2,007 matches
-
nărăvi laolaltă, nu se pot nicidecum împreuna într-o înfățoșare sau unitate a conștiinței, urmează cumcă din contra, acele note, care se nărăvesc laolaltă, se pot împreuna într-o 564 {EminescuOpXV 565} unire a conștiinței și aceea ce avem să cugetăm, numai prin note împreună sunătoare putem cugeta. Legea aceasta se numește principiul unirei: principium consensus. Principiul unirei nu se deosebește altmintrelea de pricipiul contrazicerei, decât că principiul contrazicerei se răspunde cu tăgăduirea, iară acel a unirei cu așezarea sau afirmarea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
într-o înfățoșare sau unitate a conștiinței, urmează cumcă din contra, acele note, care se nărăvesc laolaltă, se pot împreuna într-o 564 {EminescuOpXV 565} unire a conștiinței și aceea ce avem să cugetăm, numai prin note împreună sunătoare putem cugeta. Legea aceasta se numește principiul unirei: principium consensus. Principiul unirei nu se deosebește altmintrelea de pricipiul contrazicerei, decât că principiul contrazicerei se răspunde cu tăgăduirea, iară acel a unirei cu așezarea sau afirmarea. Kant în Critica socotinței curate, cu următoarele
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
urma cumcă predicatul cel ce nu i se împrotivește i s-ar cuveni; însă câte predicaturi sunt care nu i se împrotivesc și pentru aceea totuși nu li se cuvin. Despre legile cugetărei cei neapărate Fiindcă tot-obiectului care se poate cugeta se cuvin atare forme cari se numesc și hotărârile dânsului, și [e] chiar cu neputință ca vreo hotărâre în același moment al cugetărei obiectului să se și cuvină și să nu i se cuvină, firește urmează cumcă din două hotărâri
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ca aceluiași obiect vreo notă nici să i se cuvină, nici să nu i se cuvină. Căci atuncea ar rămânea obiectul în oricare privire încă nehotărât, ceea ce se împrotivește cerutei îndeplin hotărâri. Deci lege este: a fieșcărui obiect ce se cugetă ca un deplin hotărât fieșcare hotărâre cu putință sau să i se cuvină sau să nu i se cuvină. Această lege care urmează din principiul contrapunerei se numește principiul // îndeplinei hotărâri (principium determinationis omnimodae) sau principiul scoaterei terminului celui de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
se numește principiul // îndeplinei hotărâri (principium determinationis omnimodae) sau principiul scoaterei terminului celui de mijloc sau celui al treilea (principium exclusi medii sau tertii scilicet inter duo contradictoria). Despre legile cugetărei celei întîmplătoare Fiindcă în toată întîmplarea când are să se cugete ceva ca îndeplin hotărât, una dintre hotărârile cele împoncișate trebuie să se pună, iară în sine privindu-se toată hotărârea poate să se pună: subiectul cugetătoriu n-ar putea nimic să pună, de n-ar fi ceva prin ce s-
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
În urmarea acestui principiu, de câte ori însușim sau tăgăduim noi vreunui obiect logic vreo notă, trebuie să fie un ce din care să se poată cunoaște pentru ce are să i se însușească sau să i se tăgăduiască aceeași notă. Pentru exemplu: cugetând cu despre Petru și înfățoșîndu-mi-l eu ca pre un om bogat, trebuie să fie oarece la mijloc, de unde să se înțeleagă pentru ce este Petru bogat... pentru că, de es., au găsit o comoară... această comoară găsită este temeiul bogăției lui
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
acestui principiu, precum și formula prin care se închipuiește, nu este potrivită, căci sunt așa temeiuri cari, în sine privite, nu sunt de ajuns, ci totuși ne slujesc spre cugetare. Când adică socotim noi ceva a fi asemenea adevărului, noi aceasta cugetăm, 565 {EminescuOpXV 566} fiindcă avem temeiuri pentru această cugetare. Însă totdeodată simțim cumcă aceste temeiuri, deși în sine și pentru sine sunt adevărate, totuși nu sunt de ajuns ca să ni aducă o învingere deplină și lămurită și pentru aceasta socotim
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
avem temeiuri pentru această cugetare. Însă totdeodată simțim cumcă aceste temeiuri, deși în sine și pentru sine sunt adevărate, totuși nu sunt de ajuns ca să ni aducă o învingere deplină și lămurită și pentru aceasta socotim noi aceea ce-am cugetat prin mijlocirea așa unor temeiuri numai ca pre un ce asemenea adevărului. Deci daca tot aceea ce are să se cugete trebuie să aibă temei de agiuns, atunci, fără îndoială, ar trebui să lipsească din șirul cugetărilor noastre o clasă întreagă
