1,813 matches
-
și a ne face micile capricii. Simțea cum totul se scurge mult prea repede și de fiecare dată când intram în camera bunicii mă ruga să mă așez pe genunchii săi, singurii care poate mai răspundeau unor impulsuri nervoase. Mă cuibăream în poala bunicii, îi masam genunchii și stăteam acolo preț de câteva minute. Uneori o pieptănam, avea bunica un pieptene special din os și-mi tot spunea s-o fac lent și apăsat, ca și cum ar fi fost un masaj al
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
vin să vadă Meteora. Ce frumos se-ntinde satul imediat lângă stânci!îl privea Janeta. Chiar în spatele caselor se ridică peretele abrupt al stâncilor, adaug eu. Casele par atât de mici raportate la înălțimea lor. Și pitite parcă s-ar cuibări în brațele acestor stânci. Am mai văzut așezări la poalele unui deal, la poalele unui munte, dar aici e ceva deosebit. Ele sunt înfrumusețate de verdeața pomilor alături de stâncile netede ca spălate de ploi, pământii și dure. O îmbinare
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
Locomotiva s-a oprit, mai pufni o dată înecând peronul cu aburi... și se liniști. Eram acasă.. acasă... Bucuria care mă năpădi nu-mi încăpea în piept. Așteptarea îngrămădită în suflet... atinsese prea plinul... Dar, brusc, un simțământ nelămurit mi se cuibări în suflet.. O strângere de inimă începu să mă chinuie, și, nu înțelegeam de ce... Gara ne-a primit ca o străină... cu o răceală care ne pătrundea în oase... Chipul hâd al neprevăzutului începea să se arate. Privirea îți rătăcea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
o strâns..!”, murmură bătrâna lui soră, înecată în lacrimi. Îț’ mulțămăsc, domnule, pentru gândul cel bun... Să-ț’ dei Dumnezău sanatati..!”, îmi mulțumi ea, când află pentru ce l-am căutat. La telefoanele care au urmat... teama mi s-a cuibărit în suflet ca un bulgăre de gheață. „Grigore... Preotul din Coarnele Caprei, satul său de suflet, nu va fi printre noi, mi-am zis eu cu amărală în suflet, dar, cred că spiritul său bun și generos va fi..!” Ca să
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cei care au păstrat cu sfințenie, prin munca, sacrificiul, înțelepciunea și creștinismul lor romanitatea orientală în această parte a sud-estului european, ilustrând în chipul cel mai elocvent ideia lui Lucian Blaga că, Satul românesc, în ciuda sărăciei și a tuturor neajunsurilor cuibărește în el prin vitrega colaborare a secolelor, se învrednicește în excepțională măsură de epitetul autenticității și că, Mândria satului de a se găsi în centrul lumii și al unui destin ne-a menținut și ne-a salvat ca popor peste
Prelegeri academice by DAN GH. TEODOR () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92375]
-
deșert, de un roșu aprins, răsar pretutindeni. Apa reînvie algele și ouăle de crevete din stratul de nămol. Apar, În scurt timp și păsările: rațe, culici, cormorani, pescăruși, unele traversând chiar jumătate din continent. O colonie de pelicani preferă să cuibărească În cel mai fierbinte și uscat loc de pe continent. Ambii părinți clocesc timp de trei săptămâni cele două-trei ouă depuse. Puii sunt golași și urâți, dar rezistenți. La 34 Analiza mai atentă și Îndelungată a fenomenului evaporării În regiunile aride
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și cuci etc62. Emu, numită de aborigeni tjakara, este o pasăre alergătoare, cu o Înălțime de 1,5 m, asemănătoare struțului african. Ouăle ei erau mâncate cu plăcere de aborigeni, iar penele erau folosite ca podoabe. La sol, pasărea emu cuibărește În izolarea pajiștilor, gata oricând de a fugi pentru a se pune la adăpost de pericol. Emu, alături de cangur, figurează pe stema Australiei. Kipara (curcanul sălbatic) se Întâlnește În același areal cu pasărea emu. Casuarul este tot o pasăre nezburătoare
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
o lună puii ies din ouă și după două luni părăsesc cuibul. Din cauza pagubelor mari produse În livezi, papagalii kakadu sunt urmăriți și uciși, efectivul lor reducându-se considerabil 64. Petreli (rândunicile de mare) și pasărea tropicelor cu coadă roșie, cuibăresc În fiecare an pe stâncile Piramidei Ball, adăpost ideal pentru numeroase specii de păsări. Nu trebuie uitate speciile oarecum comune Întâlnite În lume: cormoranii, pelicanii, rața sălbatică, lebăda 65. Lebăda neagră din Australia (Cygnus atratus), singură În lume, de o
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
