KorAP: Find »[drukola/base=cult & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...57 58 59 ...161 >

4,021 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

aruncă vechiul său înveliș, cu toată nefavoarea împrejurărilor. Nouă însă ni se pare că nu e tocmai timpurie încercarea unei regenerațiuni a artei noastre în înțelesul intereselor prezintelui, a trebuințelor, a Bewusstsein-ului științific și chiar a masei largi a publicului cult. Totul e până se coace, odată copt lucrul e ca și gata. PREVORBIRE LA EDIȚIUNEA A DOUA Când a apărut pentru prima oară "artea" noastră de reprezintațiune dramatică, a salutat acest op atât știința cât și discipolii acestei ca pe

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
care n-ar putea, dotat cu viociune naturală și cu freschezsa (unui naturel fericit) [unei] naturi fericite, să se transpuie și să trăiască și el în unele personalități și în unele stări (situațiuni); tot precum e rar individul din societatea cultă care într-o dispozițiune potențată a sufletului n-ar putea să-și verse simțirea sa într-o poezie lirică de calea-vale (leidlich)". Și cu toate astea în amândouă cazurile astea sunt niște fenomene trecătoare, cari se arată mai în urmă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
sale. Bălănescu C. {EminescuOpXIV 257} lor. Espresiunea specială însă a unei localități, care rămâne în urma espresiunei spirituale a naționalităței, stă în contrazicere evidentă cu idealitatea. Dialectul însă esprimă (ținoarea) fondul ideal a unei națiuni, care se-ndreaptă cătră colectivul spiritelor culte, într-un mod propriu numai unei localități, mod care nu a fost primit în cercul espresiunei devenite (generală) universală. Dialectul ni arată dar opul poetic ieșit din ființa spirituală a unei națiuni într-un mod particular, care printr-asta s-

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
dramatice, care arte, aducând la reprezintare opere poetice ale națiunei sale sau ale națiunilor spiritualminte cumnate cu a ei, nu poate fi cugetată decât sub forma unui teatru național. Spiritele locale sunt esilate din teatrul național, cum și din espresiunea cultă a scrierei și a tonului (vorbei), spirite pe care nu le-a muiat spiritul general al națiunei și nu l[e]-a adus în cursul mișcărei sale de viața. lucru ce lipsește românilor Un actor, dotat fiind cu talent mare

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
pot fi ascultate decât iar într-un element analog și amăsurat acestui concept. Aceasta-i pronunția națională, iar nu cea locală. Cu cât e mai ideal și mai general înțelesul, fondul celor vorbite, cu-atîta mai pregnant el pretinde pronunția generală, cultă, a națiunei de mediu al comunicărei; cu-atît mai mult îi contrazice o pronunție care-a fost învinsă și (abandonată) părăsită de cătră generala cultură națională - dialectul. Ce-i dialectul? Dialectul în pronunție se are față cu pronunția curată cum se

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
lasă alta să venim la simțământul contradicțiunei dintre pronunție și pretențiunile culturei ideale decât intuițiunea element atrăgător prin stranietatea si naivitatea sa. Din contra, daca un bărbat ia cuvântul pe timp mai îndelung, și se face centrul discuțiunei dintre oameni culți, atuncea coloritul dialectului face deja o impresiune jenantă și poate prea ușor să ne stoarcă un surâs, care-și are totdeuna originea în superioritatea noastră. Cu cât se va face mai mult purtător al unui fond spiritual și organ al

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
din care a pornit. Parisul dă impulsul și prin urmare și norma pentru toate mișcările. De la artiștii reprezintatori ai capitalei, și anume de la cei din Theatre francais, francezul cere pronunția adevărat franceză, pronunția de model. Astfel scena este vatra pronunției culte, naționale. Actorul își {EminescuOpXIV 287} cunoaște această pozițiune a sa și de-aceea și simte îndatorirea de-a întrebuința o îngrijire deosebită în privința acestei părți a artei sale; într-asta publicul nu i-ar ierta neciodată o negligență. Cu toată

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
noastră de centru și bucățirea noastră, care se manifestă și-n pronunție într-atîta întru cât dialectul unei provincii sau a unei populațe nu e tonul fundamental, care domnește numai în mase, ci care se toarce până și pin pronunția celor culți, astfel încît îndată-l cunoști pe vorbă de-i bavarez, or de-i saxon, or suab, or austriac ș. m. d. Germanu[l] după trebuințele naturei sale ideale, omul în parte ca creatură politică stă aci ca membru unei comunități