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nu sunt de ajuns ca să ni aducă o învingere deplină și lămurită și pentru aceasta socotim noi aceea ce-am cugetat prin mijlocirea așa unor temeiuri numai ca pre un ce asemenea adevărului. Deci daca tot aceea ce are să se cugete trebuie să aibă temei de agiuns, atunci, fără îndoială, ar trebui să lipsească din șirul cugetărilor noastre o clasă întreagă, adică tot aceea ce este numai asemenea adevărului. Pentru aceea mai potrivit se poate închipui acel principiu prin următoarele cuvinte
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
temei de agiuns, atunci, fără îndoială, ar trebui să lipsească din șirul cugetărilor noastre o clasă întreagă, adică tot aceea ce este numai asemenea adevărului. Pentru aceea mai potrivit se poate închipui acel principiu prin următoarele cuvinte: tot ce se cugetă are temeiul său; căci în această formulă îndepărtîndu-se cuvântul îndeajuns, ce cuprinde și cungiura acelor ce sunt numai asemenea adevărului, cari după formula cea dentîi, nicidecât nu s-ar putea cugeta. Și numai așa închipuindu-se acel principiu al împreună-legărei
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
închipui acel principiu prin următoarele cuvinte: tot ce se cugetă are temeiul său; căci în această formulă îndepărtîndu-se cuvântul îndeajuns, ce cuprinde și cungiura acelor ce sunt numai asemenea adevărului, cari după formula cea dentîi, nicidecât nu s-ar putea cugeta. Și numai așa închipuindu-se acel principiu al împreună-legărei se poate numi lege universală a cugetărei. Când cunoaștem noi nemijlocit împreună-legarea sau încopcierea a două concepturi, atunci n-avem nevoie de-un atare deosebit temei spre a împreună-lega aceste concepturi
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
este o ființă nemărginită. Însă când nu cunoaștem noi nemijlocit împreună-legarea așa unor concepturi, atuncea spre a le putea încopcie pre aceste laolaltă, ni este de trebuință un temei, care să fie deosebit de dânsele. Acest temei necunoscut x are să se cugete din afară, din acele concepturi pre carile le putem însemna cu a și b și pre carile vrem a le împreună-lega. Însă temeiul x are să fie în oareșcare privire cu a și cu b, în vreo împreună-glăsuire sau legătură. Atunci
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
consentuit inter se) și această spunere ca și o lege a cugetărei se poate numi principiul încopcierei mijlocite sau principiul ecualității cei relative. Aceste sunt legile și principiile cugetărei celei mai înnalte și din aceste învățăm, cumcă atuncea numai vom cugeta drept, când nu vom pune nimic ce este contrazicătoriu; când în tot același act al cugetărei din două note împoncișate vom pune numai una și vom lega laolaltă aceea ce vrem să punem după raportul temeiului și a urmărei. Din
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Pentru aceea se numesc acele dentîi concepturi întocmai potrivite, iară cele din urmă asemenea. 3) Amice concepturi sânt cari se pot împreuna într-o conștiință, de unde se și numesc împreună-sunătoare sau prietene, iară acele concepturi cari nu se pot totdeodată cugeta se numesc protivnice, d[e] e[xemplu]: știință, virtute, frumuseță sunt concepturi amice pentru că se pot împreună-cugeta într-un om; din contra, frumusețe, urăciune, știința-neștiință sunt concepturi protivnice. Concepturile protivnice sau sunt contradictorie sau contrarie. Concepturile contradictorie sunt acelea din
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
în cumpănire cu altul chiar simplu, ci numai în privire cu mintea noastră cea îngrădită cu hotărâte margini. Concepturile întocmai potrivite fiindcă se pot pune unul în locul altuia, nici se pot altmintrelea deosăbi de cătrăolaltă decât sau numai încît se cugetă de cătră subiecturi deosebite sau în deosebite timpuri; pentru aceea se numesc nedeosebite (indiscernabilia) și alcătuiesc principiul celor nedeosebite (principium indiscernabilium) pre care l-au produs Leibnitz și care într-acest înțeles este logicește adevărat; dar însă de este el
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
se pot deosăbi de cătrăolaltă, ci și notele lor se pot spune anume; iară de s-ar putea concepturile deosebi de cătrăolaltă, însă nu s-ar putea anumi notele lor, vor fi nelămurite, d[e] ex[emplu]: acel ce așa cugetă, pre om, cât nu numai să-l poată deosebi de cătră animalele neraționale, de cătră arbori și alte obiecturi, ci să și știe anume spune niscaiva note dintr-însul, are concept lămurit despre om, iar altmintrelea va fi conceptul lui
