534,793 matches
-
și orgolii, și invidii, să nu le idealizăm, dar toți știau foarte bine ce înseamnă să joace împreună pentru cariera fiecăruia și pentru prestigiul teatrului. Contează enorm ce energii se adună pe scenă, cine îți dă replică și cui o dai tu. Nu e nevoie să exemplific acum. Nici n-aș ști ce să aleg, ar trebui poate să reproduc, în bună măsură, cartea. În seara aceea am înțeles că această criză a teatrului pe care o parcurgem nu este nimic
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
nu că în spate cineva pregătește, ca la șah, mutare după mutare. Decît în rare cazuri, care se transformă în excepții și confirmă regula. M-am gîndit cum ar arăta un spectacol, fie într-o unică reprezentație (care să-mi dea măcar iluzia că se mai poate) în care să joace, împreună, Marcel Iureș, Maia Morgenstern, Oana Pelea, Claudiu Bleonț, Mircea Rusu, Adrian Pintea, Răzvan Vasilescu, Cornel Scripcaru, Valentin Mihali, Mihai Constantin... Competiția, forma, ștacheta, profesionalismul se provoacă pe scenă, cînd
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
Victor Rebengiuc, Virgil Ogășanu, Mircea Diaconu, Gina Patrichi, Ion Caramitru, Florian Pittiș, Ileana Predescu, Marin Moraru, Gheorghe Dinică, Tamara Buciuceanu, Ștefan Bănică, Petre Gheorghiu, Dan Nuțu... În noaptea de 4 spre 5 martie, întoarsă de la Bulandra, am deschis televizorul. Am dat nas în nas cu Sergiu Celibidache (într-un film realizat de Marilena Rotaru). Vorbea patetic despre performanță, despre necesitatea valorii absolute a fiecărui membru al orchestrei. Dar nu asta este totul. Nu asta rămîne neapărat într-un concert sau după
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
treaptă mai jos. Dar să vedem care este "viziunea" care leagă povestirile de față și ce le deosebește de celelalte. Aproape toate au ca figură centrală un personaj ajuns într-un punct al vieții pe care, deseori fără să-și dea seama prea bine de ce, îl simte de răscruce. Este un moment în care un fel de speranță vagă se întâlnește în mod bizar cu împăcarea de sine. Starea de schimbare iminentă care se resimte în toate povestirile traduce de fapt
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
de august avem o povestire cam simplistă și schematică, tipică fantasticului francez de secol XIX. În Șaptesprezece englezi otrăviți o singură secvență de câteva rânduri amintește de atmosfera povestirilor din Trista poveste a Candidei Erendira.., în timp ce "Am venit doar să dau un telefon" seamănă destul de mult cu micul roman al lui Adolpho Bioy Casares, Dormind la soare. Cea mai scurtă povestire a volumului, Lumina e ca apa, e construită inspirat și ingenios pe o surprinzătoare "găselniță" metaforică, și care culminează cu
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
mulți oameni care au terminat liceul sau facultatea, în ea. (Ajunge să-i vezi pe cei de la Vrei să fii miliardar). Pentru toți aceștia, deunăzi, cineva propunea înființarea unor colecții de cărți în care, ca în ghidurile practice, să se dea un minim necesar de cunoștințe geografice, muzicale, literare, matematice, de chimie și fizică etc. Sugerez celor interesați cîteva titluri de colecție: "Cartea incultului", "Colecția pentru proști", "Cînd ești bîtă", "Handicapul cultural și remediile lui", "Cvasi-analfabet". Problema ar fi că e
Actualitatea by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15428_a_16753]
-
limba strămoșilor săi, germana (atenție, germana literară, pentru că familia sa de burghezi înstăriți le-a oferit copiilor o educație atentă), iar cultura în care s-a format nu e una românească (personajul principal de sorginte autobiografică spune la un moment dat că a început să învețe româna la nouă ani și atunci primele cuvinte au fost "nu știu românește"). în consecință, atmosfera cărții nu e nici pe departe patetic românească așa cum ne-a obișnuit istoria literaturii noastre să căutăm la scriitorii
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
ore armonia diferențelor. între Heil Hitler și Gruss Gott biruie ultimul, chiar dacă vremelnic și chiar dacă nu neapărat din pioșenie, familia personajului nu e tocmai cucernică, iar bunicul cezaro-crăiesc spune despre preotul care îi frecventa: "Un preot nu e de lepădat. Dă bine în societate, e decorativ ca un tablou futurist, nu-l înțelegi, dar îl privești cu plăcere." Cît despre Transilvania multietnică în care tatăl, un adevărat domn (sau un adevărat comerciant, cum sugerează mătușile) salută în cîteva limbi, romanul nu
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
