2,639 matches
-
poftă... 4.3. Dama bună Singurul personaj feminin al piesei este Zoe, eleganta soție tânără a bătrânului Trahanache și amanta prefectului. Acest personaj abil și capricios este folosit de Caragiale, probabil, cu intenția de a dezvălui rolul sexului slab în culisele politicii burgheze. Gândindu-se la propriul viitor și ținând cont de situația în care se află, Zoe își vede viitorul ca pe o moarte civilă, urmată de moartea voluntară, de sinuciderea eliberatoare: „Dumnezeule! Cum or să-și smulgă toți gazeta
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
comuniste. Paradoxal e că în timp ce regimul stimula un anume naționalism, susceptibil a sprijini discursul puterii, el bloca orice șansă de dialog real și orice posibilitate de a întemeia un alt discurs. Un fals concept al armoniei sociale, invocat doar în culise, trebuia să ofere, la nevoie, o explicație. Nu era cazul să se mai vorbească despre granițe (ele fuseseră trasate pentru totdeauna, ca și drepturile puterii), nici despre adevăratele probleme ale minorităților (acestea au fost rezolvate, într-o clipă, "constituțional"), nici
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
au impus. Mecanismele puterii, resorturile opiniei publice, miturile din care se alimentează prejudecăți de tot felul, "mica istorie" revelând mari consecințe în planul evenimentelor sunt direcții larg explorate de istoricii care se ocupă de viața politică, de marile conflagrații, de culisele diplomației etc. Dr. Pierre Rentchnick de la Facultatea de Medicină din Geneva a făcut mare senzație cu volumul Ces malades qui nous gouvernent (1976), scris împreună cu Pierre Accoce, volum care a cunoscut deja numeroase versiuni străine și a alimentat un film
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
după cum nici una care să aibă în vedere generațiile. Se poate spune, fără teama de a greși prea mult, că asistăm la un spectacol în care eforturile celor bine plasați în ierarhia breslei se întâlnesc cu ambițiile altora, alimentând activitatea de culise, aranjamente prealabile, tensiuni specifice. În cazul de față s-a putut desluși clar o anume tensiune legată de reprezentarea în comisii, ca și în biroul Comitetului Internațional de științe istorice. Orice țară (și au participat 55) se vrea cât mai
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
vechi perechi de ceară în aer se ridică Și-n salonul nopții amețitor dansează Sunt lucruri prea normale în jurul meu, mi-e frică Încet foșnesc vântul și valsul delirează...22 trimit la un tablou celebru al pictorului francez, Balerine în culise. Edgar Degas, Balerine în culise, 190023 Poemele, Calul și Pastorală, trimit, de asemenea, la două tablouri cunoscute ale pictorului suprarealist Salvador Dali Portret ecvestru al lui Carmen Bordiu-Franco și Sărbătoarea Sf. Lucia la Villamalla. De altfel, pasiunea lui Blecher pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
aer se ridică Și-n salonul nopții amețitor dansează Sunt lucruri prea normale în jurul meu, mi-e frică Încet foșnesc vântul și valsul delirează...22 trimit la un tablou celebru al pictorului francez, Balerine în culise. Edgar Degas, Balerine în culise, 190023 Poemele, Calul și Pastorală, trimit, de asemenea, la două tablouri cunoscute ale pictorului suprarealist Salvador Dali Portret ecvestru al lui Carmen Bordiu-Franco și Sărbătoarea Sf. Lucia la Villamalla. De altfel, pasiunea lui Blecher pentru acest tip de artă va
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
mult un procedeu inedit, confruntarea lui Santagata cu Petrarca nu este deloc un pariu ușor de câștigat. Expert în literatura veacului al XIV-lea, romancierul are meritul de a reconstitui dinlăuntru modul de a gândi și scrie poezie, oferindu-ne culisele mitologice, alegorice și retorice ale laboratorului, id est geneza unor texte petrarchești. Frapantă este însă descrierea omului Petrarca, cu toate hibele și slăbiciunile omenești, dincolo de orice idealizare, menite parcă să păteze marmura monumentului de semizeu. Este vorba de un realism
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
apreciată pentru stilul ei sec și tăios ca o lamă de brici, "Răsuflarea minotaurului", 2002) îi datorăm partitura interpretată de Sade, lui Vincent Lestréhan (în viața de toate zilele, casier general) îi datorăm detaliile epice, fresca, moravurile epocii. Intrigile de culise, concurența atroce pentru posturi, delațiunile, conflictele (ca de pildă cel real, atestat de documente, apărut între doctorul Antoine Athanase Royer-Collard și directorul ospiciului François de Coulmiers) nu cruțau nici acel topos în afara patimilor lumii, cum s-ar fi putut crede
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
spațio-temporal între Los Angeles și New York, în care îngerul blond platinat, sex-simbolul Americii se va pierde, căutându-se totuși dincolo de imaginea standard, de consum, mediatică. O lume în primul rând a filmului literaturii și artelor, cu viciile (derapaje homoerotice incluse), culisele și vanitățile ei, dar și a comunității psihanaliștilor, în marea lor majoritate evrei imigranți din centrul Europei: Anna Freud, Milton Wexler, Marianne Kris și, bineînțeles, Ralph Greenson. Două universuri paralele și interferente fie pe platourile de filmare, fie pe divanul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
