1,720 matches
-
-ți mulțumesc Că tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc. Să cer a tale daruri, genunchi și frunte nu plec, Spre ură și blestemuri aș vrea să te înduplec, Să simt că de suflarea-ți suflarea mea se curmă Și-n stingerea eternă dispar fără de urmă! {EminescuOpI 117} ATÎT DE FRAGEDĂ... Atât de fragedă, te-asameni Cu floarea albă de cireș, Și ca un înger dintre oameni În calea vieții mele ieși. Abia atingi covorul moale, Mătasa sună sub picior
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
meu pe sân, Iubito, să se culce Sub raza ochiului senin Și negrăit de dulce; Cu farmecul luminii reci Gândirile străbate-mi, Revarsă liniște de veci Pe noaptea mea de patimi. Și de asupra mea rămâi Durerea mea de-o curmă, Căci ești iubirea mea de-ntîi Și visul meu din urmă". Hyperion vedea de sus Uimirea-n a lor față; Abia un braț pe gât i-a pus Și ea l-a prins în brațe... Miroase florile-argintii Și cad, o dulce
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
e confuzie și haos. E insuportabil să aștepți căderea toporului gâdelui, întrebându-te dacă ești absolvit de greșeli, iertat și liber să-ți continui viața de unde ai lăsat-o sau vei simți în curând tăișul rece al metalului ce va curma șirul gândurilor pe vecie și va pune capăt speranțelor și dorințelor. E insuportabil! Simt acel sentiment de vinovăție acum în cea mai mică măsură și mi se pare de nesuportat. E teribil. Viețile celor la care țin și care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
am crezut vreodată că am să-l văd. Adio, Govar George. Fals prieten. Adio, zisei într-o șoaptă. Strigătele sale necontrolate și imposibil de înțeles au continuat pe măsură ce era "ajutat" să coboare scările, ele îndepărtându-se din ce în ce mai mult, până când fuseseră curmate de o bufnitură surdă. Sala era încremenită și cufundată în liniște. Luați-i pe cei care au susținut că îl vor urma pe Govar! Să-l urmeze! Nu avem nevoie de cărămizi șubrede! Și să-i anunțați pe cei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
În mintea mea, Sfetnicii începură să se revolte. "ALLSTON!" "ALLSTON!" "Omoară-l, Împărate!" Nu trebuie să scape! Trădător împuțit!" "MOARTE!" Toți îl vroiau mort. Până și Eterna, pe care o simțeam ca o fărâmă din suflet, mă îndemna să-i curm zilele. Și pentru un moment, aproape că cedasem ispitei. "Liniște!" poruncii în gând. Și liniștea s-a așternut între pereții conștiinței mele. Voi face ce cred de cuviință cu el. Încă îmi este de folos." Dar ceilalți nu înțelegeau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ar fi părut rău pentru el și i-aș fi plâns moartea, iar el nu merita lacrimile mele. Nimeni nu ar trebui să moară. De ce trebuie să se sfârșească miracolul vieții atât de macabru și josnic? De ce incertitudinea vieții trebuie curmată de siguranța morții? Am auzit sunetul sec al glonțului care i-a spart tâmpla și zgomotul metalic al pistolului care i-a alunecat din mâna inertă pentru a se lovi de marginea cărării de piatră, izbindu-se și căzând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
De ce? De ce mă face să mă denaturez? Vreau înapoi! Vreau ca lucrurile să fie așa cum erau acum o săptămână, când nu erau Baroni, nici Sfetnici, nici Cronicarul, nici Eterna, nici moșneagul ăsta... când totul era normal. Totul era limpede! Am curmat mai multe vieți pentru mai puțin. De ce a trebuit să moară? De ce m-ai pus să fac ce am făcut? Vocea mea era aproape plângăreață și se auzea numai în urechile mele, de parcă creierul meu, încărcat cu atâtea lucruri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
din nou! Din întuneric izbucniră alte sfere roșii ca văpăile iadului. Erau cel puțin patru! Un mârâit nervos se auzi din partea unei perechi de chihlimbar aprins. Cei opt din spate le luară în cătare și doar vocea lui Corvium le curmă intenția de a deschide focul. Stați calm, băieți! Aceștia nu deschiseră focul, dar nici nu lăsară armele mai jos. Văzură cât de rapid se puteau mișca și erau uimiți că Împăratul a putut să pună la pământ o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pot trage fără a răni pe aliații lor neobișnuiți, înaintau cu precauție și în mod ordonat. Gloanțele rătăcite spulberau bucăți de ciment din pereții laterali. Ultimul venea în fața primului și curând devenea al doilea și tot așa. Susțineau focul și curmau suferința vreunui