pe nimeni nimic, autorul rămînînd oricum cu toate onorurile. Concepția romanului și stilul scriiturii nu vin din tradiția literaturii române. Modelul e construcția simfonică amplă, de tip Buddenbrooks sau Somnambulii, deși cu unele delimitări curajoase. Personajul vorbește la un moment dat despre dejunurile care se întind pe pagini întregi în Muntele vrăjit, iar autorul încearcă să nu cadă în același păcat. Acțiunea centrală se desfășoară într-o singură zi, 23 august 1944, cu ample ramificații proustiene în trecut. Imaginea și simbolul
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
Zub. O prezentăm în avanpremieră, însoțită de cîteva din imaginile albumului. Autorul acestui album tematic, Val Gheorghiu, a dorit să aibă câteva rânduri de la mine în chip de prefață. Îmi făcea astfel o nespusă bucurie, însă rar mi-a fost dat să resimt un asemenea disconfort la luarea deciziei, întrucât autorul (scriitor și publicist totodată) era esențialmente pictor, unul cu profil aparte, anevoie clasificabil chiar și de critica domeniului. Ce putea spune însă un istoric, absent îndeobște la vernisaje și nedeprins
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
de cât la recuperarea valorilor naționale ca element indispensabil de revitalizare a societății noastre. Tabloul lui Val Gheorghiu, unul de tradiție "clasică", a dispărut îndată, curând aveam să dispar și eu pentru multă vreme, închis sub învinuirea de a fi dat manifestării un sens naționalist, ceea ce voia să însemne atunci: românesc. Cu Val Gheorghiu am rămas însă prieten, deși ocaziile de a ne vedea, după consumarea detenției, au fost destul de rare. Din când în când, l-am mai întălnit în sălile
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
căutării-de-sine, cu deplin temei, fiindcă orice creator se caută în operă și nu-și menține în fond statutul decât continuând să caute și să dăruie din ce a găsit: mărturii sui generis, înțelesuri din lumea prin care i-a fost dat să treacă. În 1963, Val Gheorghiu lua parte la o expoziție cu tema Iașul din trecut și de astăzi oglindit în artă, temă reluată și în 1974, la expoziția Iașii în arta plastică, o temă inepuizabilă, desigur, la care pictorul
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
Gheorghe Grigurcu "La un moment dat, oligarhia dă semne de curată demență: își închipuie ca sorginți ale dezastrului fel-de-fel de conjurațiuni anarhiste, din Barcelona sau Paterson, din Honolulu - mai știm de unde? Nu mai vede nicăieri decît instigatori - fenomen și ridicul și deplorabil, ca totdeauna așanumitul delirium persecutionis. Nu
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
departe de promisiunile din decembrie 1989, n-are cum fi înțeleasă fără descifrarea lui 1989, fără descifrarea obsedantului deceniu postbelic". Dar cuvintele următoare țin deja ele însele de-o degringoladă interesată: "Cei nemulțumiți sau indignați de atacurile care s-au dat imediat după 1989 contra lui Eminescu, contra lui Arghezi, Sadoveanu, Călinescu, Marin Preda, Eugen Barbu, vor înțelege mai ușor mobilul lor dacă vor examina modul în care au fost tratați aceiași scriitori după război. Ștergerea istoriei din România postbelică cu
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
altora vina lor: "Metoda "țapilor ispășitori", menită să salveze acțiunea începută, a fost completată cu o altă operație exorcistică: transferarea vinilor. Ambele s-au desfășurat sub ochii tuturor și pot fi astăzi, în condițiile libertății de informare și de expresie, date la iveală". Adaptarea la împrejurări a fost principala armă utilizată: "Comisarii kominternului în cultură au urmat valul schimbărilor, interne și internaționale, adaptîndu-se cameleonic după împrejurări, cu tenacitate și cu metodă". Nu se suflă nici o vorbă, bineînțeles, cu privire la minirevoluția culturală ceaușistă
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
în care poetul și prozatorul Ben Corlaciu, deținător de rubrică permanentă la Săptămâna culturală a Capitalei, tribună de unde moraliza stratosferic, alesese libertatea. Articolul în replică, ieșit ca din țeava pistolului, al directorului publicației, se intitula Un chelner la Paris și dădea pe față o groază de fapte infamante săvârșite de fugarul Corlaciu, pe când răufăcătoarea în țară - între care furtul unor fețe de masă de la restaurantul Casei Scriitorilor. În esență, zicea Eugen Barbu: "Le știam pe toate acestea, și câte și mai
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
greșit noi grav, închipuindu-ne că partidul condus de dl. Năstase îi feșteleau vitrina (NATO, U.E. , și nu numai...) anumite prezențe imuabile, de altfel, cu pozitive state de serviciu în regimul trecut? Specialiști de strictă performanță, de neînlocuit pe când le dădea freza în sprâncene, ei sunt acum, albiți în bune, cu siguranță și mai necesari în domeniul gingaș al perspectivei. Și nu doar în aceasta. Nu presupusesem noi, cu trista noastră inexperiență într-ale politicii, că, încet dar sigur, aceste personaje