parcurs și nuanțele psihologice ale rezistenței și disidenței artistului contestatar față de terorismul "rațional" al căpeteniei totalitare. Stațiunea este un poligon de încercare și confruntare a celor două tabere, pe de-o parte, Romancierul, Filozoful, Eroul, Actorul, Castelanul, Autorul regizor de culise și raisonneur, pe de alta, Magistratul, paternalist salvator al națiunii, supraveghetor atent, prin ordonanțe și gărzile sale pretoriene, al pasiunilor colective, dar mai ales al protagoniștilor mai sus numiți. Considerați de magistrat dușmani personali dintr-un instinct special al puterii
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
comentator a făcut o observație interesantă asupra rațiunilor perfecționismului stilistic al autorului Cercetărilor filozofice. Wittgenstein era în căutarea simplității și naturaleței. „El dorea ca această preocupare să nu poată fi recunoscută în opera lui filozoficăă Elaborarea trebuia să treacă în culise, să nu fie vizibilă pentru cititor.“ (Joachim Schulte, în Dieter Mersch (Hg.), Gespräche über Wittgenstein, Passagen Verlag, Wien, 1991, p. 117.) 101 Th. Redpath , „A Student’s Memoir“, în op. cit., p. 34. 101a Brian McGuiness, în D. Mersch (Hg.), op. cit
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
95 3) Spectacolul personajului 95 2.1. Strategii de identificare: Pariziana că homo ludens 97 2.1.1. Modelul dramatic al românului modern 103 2.1.2. Comedia urbană și Pariziana-spectacol 110 2.1.3. Spectacolul Puterii sau guvernarea din culise 120 2.1.4. Viața că spectacol în scenariul românesc 130 2.2. Stratageme de afirmare ale Parizienei: transcendere a stereotipiei 137 2.2.1. Scene mondene sau aparente ritualizate 141 Scenă la teatru 142 Bălul că spectacol 143 Plimbarea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
falsității" [v.Giacetti, p.123]. Relațiile sociale, locurile, comportamentele sunt plasate sub semnul aparentei, al măștii. În această lume fiecare își joacă rolul și câștigă, în consecință, cel mai bun actor. Itinerarul personajelor este o cunoaștere a legităților scenei, a culiselor, decorului, precum și a tehnicilor, care preced reprezentarea. Succesul eroului depinde în mare parte de aptitudinile sale de a-si juca rolul 166. Ascensiunea lui Georges Duroy este exemplara sub acest aspect: "Îl connut leș coulisses des théâtres et celles de la
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este o punere în abis care prefigurează carieră curtezanei în Nana. Concluzia este că limitele între cele două universuri sunt destul de vagi: "Ce monde de théâtre prolongeait le monde réel, dans une farce grave" [Nana, p.147]. Zola pătrunde în culisele actrițelor de meserie și ale virtuții, descoperind contrastul între aparentă și esență lor, ipocrizia persoanelor "comme îl faut", si simulacrele ieftine ale actrițelor. Henri Mitterand [Zola, 1990, p.36-37], exeget consacrat al operei lui Zola, îl compară pe scriitor cu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Că o artistă consacrată, ea continuă să joace și în afara teatrului marea comedie a dragostei, pe alte două scene. În apartamentul ei, doar două camere sunt terminate (acelea unde se desfasoara comedia dormitorul și camera de baie). Celelalte servesc drept culise, acolo așteaptă protagoniștii înainte de a intra în scenă. Un alt regizor abil în reprezentarea oferită de Nana admiratorilor săi este servitoarea Zoé, care conduce baletul intrărilor și ieșirilor amanților lui Nana, distribuind rolurile, încercând să evite unele întâlniri nedorite, iar
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
acestui gen: comedia mondenă 195, comedia cotidiană, comedia căsătoriei 196, comedia sentimentelor 197, comedia seducției etc. Toate aceste elemente sunt sugestive pentru ceea ce se poate caracteriza că impresionantă teatralitate a femeii pariziene. 2.1.3. Spectacolul Puterii sau guvernarea din culise Cultură secolelor antecedente favorizează prioritatea puterii, independenței și ambiției, valori ce se răsfrâng și asupra relațiilor dintre bărbați și femei, constituite că relații de subordonare. Bărbatul este, de regulă, asociat cu prioritate rolului public exterior și "material", pe când femeia rolurilor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cu condiția ca ea să fie limitată în teritoriu și dependența de bărbat. Această discriminare foarte subtilă este una dintre trăsăturile specifice naționale ale francezilor. Văzută din exterior, lumea franceză proiectează imaginea unei societăți virile, în care femeia rămâne în culise [Sarde, 1983, p.32], chiar și atunci când lucrează în numele partidului (Félicité Rougon) sau în numele interesului de stat (pentru regele Italiei, apoi pentru Ludovic Napoleon) cum este în cazul lui Clorinde. Fiindu-i refuzată preocuparea de social, Pariziana nu se rezumă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Fiindu-i refuzată preocuparea de social, Pariziana nu se rezumă totuși doar la preocuparea de individual. Fiindu-i refuzată intrarea oficială, Pariziana sondează multiplele intrări laterale. Parcursul ei este o inițiere în mecanismele ascunse ale societății și puterii. Jocul de culise, punerea la cale a combinațiilor ascunse, a diferitelor scenarii, precum și dominarea subtilă a bărbatului devin specialitatea să. Pariziana știe să deschidă căi noi în citadela masculină, ea aplică o manieră mai mult sau mai putin discretă și elegantă de a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