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
politică stă aci ca membru unei comunități deosebite, despărțite de celelalte state germane și de sine stătătoare, comunitate care-și are rădăcinile într-o populață germană deosebită. Astfel el e împărțit în două lumi. Pe de o parte ca spirit cult, ca artist, ca învățat e asupra variilor spirite populare ale națiunei sale și se simte german, vorbește ca german la germani, dar pe de altă parte, în relațiunile sale politice, el e iarăși legat de-un deosebit stat german, a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
o aduc aminte ca să vă fie rușine, cine vede într-alt loc undeva fenomenul pe care noi îl putem vedea în toate zilele, că dintr-o mie de germani abia unul poate vorbi și pronunța corect germănește? Daca un sued cult în Stockholm, un francez cult în Paris, un italian cult în Florenza ar vorbi așa suedește, franțozește sau italienește cum vorbesc la noi germănește oameni din clasele noastre cele mai culte în Zurich, Stuttgard, Munchen, ba chiar în Dresda, Berlin

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
alt loc undeva fenomenul pe care noi îl putem vedea în toate zilele, că dintr-o mie de germani abia unul poate vorbi și pronunța corect germănește? Daca un sued cult în Stockholm, un francez cult în Paris, un italian cult în Florenza ar vorbi așa suedește, franțozește sau italienește cum vorbesc la noi germănește oameni din clasele noastre cele mai culte în Zurich, Stuttgard, Munchen, ba chiar în Dresda, Berlin și Hannovera, unde-și închipuiesc atâtea despre pronunția și artea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
poate vorbi și pronunța corect germănește? Daca un sued cult în Stockholm, un francez cult în Paris, un italian cult în Florenza ar vorbi așa suedește, franțozește sau italienește cum vorbesc la noi germănește oameni din clasele noastre cele mai culte în Zurich, Stuttgard, Munchen, ba chiar în Dresda, Berlin și Hannovera, unde-și închipuiesc atâtea despre pronunția și artea d-lor, dac-ar vorbi așa în limbele lor respective, încotro ar trebui să fugă de batjocura și râsul auditorilor? Învățatul

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
sunete de limbă amăsurate și-și măresc prin astfel de pronunție propria lor valoare internă. Până acuma s-a găsit între noi încă prea rar instrucțiune scolistică în astă privință. Din nefericire noi căutăm încă prea puțin la o pronunție cultă, curată, spre a esprima în ea cu siguranță blândețea și forța, molateca și aspreța, liniștea și-nfocarea, încetul și repedele, și a face din grai o pictură a cugetărilor. " {EminescuOpXIV 289} consacră viața sa serviciului artei reprezintatoare, a cărei pârghie

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
închipuirea unei sforțări oarecare a puterii. (Sforța ca o scremere, silință, opintire neplăcută). Momentul cel de-al doilea, mănținut cu eschiderea celui dentîi cade în pericolul de a șterge și a slăbi caracterul cel hotărât al sunetelor. O pronunție nobilă, cultă arată o domnie liberă asupra corpului sunetului în toată coprinderea lui. Această pronunție nimenea nu are o dătorie mai mare de-a cata s-o posedeze decât actorul, a cărui cel mai principal instrument este sunetul articulat. Sunetul nearticulat e

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
domn a instrumentului său decât atâta pe cât știe a scoate note din el - cu cât mai multe, mai varii, mai conform cu nemărginirea simțământului cu-atîta domnirea sa asupra instrumentului e mai pronunțată. Aceasta abia face pe artist. Omul laic care e cult, impresionabil, pricepător de arte, simte în sine, asemenea artistului, toată acea scală a mișcărilor sufletulni în care ne transpune poetul, finețea de-a le simți laicul poate s-o aibă, asemenea artistului, până-n nervii cei mai fini. Însă artistul are

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Trebuie dar înainte de toate grijă pentru priceperea deplină a singuratecelor cugetări, fără care artea oratorică va rămânea întotdeuna fără efect. Accentul logic pe care noi l-am dedus din relațiunea internă a propozițiunei e de-aceea totdeuna proprietatea unui spirit cult, căruia i se deschide lesne sensul vorbirei după relațiunile [sale]. Și nici ca e o prerogativă a artistului, ci numai condițiunea negativă pentru declamațiunea artistică, pe care însă din nenorocire o vedem în genere călcată din cauza puținei culturi a cugetărei

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
le descopere și nouă cu o claritate diafană. Pentru că prolectorul dramatic concentră în el unitatea cea vie a tuturor figurelor deosebite, de-aceea opera poetică se va reproduce în mare parte mult mai clară și mai amăsurată în intuițiunea auditorului cult decât prin reprezentarea scenică, unde roluri subordinate se joacă așa de rar bine; pe când, din contra, la un prolector dramatic care pricepe toate celea în legătura lor internă și în semnificarea lor necesară până și figurile cele laterale vor fi

