1,646 matches
-
urduroși de javră rănită”, cineva arată un „zîmbet subaltern de scatofag”, apar „sugaci descompuși”, „ministrul turcit al culturii” (aiasta-i o mare idee), „cu buricul dezgustător de gras”, multe chiară cu agiutoriul lui Dumnezeu nu Înțelegem, de se miră și cucoana, zice „mă mir că nu-ți sugi și degetul mare de la piciorul drept”, ce trebuință ar avea? Poate pentru că alții „sînt Înzestrați cu ventuză să sugă de să rupă marea țîță”. Marea țâță pare-a fi Țara și multă minunăție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de somnifere, pentru ca victima să aibă posibilitatea de-a alege ce face mai departe: sau dă telefon poliției s-o salveze, Însă salvată și desfigurată niciodată nu va mai putea trăi În lux fără nas, sau ia somniferele și gata, cucoana a preferat somniferele, atît era de Înrăită după lux, iar În final Kevin Spacey m-a călcat letal pe nervi cu mutra lui de comun killer serial, și pe perete a scris cu sînge nervozitate, pe peretele meu cu tapet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mă trimeată la Piatra, ca să verifice. Și atunci..." Dar, ca de obicei, izbutea să se smulgă gândului care-l irita. Se trezi recitîndu-și cântul XI din Purgatorio, apoi încercă să-și amintească din Eneida: Agnosco veteris vestigia flammae... - Cu dumneata, cucoane Dominic, n-o scoate nimeni la capăt: treci de la o carte la alta, de la o limbă la alta, de la o știință la alta. Poate că de aceea v-ați despărțit, adăugă cu un zâmbet trist. Atunci nu se supărase. Îi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
una din vechile lor glume, pe care le repetau de câte ori îl vedeau intrând în cancelarie cu un maldăr de cărți noi, sosite chiar în dimineața aceea de la Paris, de la Leipzig sau de la Oxford. - Când ai de gând să te oprești, cucoane Dominic? îl întrebau. - Cum să mă opresc, când n-am ajuns nici la jumătatea drumului?... De fapt, știa că cheltuindu-și, înainte de război, puțina avere ce-i rămăsese pe cărți scumpe și în călătorii de studii, era obligat să rămână
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aluzie, adăugă. Rămas singur, se întrebă dacă mai merită să aștepte chelnerul, când i se păru că cineva se apropia timid de el, șovăitor, privindu-l curios. De-abia când se opri în fața lui, îl recunoscu: era Vaian. - Dumneata ești, cucoane Dominic? exclamă, făcând un pas și luîndu-i mâna, strîngîndu-i-o de mai multe ori cu amândouă mâinile. A dat Dumnezeu și te-ai întors! Ți-ai revenit! Apoi întoarse capul și strigă: Doctore! Vino repede, doctore, că s-a întors cuconul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Trimiteți pe cineva s-o anunțe pe Veta! Și strigă: - Lăsați-o pe Veta în pace! Vă cred și fără Veta. Îmi dau foarte bine seama că visez, și într-un minut, două, am să mă trezesc... - Nu te obosi, cucoane Dominic, interveni doctorul, apropiindu-se și punîndu-i mâna pe umăr. Ai trecut prin multe. Nu te obosi. Izbucni din nou în râs. - Știu, începu cu un glas potolit, silindu-se parcă să nu-i supere, știu că toate astea, întîlnirea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
începu cu un glas potolit, silindu-se parcă să nu-i supere, știu că toate astea, întîlnirea noastră de aici și tot ce va urma, toate s-ar fi putut întîmpla aievea în decembrie 1938... - Dar așa se și întîmpla, cucoane Dominic, îl întrerupse Vaian. Căci suntem în 20 decembrie 1938... Îl privi ironic, dar și cu oarecare milă. - Nici nu îndrăznesc să vă spun în ce an suntem noi, ceilalți, care trăim în afara visului acestuia. Dacă aș face un efort
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
