care, știm amândoi, nu cruță pe nimeni. — și dacă-ți voi aduce dovezi, Bertold? Atunci vai lui! Bertold sări În picioare cu acea ex presie amenințătoare care-i făcea pe vasalii lui să tremure. Vai lui! Necredința față de suzeran e o crimă care tre buie
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
n-am crezut nici o clipă că ești trădător. Te cunoaștem de prea multă vreme ca să ne Îndoim de cinstea ta. Te-au Înșelat În buna ta credință, ca și pe noi. Îngrijește-ți rănile, după cum se vede nu te-au cruțat nici pe domnia ta. — Mărite stăpâne, m-au torturat ca pe un mișel de rând când am aflat ce gânduri au și am vrut să vă dau de veste. Au prins sluga pe care o trimisesem cu știre grabnică la Înălțimile
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
N-o să puneți mâna pe noi, mișeilor! Nimeni nu poate cuceri cetatea mea, o să vedeți! Da, Conrad, hai mai aproape, ca să vezi cu ochii tăi cum se leagănă În spân zurătoare drăguța ta prințesă! — Nu mai răguși de pomană, prietene. Cruță-ți vocea pentru când vei atârna În furci. Hai mai bine să cercetăm posturile, să vedem cât de bună e apărarea noastră! Doar nu vrem să ne dăm prinși fără luptă! Porniră de-a lungul zidurilor, cercetând parapetele, Încredințându-se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cuvânt. Spre uimirea trădătorilor, alături de el se afla Giancarlo Spada, „prietenul“ lor de odinioară, pe care Îl cunoscuseră la Curtea imperială. Cavalerul nesăbuit, gata de toate isprăvile nebunești, privea cu seriozitate și ră ceală cumplita execuție. — Nici republica nu-și cruță dușmanii, niciodată, spuse el. Familia Zähringer se poate bizui pe prietenia noastră. La plecare, Conrad Îi mulțumi pentru ajutorul pe care Veneția Încercase să-l dea. În cele câteva zile pe care Giancarlo le petrecu la Freiburg, Începu să-l
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Te vor, care se închină altor zei: Mergi acum și bate pe Amalec și pe Ierim și nimicește toate ale lui. Să nu iei pentru tine nimic de la ei, ci nimicește și dă blestemului toate câte are. Să nu-l cruți, ci să dai morții de la bărbat până la femeie, de la tânăr până la pruncul de sân, de la bou până la oaie, de la cămilă până la asin. (Regi 15:3) Mergi și dă junghierii pe amaleciții cei necredincioși și luptă împotriva lor până îi vei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fură și îi asasinează timpul. Apoi, să renunțe la zădărniciile întrunirilor de pseudoboemă, de palavragii, de acțiuni pseundoliterare, la angajamente politice de doi bani, cum sunt, de regulă, cele din Interriverania prutonistreană. La multe trebuie să renunțe, pentru a-și cruța timpul și a și-l trăi cât mai adecvat, potrivit cu dorințele sale de a face ceva și anume aceasta și nicidecum alta. Bineînțeles, e aici o adiere de... beatitudine... Fie și minată... A.B.Poetul Leo Butnaru ce scrie acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și mari scriitori care nu au avut parte de el. Deci, să nu ne lăsăm obsedați. A.B.Care este "secretul tinereții fără bătrânețe"? Nu, nu sunt puternică. Sunt, cum am mai spus, infantilă deci vulnerabilă. Agresorii (chiar călăii) mă cruță fiindcă nu sunt un adversar pe măsură lor. A.B.Ce rol au jucat marile iubiri din viață Dvs., povestiți. Iubirile? În afară de procentul de fericire până la extaz și de suferință atroce le datorez zecile de poezii pe care le-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
A.B.Se spune că Nichita Stănescu era un bărbat foarte frumos... Da. Nichita era un bărbat foarte frumos. Eu l-am cunoscut mai bine, din '79-'80, când era vădit marcat de semnele maladiei, care nici nu l-a cruțat până la urmă. Dar chiar și așa, dădea mereu impresia unui bărbat foarte frumos..., se clasicizase cumva în ultimii ani, devenise monumental, părea mereu a fi o figură extrem de impunătoare, un înțelept. Acum îmi dau seama că, de fapt, nici nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și Mărtinuș le-au spus că vor fi anchetați cu privire la ceea ce s-a întâmplat la Gherla și că trebuie să spună adevărul, fără exagerări, fiindcă Securitatea știe tot, însă primul a încercat să îl sensibilizeze, amintindu-i că l-a cruțat în torturi. Înainte de procesul din toamna lui 1954 a