soldat care se mai agăța cu greu de viață. Gardienii, observând că lupta devenise una de corp la corp, își scoaseră bastoanele Beneru, dar fură surprinși să vadă că acestea se fărâmițau imediat ce atingeau ceva. Materialul din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Superb! Mai stătu câteva clipe să admire priveliștea. Undeva în stânga se ghicea suprafața unui lac. Așteptă până să treacă de el și se înapoie în vagon. Era tot noapte, iar ceilalți nu se treziră. Nici nu aveau motiv să-și curme somnul. Și așa nu aveau ce face... Următoarea zi a fost destul de plictisitoare. Trenul era pe pilot automat și mergea pe propria lui linie, deci nu avea semafoare la care trebuiau să aștepte sau gări în care să oprească. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mai avem mult? întrebă Soliteraj după vreun sfert de oră. Or fi mantiile astea din Leverif, și or fi ele căptușite cu tot felul de minuni, dar mie îmi îngheață oasele! Așa-i, zise Cosmin. Și mie... Vorbele îi fură curmate de o bubuitură care se propagă în aerul nemișcat și rece al pădurii. Surprinși, se aruncă fiecare în spatele unui trunchi de copac. Dulăii stăteau lipiți de pământ, ca și cum ar fi așteptat o pradă inocentă să treacă pe acolo. Ceilalți își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
înfundat. Corvium se apucă instinctiv de numărat. 1... Focul rapid se opri! Nimeni nu mai trăgea. Zgomotul și zarva muriră și locul lor îl cedară liniștii nepământene. Clipele deveneau secunde. 2... Un țipăt de durere se auzi din apropiere! Fu curmat un moment mai târziu. Apoi un altul izbucni și avu aceeași soartă. Secundele deveneau minute. 3... S-a auzit o încleștare de arme și imediat un strigăt scurt de agonie. În scurta liniște așternută s-a propagat clinchetul unei arme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
elevi, pe care cu dăruire i-a îndrumat câteva decenii. Niciun gând de recunoștință nu e pe măsura acestei vieți - prea scurtă din păcate - dăruite în întregime celor din jur - copiii, părinți, prieteni, colegi - până când o boală necruțătorae i-a curmat firul. Dacă am alege doar două cuvinte pentru a zugrăvi o viață de om, acesta nu pot fi altele decât omenie și vrednicie. O viață exemplară de dascăl, care a știut să împletească de fiecare dată cu măiestria și înțelepciunea
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
casa confortabilă plină de cărți și de obiecte care-i aduceau aminte de trecut, o cedase cu acte În regulă, după moartea tatălui, cu tot ce se afla În ea, femeii de serviciu care le făcea menajul de când mama Își curmase zilele. Câteva rude hulpave au vrut să pună mâna pe Întreaga avere, dar actul Încheiat cu devotata servitoare, fusese cum s-ar spune ,,beton,, și deci, era cu neputință atacarea lui. Antoniu a părăsit casa Într-o dimineață de septembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mi ia [mie] zilele". Holera cea puternică nu s-a îndurat de lacrimile românului. Vâlcu, în desperare îi oferă toate bunurile sale, carul, boii, oile, tot, numai să scape copilele, "care-i sânt dragi ca soarele". Dialogul cu Holera se curmă însă, ea făcând semne cu mâna la portiță unei copile bălăioare, și balada se încheie fără alt adaos, "că sus pe malul Oltului/ au rămas pustie casa Vîlcului". În cursul povestirii, în care a evocat zisa baladă, Alecu Russo include
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
fie la un număr redus de cazuri secundare, fie la focare epidemice care pot fi stăpînite". Putem spera că România își află astăzi locul printre țările cu asemenea "standarde convenabile", ceea ce o asigură împotriva agresivității care nu pare să se curme prea curând, a nepotolitei molime. Departe de a da semne de prompt regres, holera lasă impresia că se menține și astăzi pe unele din cele mai amenințătoare poziții epidemiologice. În anumite țări din Asia, din Africa și din America de Sud, unde
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
ușoară de borangic, înșirată în bobițe de mărgea albăstruie ca piatra lunii, ușurelul meu suflet mă bântuie ca un flutur stârnit de-o lumină pietroasă. cum s-o îmbun, lumina? așchiile ei ascuțite unde să le adun? cum să-i curm fluturelui zbaterea cafenie-roșcată ca frunza de crăciuniță uscată? lecția vieții în inima florii bate cel dintâi puls al fructului. nimic în lumea asta mare nu vine de niciunde, nu răsare la întâmplare. celui ce vine i se pregătește, din timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