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de ajuns, pentru a se hotărî marginele lor, se numesc concepturi nedepline, cu scădere, iară de ar cuprinde și mai multe note pre cât se cer spre hotărâre, se numesc concepturi îmbelșugate sau abundante; p[entru] e[xemplu]: daca aș cugeta eu pre om ca pre un animal înzestrat cu minte, aș avea cocept deplinit despre dânsul; iară de l-aș cugeta ca pre un animal cu simțire ar fi conceptul meu nedeplinit; mai pre urmă cugetîndu-mi eu pre om ca
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
note pre cât se cer spre hotărâre, se numesc concepturi îmbelșugate sau abundante; p[entru] e[xemplu]: daca aș cugeta eu pre om ca pre un animal înzestrat cu minte, aș avea cocept deplinit despre dânsul; iară de l-aș cugeta ca pre un animal cu simțire ar fi conceptul meu nedeplinit; mai pre urmă cugetîndu-mi eu pre om ca pre un animal cu minte și înțelegere voi avea concept abondant. Fiindcă concepturile sunt roduri ale minții, apoi mintea sau nu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
vioaie și mai trainice, pentru aceea limba cu care ne-am pomenit și ale căria cuvinte mai dentîi s-au tipărit în sufletul nostru, ni este ca și firească, și aceasta este pricina pentru ce ni vine mai îndămînă a cugeta și a ne împărtăși cugetele noastre în limba maternă decât în orice străină limbă, pentru că cugetând în limba noastră, ca și de sine ni se zugrăvesc dinaintea minții înfățoșările cele legate cu terminii acestei limbi, și oricând înfățoșări și idei
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mai dentîi s-au tipărit în sufletul nostru, ni este ca și firească, și aceasta este pricina pentru ce ni vine mai îndămînă a cugeta și a ne împărtăși cugetele noastre în limba maternă decât în orice străină limbă, pentru că cugetând în limba noastră, ca și de sine ni se zugrăvesc dinaintea minții înfățoșările cele legate cu terminii acestei limbi, și oricând înfățoșări și idei necunoscute voim să le cunoaștem, numai prin limba noastră putem să le cunoaștem. Limbi străine așijderea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cuveniri este forma dânsului. Mai departe din înfățoșările cele din județ, aceea căria se hotărăsc a i se cuveni sau a nu i se cuveni mai multe alte înfățoșări și care se închipuiește a fi însuși obiectul despre care se cugetă se numește subiect; iară aceea care se însușește subiectului în chip de notă se numește predicat, și de aceea în toată judecata trebuie de nu mai multe, cel puțin două înfățoșări neapărat să fie de față. // Mai pe urmă însă
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
în sine privindu-se se poate despărți după 4 momenturi, adică după cîtățime, cualitate, relație și modalitate, pentru că numai aceste patru întrebări se pot forma despre fiecare județ, adică: 1) Cât de mare este întinderea în a căreia privire se cugetă predicatul? sau despre câte lucruri se cugetă ceva? și aceasta este cantitatea. 2) Ce se cugetă despre obiect?, sau cum este predicatul? și aceasta este calitatea. 3) Cum se are subiectul cătră predicat și aceasta este relația. 4) Cum se
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
după 4 momenturi, adică după cîtățime, cualitate, relație și modalitate, pentru că numai aceste patru întrebări se pot forma despre fiecare județ, adică: 1) Cât de mare este întinderea în a căreia privire se cugetă predicatul? sau despre câte lucruri se cugetă ceva? și aceasta este cantitatea. 2) Ce se cugetă despre obiect?, sau cum este predicatul? și aceasta este calitatea. 3) Cum se are subiectul cătră predicat și aceasta este relația. 4) Cum se numește laolaltă subiectul cu predicatul prin punerea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
modalitate, pentru că numai aceste patru întrebări se pot forma despre fiecare județ, adică: 1) Cât de mare este întinderea în a căreia privire se cugetă predicatul? sau despre câte lucruri se cugetă ceva? și aceasta este cantitatea. 2) Ce se cugetă despre obiect?, sau cum este predicatul? și aceasta este calitatea. 3) Cum se are subiectul cătră predicat și aceasta este relația. 4) Cum se numește laolaltă subiectul cu predicatul prin punerea cugetărei și aceasta se numește modalitatea județului. Despărțirea județelor
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
părți constitutive și la dezvoltarea cât se poate de mare a acestora. Centralizarea pare, dă aparința puterei, e un fel de mizerie splendidă; ea îmbogățește un punt și răpește condițiunile de dezvoltare a celorlalte. Oamenii aceștia se cred mari pentru că cugetă în proporțiuni mari. Cugetarea proporțiunilor mari e scurtă, e scurtă însă în orice stat centralistic. Statele centrale romanice produc cele mai multe naturi catilinare. Asemenea naturi sfârșesc sau cu indiferentism dacă spiritul de conservațiune a învins, 159 r sau în nebunie daca
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]