2,188 matches
-
iar câinele stătea ca o santinelă în ploaie în fața noastră. Acestea se întâmplau când aveam porc și iepuri de casă iar cocina și cotețele pentru iepuri erau ocupate. Când aveam 4 ani am fost vizitați, pentru o lună, de mama cumnatului meu, care a venit însoțită de fiica ei Maria (Mariți), sora cea mică a cumnatului meu. Mariți era surdomută, dar comunicam destul de ușor prin semne. Au venit să își vadă nepotul și bine-nțeles pe mine. Pot spune acum
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
porc și iepuri de casă iar cocina și cotețele pentru iepuri erau ocupate. Când aveam 4 ani am fost vizitați, pentru o lună, de mama cumnatului meu, care a venit însoțită de fiica ei Maria (Mariți), sora cea mică a cumnatului meu. Mariți era surdomută, dar comunicam destul de ușor prin semne. Au venit să își vadă nepotul și bine-nțeles pe mine. Pot spune acum că s-au comportat elegant cu mine, nu am simțit nici-un moment că le sunt
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
salate, motivând chiar că „asta e mâncare pentru porci”. La plecare ne-au invitat să-i vizităm și noi la rândul nostru la Lonea. Zis și făcut. În vara următoare: eu, Siegfried și sora mea, însoțiți de un coleg al cumnatului meu, ne-am îmbarcat într-o trăsura trasă de doi cai. Spre înserat am ajuns în gara Anina, unde la ieșirea noastră pe peronul gării, am văzut pentru prima dată cum arată o locomotivă mare. Gara din Anina (vedere de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
pe care le vedeam de fiecare dată când mergeam în vizită la nașii mei. Toată noaptea am călătorit, schimbând câteva trenuri până la gara Câlnic unde am ajuns spre dimineață. La Câlnic am fost așteptați de un alt coleg de-al cumnatului meu, care nea însoțit, de data aceasta, până la Lonea. Îmi amintesc că am trecut prin Caransebeș, Băuțar, Subcetate, Simeria, Petroșani. La Petroșani am schimbat trenul. De data aceasta era un tren obișnuit pentru mine, semăna cu cele care circulau și
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
trenul. De data aceasta era un tren obișnuit pentru mine, semăna cu cele care circulau și la noi, cu locomotiva mai mică, în schimb vagoanele erau pentru persoane, ceea ce nu văzusem până atunci. La Lonea, în gară, ne aștepta familia cumnatului meu. Au urmat pupături, strângeri în brațe și plecarea spre casă tot cu trăsura. Casa de la Lonea era primitoare, grădina era plină cu alei, straturi cu flori și pomi fructiferi. Vișinii erau plini de roade. Bucuros am alergat să mănânc
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
coapte. Tot acum l-am cunoscut pe soțul lui Mariți, Nicolae care și el la rândul lui era surdo-mut, cu toate astea era un om nemaipomenit de bun. La câteva zile după sosirea noastră a venit și Ionel (Puiu), fiul cumnatului meu din prima căsătorie. La Lonea am cunoscut și alte rude ale cumnatului meu, pe care i-am vizitat și la care am mâncat și cireșe. Șederea aici a fost plăcută. Era prima ieșire din mediul cunoscut de acasă. Zilnic
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
el la rândul lui era surdo-mut, cu toate astea era un om nemaipomenit de bun. La câteva zile după sosirea noastră a venit și Ionel (Puiu), fiul cumnatului meu din prima căsătorie. La Lonea am cunoscut și alte rude ale cumnatului meu, pe care i-am vizitat și la care am mâncat și cireșe. Șederea aici a fost plăcută. Era prima ieșire din mediul cunoscut de acasă. Zilnic eram cocoțat pe gardul din spatele casei privind trenurile care treceau chiar pe lângă gard
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
auzeau de dincolo de calea ferată. Dând de mine nu m-a certat dar mi-a interzis să mai plec undeva singur sau cu Puiu și mai ales să mă mai apropii de calea ferată. După o lună a venit și cumnatul meu în concediu. Împreună cu el am vizitat multe locuri din împrejurimi și chiar am fost la scăldat, la Jiu. Așa se spunea, dar toți se scăldau în ochiuri de apă formate pe lângă vadul Jiului. Apa Jiului era rece și curgea
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de repede. În plimbările noastre am văzut lucruri noi pentru mine, pe care până atunci nu le mai întâlnisem și unele nici nu le-am mai văzut după acest mic episod din viața mea. După terminarea concediului de odihnă al cumnatului meu, am revenit împreună acasă, la Steierdorfanina. Tot drumul de întoarcere, până în urbea natală, am fost foarte atent la peisaj, la stațiile de cale ferată prin care treceam și mă bucuram când vedeam locomotivele mai deosebite trăgând vagoanele colorate, fie