suntem în 20 decembrie 1938... Îl privi ironic, dar și cu oarecare milă. - Nici nu îndrăznesc să vă spun în ce an suntem noi, ceilalți, care trăim în afara visului acestuia. Dacă aș face un efort m-aș trezi. - Ești treaz, cucoane Dominic, vorbi doctorul, dar ești obosit... Arăți, de altfel, foarte obosit, adăugă. - Ei bine! izbucni brusc, pierzîndu-și răbdarea. Aflați că între 20 decembrie 1938 și seara de astăzi s-au întîmplat multe. Al doilea război mondial, bunăoară. Ați auzit de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tot din cauza trăsnetului, câte limbi orientale am învățat, adică, nici măcar nu trebuia să le învăț, pentru că mă pomeneam, deodată, că le știam. Și ce vă spun acum vi le spun pentru că visez, și nu le va ști nimeni. - Nu visați, cucoane Dominic, vorbi blând Nicodim. Sunteți aici cu noi, prietenii dumitale, sunteți la cafenea. Așa ne închipuiam că are să se întîmple. Când și-o reveni cuconul Dominic, când și-o reveni din amnezie și s-o întoarce, o să vedeți că la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-i răspundă, dar începea să se simtă obosit, își trecu de mai multe ori mâna pe obraz. - E ca în povestea aia cu... cu filozoful chinez, știți care, pentru că v-am spus-o de mai multe ori... - Care filozof chinez, cucoane Dominic? întrebă Vaian. - Vi l-am spus adineaori, răspunse nervos. Îmi scapă acum numele. Povestea aceea cu fluturele... În sfârșit, e prea lungă ca să v-o mai repet încă o dată... Simțea în tot trupul o neînțeleasă oboseală, și o clipă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Încă una din bucățile dumitale preferate? Maria îl privi cu un mare zâmbet luminîndu-i fața, apoi se plecă ușor asupra violoncelului și așteptă. - Am putea așeza lucrurile în ladă, șopti Iconaru, chiar așa, pe întunerec. Că sunt doar lucruri de cucoane și nu fac zgomot... Sunt entomolog, îi repetase, dar când aveam vreo 14,15 ani, am citit o povestire ciudată, destul de stranie, o poveste într-un anumit fel absurdă, și povestea asta m-a silit să devin muzicant..." Casals îl
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lacrimi cu podul palmei și zâmbi. - Nu mai mă supăr, Maestre, șopti. Într-o zi ca asta, nu mă pot supăra... Iconaru continua să caute, fără entuziasm, prin maldărul de stofe. - Toate astea le cunosc, vorbi dezamăgit. Sunt doar pentru cucoane... - Dar țin de cald, îl întrerupse Ieronim, alegîndu-i una din fote și așezîndu-i-o pe umeri. Iar pe deasupra, ca să nu se vadă... Ieși iar pe coridor și curând se întoarse cu o pelerină. - Pe deasupra, continuă, punem pelerina asta. E drept, cam
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Palaghia Crăciuneasa din târgul din Iași” la 12 iunie 1685 (7193): „De a mea bună voie, am dat a mea dreaptă ocină și moșie,... o vie în Dealul Călugărițelor... Aceasta o am dat danie hinu-mieu, lui Pavăl, și Nastasii și cucoanelor dumnelorsale,... să fie volnici a-și face dres domnescu de pe acest zapis,... iară după moartea mea să aibă a mă griji”. Dar... după 22 de ani, adică la 25 mai 1707 (7215), căpitanul Pavăl scrie: „Adecă eu, Pavăl biv căpitan
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
acoperiș și picturii interioare. Atunci a dispărut și turnul clopotniță, cu tot cu ceas. Acum ai să afli despre o danie mai puțin obișnuită. Despre ce minune este vorba și când se petrecea asta, vere? Fericita primitoare a daniei a fost Nastasica “Cucoana dumisale păharnicului Chiriac Sturdzii”. Binefăcătoarea era Anghelușe Isăroaie, care la 18 martie 1678 (7186) a dăruit Nastasicăi “O falce și giumătate de vie... în Urșulea, cu livadă și cu loc de cramă”. Ca să nu zici că nu ți-am spus
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
clinica de chirurgie. ― Care clinică? ― Asta dinspre poartă. ― Da’ pe cine vrei de acolo? ― Pee... cum ai spus că Îl cheamă? ― Profesor doctor Hliboceanu. ― Cică Îi spune profesor doctor Hliboceanu. Eu n-am auzit de așa un profesor. Da’ dacă cucoana spune așa... După o vreme, a sunat telefonul. Portarul a ridicat receptorul. De la celălalt capăt al firului, a răspuns Duța. ― Nu răspunde nimeni la cabinetul profesorului. Apoi, cu ton iritat: ― Băi, aista! Mai termin-o cu tâmpeniile! Eu nu-s
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
numărul tramvaiului, dacă se depărtează sau se apropie. A luat unul greșit, acela pe care l-a făcut și personaj: de Baza 3, "cel mai democratic tramvai", cum a declarat critica. Tano sare cu labele pe ea. Apăi află matali, cucoană dragă, că nouă ni-a fost tare dor de Măria-Ta, îi spune eruditul meu de cîine, ca din cronică. Îl mîngîie pe fruntea socratică, dar rămîne supărată: Mă simt ca un cîine, Tano. Ca un cîine. E supărată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