și Slavă Domnului, nu s-a mai repetat stările acelea așa de rele cum erau înainte de a mă lăsa de fumat. Azi când se împlinesc trei de atunci mă simt stresat doar de amintirea acelei dimineți care putea să-mi curme zilele. Nu știu de ce dar parcă uneori îmi este frică de ceva nedefinit cu toate că tensiunea arterială este bună și respirația destul de bună. Am rămas poate pentru toată viața mea cu acea teamă animalică față de moarte care este cu atât mai
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Cineva, habar n-am cine, dar nici nu mai contează acum, s-a dus acolo și a slobozit bestia. Aceasta-i pricina pentru care ți-am spus că singurul lucru care-l avem de făcut în momentul acesta este să curmăm omorurile. Trebuie s-o ferecăm înapoi sub pământ. Pricepi? Poate, clătină Cristian din cap a îndoială. Îmi vine însă greu să cred una ca asta. Ți-am spus eu? se întoarse iarăși Calistrat spre Ileana care rămăsese tăcută în timp ce bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de data aceasta tăcut, fără să scoată nici un cuvânt. Se mulțumea să privească încruntat spre geamurile clădirii. De parcă ar fi știut că cei doi se află dincolo de jaluzele, ținea toiagul ridicat, arătând acuzator cu vârful spre ei. Gata, am terminat! curmă brusc conversația Vlad. Vorbea acum cu voce liniștită însă Godunov știa că în realitate clocotea de furie. Du-te și rezolvă problema! Mă aștept ca mâine să nu-l mai văd pe individ, îl expedie el cu un gest scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era dispus să parieze pe ea, cel puțin nu atâta timp cât miza era viața sa. Se întoarse pe călcâie, pornind repede spre camion. Pornește motorul, dar nu pleca de pe loc! ordonă el șoferului, imediat ce deschisese portiera. Ce așteptăm, șefu'? Gura! îi curmă cheful de vorbă Boris, care continua să privească țintă prin parbriz spre gura peșterii. Rămăsese așa, în așteptare, câteva minute. Nimic nu ieșea de acolo. Întunericul rămânea la fel de nepătruns. Din cabină, nici măcar ura nu o mai simțea. Plecăm! spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
facultate și de acolo mai departe. La școala asta se plictisea și stătuse departe de locuri în care se putea face carte, doar pentru că era de la țară și părinții n-aveau cu ce să o țină prin internate. Sărăcia îi curmase drumul spre o carieră. Voia să câștige proprii bani ca să devină cineva în viață. Liviu Miron 150 Eu fugisem de școală mereu. Degeaba visam sub nămeți. Ea urma să se întoarcă în locurile natale, iar eu poate că la oile
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ginecologice forțate, faptul că doar anumite „doamne“ și „tovarășe“ din clasa celor „privilegiați“ puteau avorta, sub diverse pretexte - cel mai adesea fictive, fără risc -, sub supraveghere medicală sau puteau recurge, ceva mai eroic, la două cezariene, pentru ca apoi să poată curma venirea pe lume a unor copii nedoriți... Filipicele mele nu au ocolit nici pofta de înavuțire a medicilor, nici lipsa de solidaritate a bărbaților. În acel moment, am primit din partea uneia dintre prietene o replică dură: „Tu nu ai de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ca să subliniez o frază, am atins involuntar pălăria mea din cuier, care se rostogoli pe jos. Am ridicat-o și fără să o agăț la loc, am pus-o pe cap. Acest gest îmi dădu ideea plecării, singura soluție care curma cearta fără ca vreunul din noi să fi avut aerul că cedează. Am plecat demonstrativ, evitând să trântesc ușa, deși tare aș fi avut poftă. Mihaela a rămas pe loc, uluită de brutalitatea gestului. Pe stradă, am întors de câteva ori
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
apocrifă, o pândi în preajma locuinței amantului ascuns într-o mașină de piață. După ceasuri grele de așteptare, în sfârșit a apărut grăbită, deschise poarta și se făcu nevăzută în casă. Bărbatul năvăli în cuibul îndrăgostiților și cinci gloanțe de revolver curmară viața rivalului. ...Acum se judeca procesul. Toți eram de părere că acuzatul avea să fie achitat, chiar dacă crima fusese premeditată. Doamna Bogdan însă (Amely, cum îi spuneam) osândea cu înverșunare pe soția infidelă. ― Cum a putut, ticăloasa, spumega ea, cum
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]