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
târziu, în toamna aceluiași an, vila Dora a luat foc. Toată lumea în putere din colonie a mers să ajute la stingerea incendiului care a mistuit complet acoperișul și etajul. A doua zi după incendiu, mergând la unchiul meu împreună cu sora, cumnatul și Siegfried, când am ajuns în dreptul vilei am început să plâng. Acea clădire cunoscută atât de bine era aproape o ruină care încă mai fumega. Doctorul Huschith a fost surprins de foc la etaj, în dormitor și ca să se salveze
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
înălțat până peste acoperiș, umplând și spațiul străzii. Strada de altfel destul de lată, plus spațiile dintre case și stradă totul era sub zăpadă până pe acoperișurile caselor. Norocul nostru a fost ușa de acces de la coridor care se deschidea spre interior. Cumnatul meu a săpat un tunel prin zăpadă. Adunam zăpada în cazanul de rufe și în oale mai mari o topeam pe cuptor și foloseam apa caldă rezultată. Topirea zăpezii din tunel a continuat până am ajuns la magazia de lemne
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
găinile. După această primă reușită trebuia străpuns tunelul și pe verticală deoarece nu știam cum e vremea și aveam nevoie de aer. Am scos din magazie lănteți și am început să găurim vertical zăpada. Am reușit, dar am încremenit când cumnatul a anunțat că zăpada e de peste trei metri de înaltă. Cumnatul meu a continuat să lărgească gaura prin care vedeam cerul noros. Nu mai ningea. Eu am adus lemne de foc. Umpleam oalele cu zăpadă și le căram în casă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
deoarece nu știam cum e vremea și aveam nevoie de aer. Am scos din magazie lănteți și am început să găurim vertical zăpada. Am reușit, dar am încremenit când cumnatul a anunțat că zăpada e de peste trei metri de înaltă. Cumnatul meu a continuat să lărgească gaura prin care vedeam cerul noros. Nu mai ningea. Eu am adus lemne de foc. Umpleam oalele cu zăpadă și le căram în casă la topit. Treaba asta a durat vreo trei zile până am
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
scăpat definitiv abia la sfârșitul lunii mai începutul lunii iunie. A fost singura iarnă în care nu am fost la săniuș, din cauza munților de zăpadă din împrejurimi. Când eram mici eu și nepotul meu Siegfried ne duceam cu sora sau cumnatul la săniuș, ulterior când am mai crescut, mergeam singuri și în fiecare an tot mai departe de casă iar când reveneam acasă eram uzi la picioare, cu ghetele înghețate și cu țurțuri de gheață la pantaloni, de la genunchi în jos
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
așa hal că nu puteam merge. Noi mergeam desculți toată vara, aici mă refer la toți copii din colonie inclusiv fetele. În felul acesta era logic că am călcat în ceva care a produs infecția. Neputând să merg din cauza piciorului cumnatul meu a adus câteva cărticele cu povestiri și a spus că e vremea să citesc pentru a mă menține în formă și să îmi dezvolt această latură a pasiunii de a citi cărți. După vreo două săptămâni călcâiul era ca
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
șase pe opt metri de unde urmau să alimenteze locomotivele cu apă curată cu toate că izvora din mlaștina amintită anterior. Fiind liber consemnat acasă, am făcut pasiune pentru citit și aceeași pasiune de lectură se regăsea și la sora și cumnatul meu, care își cumpăra personal cărțile. Sora mea citea îndeosebi cărți în limba germană, îmi amintesc și azi de vremea când eram mici, ascultând poveștile în limba germană citite mie și lui Siegfried seara la culcare. A trecut și această
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
operația care devenise o obișnuință pentru chirurgul de soră- mea, dar, de data aceasta a găsit în mijlocul infecției o bucată de sticlă de bec. Și iarăși am scăpat pentru o bucată de timp de orele suplimentare, dar, de data aceasta, cumnatul a cumpărat din librărie, una din cărțile scrise de romancierul francez Jules Verne și anume cartea „Insula Misterioasă”, foarte voluminoasă. Mi-a pus cartea în brațe și a spus scurt ”citeșteo!”. În clipa în care am văzut-o nu credeam