fost dus la Văcărești, unde s-a încercat influențarea sa. Maxim a refuzat să facă declarații în timpul procesului pentru că a observat că grefierul nu le consemna. A mai trecut prin închisoarea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de 46 de ani care inițiase în închisoare un grup de trăire creștină, prin studiu și practică duhovnicească. Cu toate că Zaharia, un alt lider al camerei, l-a luat drept țintă pentru 'misticism', Măgirescu nu l-a obligat niciodată să lovească, cruțându-l pe cât era posibil, pretextând că 'e nebun de atâta misticism'. Dumitru Bordeianu, o altă victimă din această cameră, afirmă că Măgirescu rămăsese în camera 3-subsol printre ultimii și nu mai vorbea cu nimeni de la un moment dat. A plecat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
un pic și versiunea celor care îl critică pe BĂsescu. Adică există dosarul Bute, în care, într-o situație similară, șefii au fost trimiși în judecată. Aici doamna Udrea pare să fie deasupra legii. E clar că ea a fost cruțată. Și sunt alte situații cu ea sau cu apropiații ei. Sorin Blejnar, să nu uităm, directorul Fiscului, a fost demascat de Antena 3... Lumea nu-și dă seama, dar una din forțele Antenei 3 este că o parte din lucrurile
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
veneau după ce numărul precedent - 73 - din Glasul Bucovinei, destinat țăranilor, începea chiar din prima pagină cu mari spații albe pe care se citea doar atât: Cenzurat, cenzurat... Despre supărarea așa de rău a cenzurii pe Glasul Bucovinei încât „n-a cruțat măcar nici titlurile și iscăliturile” șiau pus întrebări fel de fel mulți cititori cărora G. Rotică le-a răspuns ori a lăsat răspunsurile în tăcerea timpului... „Am cerut, o seamă dintre noi, cenzura, pentru ca apoi să ne vedem noi singuri
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
acesta iconoclast față de tot ce înainte îi era cunoscut, chiar sfânt. A gonit ca și cu o baghetă magică orice scrupul din fundul conștiințelor tulburate; și el a fost poate singurul bolșevic consecvent până la capăt. 118 Nici o jertfă n-a cruțat-o, nici un sentiment de umanitate nu l-a reținut. Doctrinar consecvent, a încercat cu violență extremă să introducă sistemul de viață construită după filosofia materialistă a lui Karl Marx. Și în experimentarea acestei teorii, pur economice, n-a cruțat sângele
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a cruțat-o, nici un sentiment de umanitate nu l-a reținut. Doctrinar consecvent, a încercat cu violență extremă să introducă sistemul de viață construită după filosofia materialistă a lui Karl Marx. Și în experimentarea acestei teorii, pur economice, n-a cruțat sângele semenilor săi. Nici teroarea, nici închisoarea, nici sângele vărsat, nici fraza marxistă repetată de guri zgomotoase și capete goale, nici ferma „naționalizare” n-a ajutat. Lenin, dictatorul popular, a îngenuncheat; în 1921 a trebuit să declare îngăduire (ce generozitate
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Racoviță. E drept, în pagina a doua Timpul, prin C.C.R., directorul și redactorul responsabil, se adresează „Satelor noastre”, „funcționarilor sacrificați” celor „speculați prin piraterie” - spunându-le că ziarul e al lor și îndemnându-i: „spuneți-vă păsurile prin scris, nu cruțați pe nimeni, drepturile sociale se câștigă prin presă, condeiul e o armă, folosițio!”, dar ținând seama de experiența gazetărească a celui care în 1919 lucrase la ziarul Bucovina ca secretar de redacție, apoi prim redactor și redactor responsabil, iar în
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cei morți și îngrijiți de mormintele lor, ca și urmașii noștri să facă la fel pentru noi”. La „De-ale gospodăriei” se adăugau alte îndemnuri cu deviza „de ținut minte”: nu ucideți cârtițele!; nu stricați cuibul păsărilor; nu omorâți aricii; cruțați liliecii; nu omorâți șopârla, nici năpârca, dar omorâți cărăbușii; grăpați iarba în fiecare primăvară și detalia foloasele ce le aduce o singură pereche de rândunele... Apăreau și „Gânduri răzlețe”: viața e un timp de pregătire pentru veșnicie; numai un om
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