circumstanțele îi sunt favorabile. Parizienele sunt experte în intrigi, ele știu că un zâmbet bine plasat valorează mai mult decat talentul său virtutea. Farmecul Parizienei învinge toate obstacolele. Clorinde Balbi și Madeleine Forestier sunt maestre adevărate ale intrigilor politice de culise. Armele lor sunt șiretenia și seducția. Stăpânindu-și plăcerile, Madeleine Forestier se folosește de farmecul ei doar pentru a-și atinge scopurile ziaristice și politice. Spre deosebire de nuvelele lui Maupassant despre funcționarii de la ministere, în care medaliile soților sunt datorate adulterului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
nous imposent leur croyance" [p.130, subl.n.]. Am putea deci conchide despre o supunere mimata a Parizienei, respectând toate legitățile unui joc de teatru bine montat. Ea găsește o formulă subtilă și elegantă de guvernare, care este cea din culise. Confruntarea directă este mai puțin specifică pentru Pariziana, jocul de culise este stihia să. Această concepție teatralizata a acțiunii umane este ireductibil legată de aventură eroinei eliberate de oricare constrângere și care își inventează singură rolul. 2.1.4. Viața
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
conchide despre o supunere mimata a Parizienei, respectând toate legitățile unui joc de teatru bine montat. Ea găsește o formulă subtilă și elegantă de guvernare, care este cea din culise. Confruntarea directă este mai puțin specifică pentru Pariziana, jocul de culise este stihia să. Această concepție teatralizata a acțiunii umane este ireductibil legată de aventură eroinei eliberate de oricare constrângere și care își inventează singură rolul. 2.1.4. Viața că spectacol în scenariul românesc Femeia se definește prin locul său
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
situații, conflicte, conversații, reacții-tip etc. Teatralizarea vieții cotidiene derivă din ideea de joc, disimulata, metamorfozata în funcție de performanță socială a individului. Că într-o adevărată piesă de teatru, montată de un bun regizor, sunt de nelipsit jocul, suspansul, coregrafia, decorul, culisele, publicul, tot ce ține de artă exprimării. Scenele sunt jocuri interpersonale, care au următoarele caracteristici: 4. se desfășoară în spații închise/deschise, bine delimitate, care se configurează că un sistem în spațiul parizian; 5. se derulează într-o situație socială
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de la Marine, où elle était allée en Dame de cœur, avec des cœurs de diamants à son cou, à șes poignets et à șes genoux, elle avait fait la conquête de l'empereur" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.344]. Culisele alegerilor partenerilor însă pot fi puțin poetice. Astfel, la bălul imperial Renée este aleasă că favorită pentru că se potrivește cu butonierele imperatorului 248. Elaborarea costumului este pentru Pariziana o grijă deosebită. La bălul mascat dat de Saccard, "Renée devait être
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
minuțios elaborată prin amplasarea secțiilor, expoziția și spectacolul prezentării, exploatate și astăzi de marile complexe. Pentru atragerea clientelor sunt mereu inventate mijloace noi266: publicitate, reduceri, spații de divertisment etc. Probarea rochiilor în magazinele noi este pentru Pariziana o repetiție în culise înaintea ieșirii pe scena Parisului 267. Femeia-client devine idolul vânat al comercianților 268. Este sugestiv că doamna Marty, care rezistă asediului amanților, nu poate rezista cumpărăturilor 269 și își ruinează soțul. Hedonismul consumului este o ocupație extrem de atractivă pentru femeia
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
fi Clorinde Balbi sau Madeleine Forestier ar putea completă categoria "doamnelor de fier" sau cea a "cardinalilor cenușii". Dar miza guvernării feminine nu vizează răsturnarea ordinii instituite (politice, sociale, economice), ci participarea la actul puterii printr-o guvernare indirectă, din culise. Pariziana este și prototipul Femeii Noi, în sensul că posedă calități noi, concomitent cu cele vechi, pur feminine, manevrând cu mare iscusința între aspirațiile feminine și cele masculine. Femeia pariziana a reușit să "amestece cărțile" pe care i le-a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]