demonică, a fost descoperită de o expediție olandeză În 1697 66. Tot atât de răspândiți sunt vulturii 67 și șoimii 68. 63 Enciclopedia animalelor, p. 141-142. 64 Incursiuni În lumea animalelor, p. 28; Larousse. Plante și animale, p. 75. 65 Pelicanii australieni cuibăresc În cel mai fierbinte și mai uscat loc de pe continent, și când apa crește În Lacul Eyre se grăbesc să ajungă aici, străbătând În zbor distanțe mari peste deșert (ibidem, p.46). 66 Ibidem, p. 40. 67 Vulturii, păsări corpolente
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cei prezență cântau și dansau. Cele mai multe cântece erau adresate spiritului care-l părăsea pe cel mort. În cântecele lor, negrii 232 I.Lips, op.cit., p. 459. 233 Ibidem, p. 465. 109 australieni se rugau ca puterea celui mort să se cuibărească În trupurile celor ce vor mânca din carnea mortului. Negrii din aceste triburi nu mâncau niciodată carnea celor bătrâni, schilodiți sau bolnavi, deoarece aceasta, În loc să-i Întărească, i-ar fi slăbit”234. Canibalismul se practica cu regularitate, uneori În cazuri
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
-se licheni verzi, cărămizii și roșii ce acoperă stâncile mai adăpostite de pe Muntele Liru / Muntele Șopârlei, dar și fauna: șerpi veninoși, șopârle ce se ascund În crăpăturile rocilor, vulturi cu coadă evantai și ulii porumbari planează deasupra ravenelor, papagali pitici cuibăresc În scorburile copacilor 364. „Vremea Visării se referă nu numai la actul inițial al creației ancestrale, dar și la o dimensiune temporală perpetuă.... Vremea Visării și călătoriile strămoșilor sunt realități vii, prezente, În care se pot integra prin cântecele, poveștile
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
până la 2000 m altitudine, și Kakapo, cel mai greu papagal din lume (trei kilograme), singurul care nu zboară deloc și se hrănește cu ierburi, fragi, bulbi. Spre deosebire de celelalte specii de papagali care sunt monogami, acestea două din urmă sunt poligami. Cuibăresc În scorburile copacilor, femela clocind 35 de zile, timp În care masculul Îi asigură hrana. Majoritatea puilor părăsesc cuibul după o lună, În timp ce speciile de papagali mari rămân mai mult În cuib, până la trei-patru luni. Pinguinii, păsări nezburătoare, bune Înotătoare
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
poalele vulcanului omonim, ce fumegă dormitând, ca un moșneag moțăind cu pipa În colțul gurii știrbite. Ne culcăm imediat după ce servim cina la cabană. Este cu mult mai rece afară decât ne-am așteptat. Se simte răcoarea nopții montane. Ne cuibărim În așternuturile reci și umede, trăgând pătura peste cap. Somnul este scurt și agitat. La ora trei și jumătate ni se bate insistent În ușă pentru sculare. Tresărim agitat și ne frecăm buimăciți la ochi. Privim pe geam, afară este
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
paznicii nemți Îi tratau altfel decât noi - totuși erau nemți, nu? - Ați stat două zile În barăci de așteptare? - Două-trei zile. Erau barăci absolut normale, mari, două-trei paturi suprapuse. Am putut, unul sau doi inși Într-un pat, să ne cuibărim... goi. Că după ce ne-am primit hainele, a doua sau a treia zi, imediat am fost Încolonați și duși În lagărul de muncă. - În aceste două zile cât ați stat goi s-a făcut vreun apel? - Nu. Până când am plecat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cer fiind simbol eminamente solar de forță și putere, un falus. Chiar Platon spunea că omul este un copac inversat, ale cărui rădăcini se îndreaptă spre cer și ramurile spre pământ. Arborele scorburos cu frunziș des și învăluitor unde se cuibăresc păsările și care rodește periodic evocă imaginea arhetipală lunară a mamei fertile, din el putând izvorî apa vieții, athanorul alchimiștilor, matricea unde se produce gestația aurului filosofal. În ispitirea sfântului Anton pictorul Hieronymus Bosch este asemuit cu o femeie ce
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
au venit din tot cuprinsul URSS 124.300 coloniști și au plecat 97.000 băștinași. Toți coloniștii sunt veniți cu traista-n băț, au pus mâna pe posturi, funcții politice și administrative, locuri de muncă mai bine plătite, s-au cuibărit în orașe, au râs și râd de „capul de bou”, considerându-se superiori și stăpâni. Pentru aceștia era necesară o istorie integrată, cea mai spurcată născocire a unor minți bolnave, ca să li se dea o țară și o naționalitate nouă
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