majusculă să mă strivească într-o bună zi...). Am fost foarte fericit primind scrisoarea dvs., deși veștile pe care mi le-ați dat despre familia dvs. nu erau câtuși de puțin încurajatoare. Dar să sperăm că gripa „familială” vă va cruța în cele din urmă!... Îmi amintesc cu nostalgie frumoasele zile de toamnă 1949, când eram vecini și aveam prilejul să vă întâlnesc adesea. Cum n-am știut să profit mai mult de prezența dvs. la Paris! Căci dumneavoastră sunteți dintre
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cer serviciu. Cînd l-am văzut, am înlemnit. M-a întrebat: "Mai trăiești?" "Da, trăiesc!" Era și un sublocotenent, cred că se numea Dobrică. Nu punea mîna să bată. Dar băteau sergenții și caporalii în termen. Niște haidamaci, care nu cruțau nimic. Dintre călăi, mai trebuie pomeniți un neisprăvit de sergent major, un sadic, și o femeie, dactilografa, care era în stare să ne mănînce de vii. Feller arbora la început masca bunăvoinței. Dar, după ce ieșea, trimitea o bestie care ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
1966 au fost condamnați optzeci și șase de mii de criminali naziști (dar n-am auzit de așa ceva în Germania de Est. Înseamnă că au fost reeducați și sînt apreciați în administrația de stat). Iar noi ne sufocăm, noi nu cruțăm paginile ziarelor și orele emisiunilor de radio, noi și după ce terminăm lucrul rămînem la miting și votăm: Este puțin! Și optzeci și șase de mii este puțin! Și douăzeci de ani pentru judecată este puțin! Trebuie să continue! La noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Și În acest domeniu, Ceaușescu a mers foarte departe, dar tot În sensul mitologiei comuniste. Comunismul preconiza o lume nouă; aceasta Însemna, evident, și transformarea radicală a peisajului și habitatului. Zone Întregi ale orașelor au fost rase fără a fi cruțate clădirile istorice și măcar mici segmente din peisajul tradițional.<endnote id="6"/> Cartierul de blocuri a devenit marele simbol al modernizării de tip comunist. Desigur, În Întreaga lume, o parte a populației s-a Înghesuit În blocuri: este prețul industrializării
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
oraș de pădure! Au mai rămas În jurul lui doar câteva petice din vechiul „codru al Vlăsiei“ (pădurea Băneasa, În nord, azi loc de agrement), și chiar În inima orașului mai poate fi observat ici și colo câte un arbore secular, cruțat prin cine știe ce miracol. De-a lungul câmpiei și străbătând pădurea curgea liniștită Dâmbovița, râul pe malurile căruia s-a dezvoltat Bucureștiul. Izvorăște din munți, nu departe de Câmpulung, prima capitală a țării, și, după un curs de 266 de kilometri
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
doar câmpul și satele. Această creștere fără măsură creează mari dificultăți de infrastructură, de Întreținere și de administrare. Populația stabilă este În jur de două milioane (2067000 În 1992; 1926000 — o scădere accentuată — În 2002). Preocupat de „cartierele muncitorești“, comunismul a cruțat un timp centrul istoric. Ansamblul cel mai ambițios, datând din 1960, a fost construit În spatele Palatului Regal (În parte, pe locul grădinii acestuia): o mare „sală a congreselor“ și un șir de blocuri de aparență cam modestă. Pentru Ceaușescu era
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
domnitorul preferat al lui Ceaușescu. Dar nici Mihai Viteazul nu-i mai putea face umbră, și cu atât mai puțin i s-ar fi permis unei mânăstiri să strice perspectiva mărețului său palat. Biserica mânăstirii, ce e drept, a fost cruțată și deplasată cu două sute de metri, pentru a fi ascunsă Între blocuri. A fost distrus cel mai pitoresc cartier al orașului, așezat pe coline, case vechi cu grădină, biserici, mânăstiri... Zeci de mii de oameni au fost evacuați. Dar nu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de-acasă, fiul care a descoperit cine ești și eram cu toții prea tineri ca să înțelegem că viața noastră imploda în propriul hău - era atât de prostuț și de duios ca la un moment dat să credem că vom fi cu toții cruțați, dar cenușa a viscolit înainte și a acoperit întregul oraș cu un nor trecător împins de vânt continuând să se înalțe, iar imaginile au început să se micească și puteam zări orașul în care m-am născut în timp ce cenușa zbura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]