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
freza în sprâncene, ei sunt acum, albiți în bune, cu siguranță și mai necesari în domeniul gingaș al perspectivei. Și nu doar în aceasta. Nu presupusesem noi, cu trista noastră inexperiență într-ale politicii, că, încet dar sigur, aceste personaje date în vileag, precum public devine trecutul femeilor publice, se vor retrage cu de la sine decizie sau, cu delicatețe și copioase compensații, vor fi conduse către un vast, confortabil și înțărcuit cimitir de elefanți? Și iată că P.S.D.-ul aspiră prin
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
uite că acum, în buza lunii martie, un singur vot mai lipsește P.S.D.-ului spre a deține o majoritate. Un singur vot. Campion al voturilor norocoase, al năucitoarelor surprize, al fulgerătoarelor decizii, Dl. Corneliu Vadim Tudor ar putea fi acela, dând naibii un partid ingrat, care nu l-a apreciat la justa valoare, provocându-i necazuri și pierderi, cu toate că-i dăduse totul, precum pelicanul din mitologie. Alcibiade, modelul său din antichitate, a fost un as în materie, ilustrând grecescul metavoli - mișcare
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
singur vot. Campion al voturilor norocoase, al năucitoarelor surprize, al fulgerătoarelor decizii, Dl. Corneliu Vadim Tudor ar putea fi acela, dând naibii un partid ingrat, care nu l-a apreciat la justa valoare, provocându-i necazuri și pierderi, cu toate că-i dăduse totul, precum pelicanul din mitologie. Alcibiade, modelul său din antichitate, a fost un as în materie, ilustrând grecescul metavoli - mișcare! Dar nu, nu va fi așa - chiar dacă gâtul pe butuc nu-l punem - nu pentru că aveam numai unul și cu
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
modernității". Dar pentru o lume în care "sufletul și nu trupul" are importanță, individul are o altă accepțiune: el este un suflet unic, irepetabil, în permanent dialog cu divinitatea și în necontenită căutare a mântuirii - pentru aceasta i s-a dat liber arbitru - și toate meritele, titlurile și averile pămîntești nu vor avea nici o importanță în ziua Marii judecăți. Fiindcă este vorba de o lume activă, dar făptuirea trebuie să fie întru slujirea Domnului; o lume "perfecționistă", fiindcă modelul este unul
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
al societății, fiindcă, în măsură mai mare sau mai mică, dar fără excepție, toți poartă pe umeri "grija lumii aceștia". Societatea are deci o structură coerentă și bine ierarhizată, în care fiecare este "mandatat" cu o responsabilitate pentru care "va da seamă". Iată în scurte fraze rezumată partea "teoretică" a Învățăturilor... Sfaturile practice vor urmări și ele în primul rând păstrarea bunăvoinței divine pentru o strânsă colaborare în treburile domniei - cel mai important, care se află chiar în primele rînduri ale
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
nu iaste ca sîngele vitelor sau ca altor fieri sau ca al păsărilor, ci iaste într-alt chip, sînge ales și curățit de sfîntul sînge al Domnului nostru Isus Hristos". Singura justificare a unui război ar fi ca acesta să se dea în numele Domnului; lumea deci se împarte în "ai noștri" - creștinii - și "ceilalți" - păgînii. Dar și atunci drumul pînă la declanșare e lung: Iar de vor păgînii aceia cu oști mai mult și cu putere mai mare decît voi, iar voi
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
mult și cu putere mai mare decît voi, iar voi întîi să vă plecați lor cu cuvinte bune și blînde. [...] iar de nu vor vrea să se împace cu voi cu acele cuvinte bune, pentru necredința lor, voi să le dați și bani cît veți putea. Iar să nu iubiți răzmerițele și războaiele, nici să vă ducă mintea să vă bateți cu dînșii". Trebuie subliniat cu tărie că orice glorificare a eroismului unui "canon occidental" - este exclus să o găsim într-
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
Trebuie subliniat cu tărie că orice glorificare a eroismului unui "canon occidental" - este exclus să o găsim într-un text medieval ortodox. Sigur, asta nu înseamnă că nu ne aflăm de fapt într-o epocă militar-războinică, că nu s-au dat lupte notabile în care au murit sumedenie de oameni (în numele Domnului), ci doar faptul că eroismul și gloria individuală nu se aflau pe scara de valori care situa în vîrf pe călugăr și pustnic. Mult mai prețuită este evitarea vărsării
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]