sfânt este profanat și oamenii sunt În sfârșit siliți să privească cu luciditate poziția lor În viață, relațiile lor reciproce. Nevoia unei desfaceri tot mai largi a produselor ei gonește burghezia pe tot Întinsul globului pământesc. Ea trebuie să se cuibărească pretutindeni, să se instaleze pretutindeni, să stabilească legături pretutindeni. Burghezia a dat, prin exploatarea pieței mondiale, un caracter cosmopolit producției și consumului din toate țările. Spre marea mâhnire a reacționarilor, ea i-a smuls industriei de sub picioare terenul național. Străvechile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
cosmopolite locuri din lume, În care, se pare, Întâlnești mai multe restaurante În care se servește sushi și terenuri de golf decât moschei - pe lângă faptul că turiștii nu au nevoie de viză. Așa că, da, cultura contează, dar cultura se află cuibărită În contexte, nu În gene și, după cum contextele și liderii locali se schimbă și se adaptează, tot așa poate să facă și cultura. LUCRURILE INTANGIBILE Poți trage o mulțime de concluzii doar comparând zgârie-norii marilor orașe. Ca mulți americani de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
ușor“. Cine apleacă urechea la critici ar putea crede că globalizarea nu a Însemnat decât răspândirea capitalismului fără scrupule, a mărcilor globale, a culturii fast-food și a valorilor societății de consum, tăbărâte toate asupra unor comunități locale, industrii și culturi cuibărite În mediul lor confortabil și Înfloritor. Nu poate fi pus sub semnul Îndoielii faptul că forțele globalizării acționează astfel În multe locuri, chiar În zilele noastre. Dar globalizarea nu Înseamnă doar răspândirea capitalismului sau a piețelor, ori simpla creștere a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
plăcile mari de gresie din bucătărie (foarte mulțumitor). Am spălat și vaza cea urâtă de pe palier și am lustruit măsuța ponosită din lemn de trandafir (mi-a fost recunoscătoare). Am pornit să curăț și șemineul din salon, dar nu știu ce spiriduș cuibărit pe acolo mi-a opus rezistență. Și pe urmă am lustruit oglinda mare, ovală, din hol (despre care cred că am mai vorbit). Obiectul acesta rafinat (să fi datând de prin o mie opt sute nouăzeci?) constituie, probabil, „piesa“ cea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
profil.) Linia frunții lunecă printr-o curbă fină către un nas mic și drăguț, care se năpustește spre tine, deși nu are vârful în vânt. După aceea urmează o linie dreaptă ce sfârșește într-o bărbie hotărâtă, în care se cuibărește cea mai vagă dintre gropițe. Buzele sunt ferme, nu prea pline dar frumos modelate, și cu o textură fină. (Cât de diferite pot fi buzele oamenilor!) Natura și nu fardul i le-a colorat într-un atrăgător roz de cărămidă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aprind o lampă, dar mâinile îmi tremurau prea tare, și fitilul se aprindea [i se stingea întruna. Am aprins o luminare și am tras draperiile. Apoi mi-am luat și eu un scaun, m-am așezat lângă ea și am cuibărit-o în brațele mele, în timp ce genunchii ni se atingeau. — O, iubita mea, ai venit, dragostea mea! — Charles... — Nu spune încă nimic. Vreau doar să mă conving că ești într-adevăr aici. Sunt atât de fericit. — Ascultă-mă, eu... — Te rog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
părând în așteptare, în după-amiaza însorită și lenevoasă. Am deschis portiera. Interiorul degaja o calmă opulență, asemenea interiorului unui somptuos conac, sau al unui bogat sanctuar. Lemnul lustruit strălucea, pielea cafenie emana un miros proaspăt, plăcut. Cutia de viteze era cuibărită într-o piele moale, încrețită. Covorul gros, imaculat. Liniștea, intimitatea mașinii invita un ocupant privilegiat. Iar eu eram gata să-i închid laolaltă, în interiorul acesta sacru, pe James și pe Lizzie, și să-i expediez pe vecie, întocmai cum i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
două sau trei zile în care s-o las pe Hartley să reflecteze asupra scrisorii pe care i-o dădusem. Mă bucuram că se afla în posesia scrisorii și-mi imaginam că acționa asupra ei în numele meu, asemenea unui spiriduș cuibărit în casă. Mi-am mai adus aminte că avusesem buna inspirație de a-i da numărul meu de telefon. De bună seamă, la vremea asta Ben o fi părăsit cursul de lemnărie, dar, neîndoielnic, trebuia să iasă din când în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu mi-a trecut prin minte să mă întreb dacă această ciudată scrisoare nu era cumva o farsă sau o greșeală. Nu aveam nici o îndoială că James se stinsese din viață. Se stinsese liniștit. Simțeam o durere profundă, care se cuibărise în mine și stătea neclintită de parcă s-ar fi temut să miște. Și mai încercam o senzație nouă, stranie, pe care n-o mai simțisem niciodată până atunci, și mi-a trebuit câtva timp până s-o recunosc drept „singurătate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]