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ce să-i spun? Am străbătut împreună drumul spre casă pe scurtătură, distanța era cu un km mai mică față de cel obișnuit de mașină, care era dublu. Neștiind ce dorea directorul școlii să discute cu sora mea, știind că cumnatul era le serviciu, în mintea mea se derulau diferite scenarii în legătură cu toate boacănele făcute la școală și nu erau puține. Mergeam alături fără să scoatem un cuvânt. Nu trecuse mult timp de când simțisem usturimea centurii de la pantalonii cumnatului
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
cumnatul era le serviciu, în mintea mea se derulau diferite scenarii în legătură cu toate boacănele făcute la școală și nu erau puține. Mergeam alături fără să scoatem un cuvânt. Nu trecuse mult timp de când simțisem usturimea centurii de la pantalonii cumnatului, dar aplicate cu mult sârg de sora mea peste fund. De aceea, cu cât mă apropiam de Colonia Cehă, de casă, simțeam că am plumb în picioare și mergeam tot mai încet de parcă urcam pe drumul crucii. „Toate drumurile duc
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
intrat bucuros în casă, aveam de gând să povestesc cum a decurs acțiunea „fier vech ”, dar am rămas blocat când am văzut carnetul meu de note pe masă. Instinctiv m-am uitat la Siegfried, el se uita implacabil pe pereți. Cumnatul meu pregătea cina și se făcea că nu mă vede. Sora mea a dispărut în cămară. Când am descris casa am amintit că existau două cămări de alimente, în cea de lângă bucătărie aveam un cuier pentru hainele cu care lucram
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
a dispărut în cămară. Când am descris casa am amintit că existau două cămări de alimente, în cea de lângă bucătărie aveam un cuier pentru hainele cu care lucram în curte sau grădină, adică haine de uzură. Acolo erau și pantalonii cumnatului. De acolo auzeam în liniștea care s-a lăsat, sunetul scos de catarama centurii pe care o purta cumnatul la pantalonii cu care mergea la serviciu. Am încasat iarăși cele 25 de lovituri de centură după spusele surorii mele care
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
bucătărie aveam un cuier pentru hainele cu care lucram în curte sau grădină, adică haine de uzură. Acolo erau și pantalonii cumnatului. De acolo auzeam în liniștea care s-a lăsat, sunetul scos de catarama centurii pe care o purta cumnatul la pantalonii cu care mergea la serviciu. Am încasat iarăși cele 25 de lovituri de centură după spusele surorii mele care era și la acest capitol specialist, avea însă mare grijă unde lovea, dar cum mă zbăteam mai primeam câte
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
la mine, deși știam că așa se va întâmpla, dar cum totul e trecător, mi-a trecut și mie repede. Dar există și minuni. Eram deja în a doua săptămână de vacanță când, într-o zi, după masa de prânz, cumnatul meu mă trimite în camera mică să-i aduc geanta lui cu care mergea zilnic la serviciu. Am adus-o și am rămas perplex, pentru că a scos un bilet de la sindicatul miner pentru tabăra școlară de la Năvodari, care avea numele
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
multe ori până ce după ultima uscare cartoanele mele arătau ca cele pe care le-am văzut la pictorii din Constanța. Culori aveam, nu la tuburi cum aveau pictorii, ci la borcane, doar că erau culori industriale pe care le adusese cumnatul meu. Aceste culori le foloseam pentru a „colora ” piesele tăiate cu traforajul la lucrările practice. Îndrumat de cumnatul meu am învățat să combin culorile și chiar să obțin degradeuri de culoare, lucru apreciat în pictură. Debutul în pictură a fost
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
din Constanța. Culori aveam, nu la tuburi cum aveau pictorii, ci la borcane, doar că erau culori industriale pe care le adusese cumnatul meu. Aceste culori le foloseam pentru a „colora ” piesele tăiate cu traforajul la lucrările practice. Îndrumat de cumnatul meu am învățat să combin culorile și chiar să obțin degradeuri de culoare, lucru apreciat în pictură. Debutul în pictură a fost în mediu restrâns, printre cunoscuți. Primele mele tablouri în ulei au fost două peisaje. Acum pot spune că
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]