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
în semnificarea lor necesară până și figurile cele laterale vor fi reproduse cu cea mai deplină esactitate. Lipsa de orce mijloace care să escite iluziunea afară de ton face ca acest fel de mulțămire sufletească să nu fie accesibilă decât spiritelor culte; căci aicea spiritul poetului, liber și separat de orce material și fără pârghia iluziunei sensibile, coincide cu auditorii lui. Cine aduce cu sine într-un mod or într-altul un interes de-o natură materială adăogat artei acela aicea nu

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
artei acela aicea nu va găsi satisfacere deplină, și la oameni ca aceștia entuziasmul pentru felul acesta de mulțămire sau e simulat numai, sau se-ntemeiază pe-o înșelare de sine însuși. Dacă vanitatea de-a trece de-un spirit cult n-ar ordona de-a acoperi câteodată până și aplecarea cea mai internă a naturei sensuale apoi am vedea că mulțimea cea mai mare ar prefera cea mai mediocră reprezentare a unei efemere piese de teatru celei mai admirabile lecturi

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
neraționalitatea monopolului rolelor, făcute pe conta și cu disprețul egal al talentului, publicului și artei, sare în ochi. Dar chiar în cazul că numai inteligența a prezidat la montarea primordială a unei piese, posito că pentru moment talentul cel mai cult a ajuns la posesia cutărui rol, totuși monopolul rolelor rămâne un rău inestingibil al artei dramatice. Căci anticipează viitorul și exclude de la participarea a celor mai mari probleme a reprezentărei dramatice atât talentele pe calea formărei cât și pe membrii

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
asta s-ar naște cea mai vie influință reciprocă și cea mai atentivă participare, ar crește iubirea pentru creare; cel slab, fără de a-și face umilitoare mustrări de sine, s-ar simți folosit, talentele mai însemnate și artiștii într-adevăr culți ar fi sau întăriți în opinia lor avută deja, sau ar fi stimulați la [o] reformare a tipului. Și fiindcă numai inteligența ar avea să decidă, iară nu. autoritatea exterioară și formală, ar fi deschis un teren deplin și pentru

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
un străin care s-ar mesteca în adunarea poporului e pedepsit cu moartea". - Lib[anius]. Era pentru a împiedeca ca secretele republicei să nu fie divulgate. (Montesquieu L. I. [IJ, C. II) [TEORIA CULTURII] CULTURĂ ȘI ȘTIINȚĂ 2255 Fiecare om cult va avea în fiecare caz singuratec o judecată determinată, ba chiar justă asupra împrejurărei: dacă cutare sau cutare îi este asemenea lui sau trebuiește numărat între cei neculți, dacă cutare sau cutare faptă e demnă or nedemnă de un om

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
va avea în fiecare caz singuratec o judecată determinată, ba chiar justă asupra împrejurărei: dacă cutare sau cutare îi este asemenea lui sau trebuiește numărat între cei neculți, dacă cutare sau cutare faptă e demnă or nedemnă de un om cult; ba mai fiecine va fi atit de încrezut de-a da o sentință decisivă și promptă până și asupra gradului si a valorii culturei altuia. Dacă însă s-ar suleva chestiunea că "ce e cultura? " atuncea ușor s-ar putea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
conducătoare pentru această cercetare. -Ce este cultura? Pe țăran, pe lucrător, pe meseriaș îi numim neculți! Lor le lipsește orce îngrijire a spiritului, orce ridicare deasupra terenului vieței materiale. Însă care speție de cultură a spiritului îl face pe om cult? Vorbim de cercuri culte: într-acestea se gerează, se gustă, se discută, se cultivă arte și științe. Artă și stiință-sînt ele celea ce constituiesc cultura?. Nu necondiționat; acest om e foarte învățat și cu toate astea îi lipsește... cultura; dimpotrivă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-Ce este cultura? Pe țăran, pe lucrător, pe meseriaș îi numim neculți! Lor le lipsește orce îngrijire a spiritului, orce ridicare deasupra terenului vieței materiale. Însă care speție de cultură a spiritului îl face pe om cult? Vorbim de cercuri culte: într-acestea se gerează, se gustă, se discută, se cultivă arte și științe. Artă și stiință-sînt ele celea ce constituiesc cultura?. Nu necondiționat; acest om e foarte învățat și cu toate astea îi lipsește... cultura; dimpotrivă iar pe cutare meseriaș

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]