asta apetisantă ne-a învârtejit cu poveștile ei. - Nicidecum... abia aștept să văd cum se așează noua ta rochie la prima probă! - Numai că, dragă Victore, zise Olga cu un ton imperativ, la probe vin singură. Mi-e teamă de cucoana asta, și rolul meu e să te apăr de ochii ei frumoși și alunecoși! Victor trată ca pe un fapt divers comentariul soției sale și spuse pe un ton alert: - Știi ceva, s-au închis toate alimentarele. E deschis numai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
decapotabilă cu cutie de viteze manuală, În valoare de optzeci și patru de mii de dolari, pe străzile din centrul orașului, Înțesate cu obstacole de tot felul, la ora prânzului făcea foarte necesară fumarea unei țigări. — Mișcă dracu’ de-aci, cucoană! a zbierat un șofer măsliniu, al cărui păr de pe piept amenința să răzbată prin țesătura tricoului. Unde mă-ta te crezi? La o nenorocită de școală de șoferi? Dă-te naibii la o parte! Am ridicat o mână tremurândă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mi-a adus o cățelușă care se smiorcăia și scheuna. Femeia mi-a arătat burta plină de cusături a lui Madelaine și mi-a spus să conduc cu mare, mare atenție, pentru că „animalul se resimte după operație“. Sigur că da, cucoană. O să conduc cu mare atenție, dar voi face asta numai pentru a-mi salva jobul și, posibil, propria viață, iar dacă animalul profită de pe urma acestui fapt, cu atât mai bine. Cu Madelaine făcută covrig pe scaunul din față, am aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Bună, e totul În regulă? — Crezi că te-aș suna dacă totul ar fi În reguă? Am o mahmureală de-mi vine să mor, și tocmai când terminasem de vomitat și eram căt pe ce să adorm, mă scoală o cucoană țâfnoasă, zicea că lucrează la resurse umane la Elias-Clark. Pe tine te căuta. Cu noaptea-n cap, la șapte și-un sfert. Așa că sun-o. Și spune-i să facă pierdut numărul meu de telefon. — Iartă-mă, Lil. Le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
e cel mai rău pe lumea asta - s-ar putea să fie chiar interesant. Mi-am dat ochii peste cap. — Ei da, mă rog, poate că exagerez. Dar dacă scrie Runway În curriculum vitae și capeți și o recomandare de la cucoana asta, Miranda, și mai scrii și câteva articolașe Între timp, la naiba, poți face orice. Cei de la The New Yorker or să-ți bată chiar ei la ușă. Sper să ai dreptate, din toată inima sper. Am sărit În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
domnișoară, ținând cont de faptul că a fost croit și confecționat conform măsurilor exacte pe care le-am primit de la ea, a mârâit ea În timp ce Îmi Înmâna șortul. Și spuneți-i că domnul Kopelman Îi transmite toate cele bune. Sigur, cucoană. Cine-o mai fi și ăsta. Următorul popas a fost un loc desemnat de Emily ca „departe de tot, chiar În centru“, la J&R Computer World, lângă Primărie. Se pare că acela era singurul magazin din tot orașul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
deranjată când Îmi petrec timpul cu fetele, a declarat ea În stilul acela al ei, rece și arogant. Știi cât Îmi displace să fiu deranjată când Îmi petrec timpul cu fetele? mi-a venit mie să țip. Trebuie că glumești, cucoană, băga-te-aș În măta! Crezi că te sun pentru că-mi face bine la sănătate? Pentru că nu pot rezista să petrec un singur weekend fără să-ți aud Împuțita aia de voce? Dar cum rămâne cu mine și cu fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nou, dar ne-am cam... ăă... certat. Ea nu Înțelege de ce nu prea pot să vorbesc de la serviciu. — Ei bine, Andy, trebuie să mărturisesc că uneori nici eu nu prea Înțeleg pe deplin. Știu, sigur că da, tipa e o cucoană foarte dură - crede-mă, Îmi dau seama de asta - dar am impresia totuși că iei mult prea În serios tot ce se leagă de ea, tu nu crezi? Simțeam că se străduiește din răsputeri ca tonul să-i rămână calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și se prefăcea - sau poate nu - că nu vorbim aceeași limbă. Dar perseverența mea a produs În cele din urmă rezultate și, după ce am Întrebat‑o de trei ori cum o cheamă („Nu avem voie să spunem cum ne cheamă, cucoană“ă, după ce am amenințat‑o că o spun șefului ei („Ce? Chiar Îți Închipui că‑i pasă? Ți‑l dau imediat“ă și după ce am jurat, cam pătimaș, că am de gând să mă prezint În persoană la sediul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]