1,726 matches
-
cu mine, cei obișnuiți. Da, avem ceva în plus... Sau în minus. Sau... Te aud în gând. Știu. Îmi imaginez... te simt, uneori. Îți simt gândurile. Știu. Mi-e foarte dor de noi. 36. Taming Miss Havisham Bluză opacă, de dantelă măruntă, guler victorian și camee. Coc romantic până la clișeu. Pomeți înalți. Ochi afundați în orbite, dar prelungi, jumătăți de pară, galbeni, ca de pisică, ireali. Degete interminabile, ca niște lujeri fixați în încheieturi nervoase. Avea o tandrețe grăbită, parcă temătoare
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mii de litere și semne de punctuație undeva într-o poveste pe care nu reușea s-o priceapă. 44. tot ea Mă aștepta, uneori, după școală. O femeie frumoasă, cu părul strâns într-un coc cărunt, care purta bluze de dantelă cu gât înalt. Știam că iar s-a întâmplat ceva. Nu întrebam niciodată. Știam. De cele mai multe ori, îl găseam pe David gata adormit, într-un colț de canapea. Mama venea după noi târziu, cu ochii pierduți undeva printre șireturile pantofilor
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
că mergeam de când lumea pe un pod suspendat, îngust și lung de nu-i vedeai capetele. Deodată mi-a apărut în față. Venea spre mine: tânără, înaltă, trupeșă și frumoasă de-ți lua ochii. Era îmbrăcată toată în alb, numai dantele și purta pe umăr o umbreluță albă de soare. M-am întrebat o clipă ce face cu umbrela, că era noapte, dar mi-a venit în minte imaginea mergătoarei pe funie care-și ține echilibrul cu ajutorul unei umbrele. Apoi, când
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dorea, o aștepta și de bună seamă o merita, o dată ce în caseta alăturată găseai o bucată sfâșiată de tunică, cu buzunarul de la piept, pe care se putea desluși urma nedecolorată lăsată de o decorație, primită probabil ulterior. O mănușă de dantelă, un ceas de buzunar cu capacele aurite și un buchețel de lămâiță din hârtie albă pânzată, înnegrită de vreme, îi marcau nunta. Compartimentul vecin îi desemna meseria prin câteva modele de costume și rochii decupate din reviste de modă și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de la palton. Implacable November weather. Pașii mei clipoceau în apa ce ieșea din canal și mă ducea până în stație. De jur împrejur se formase deja noroiul. Deși călcam rar și încercam să nu ies din firul de apă, ghetele prinseseră dantelă maronie pe margini. As much mud in the streets as if the waters had but newly retired from the face of the earth. La ora patru valul de angajați părăsește fabrica din spatele supermarketului și se năpustește în stație. Ghetele și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
much mud in the streets as if the waters had but newly retired from the face of the earth. La ora patru valul de angajați părăsește fabrica din spatele supermarketului și se năpustește în stație. Ghetele și pantofii lor au aceeași dantelă maronie. Eu nu îmi ridic privirea spre ei, nici ei nu mă bagă în seamă. Stăm fiecare cu noroiul pe ghete sau pantofi ca la expoziție. Unii vorbesc despre weekend, concediu și pensie. Alții despre feliile triunghiulare de salam de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mergi pe stradă fără să te Împiedici de ceilalți. Noimann Își alegea de la o distanță câte o țintă. Un punct de reper, spre care Înainta, Înconjurat de mii de picioroange Îmbrăcate În dresuri negre, galbene și roșii. Sutienele brodate În dantele semănau cu niște baldachine ce adăposteau câte o pereche de sâni cu o Înfățișare din ce În ce mai apetisantă. Încetul cu Încetul, insectele-cifre, Înaintând pe Karl Marx, spre casă, luau chipul și Înfățișarea lui Lilith. Era, desigur, o Lilith ceva mai puțin palpabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se travestise În femeie, iar domnișoara Lily Fundyfer se deghizase În bărbat? Sau rolul de femeie Îl jucase, de această dată, Însuși stomatologul Noimann? Mulțimea de clame aruncate pe jos, smocurile de vată și de păr, mulțimea de sutiene din dantelă, tampoane și bikini pe care medicul le văzuse la trezire aruncate printre jerbe și coroane mortuare serviseră, probabil, drept recuzită la un spectacol funest desfășurat Între pereții de marmură ai lăcașului de veci... În afară de aceasta, Noimann abia reuși, cu chiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
asta tu mulgi vacile”. Contesa Clarviziune a lăsat un bilet spunându-i ofițerului care se ocupă de eliberarea ei condiționată că poate fi contactată la numărul 1-800-TEAPA. Contesa Clarviziune iese din penumbră purtând un turban, înfășurată într-un șal de dantelă. Plutind pe culoar, se oprește o clipă lângă Tovarășa Lătrău. — Că tot te întrebi, spune Contesa, fluturându-și mâna moale cu o brățară largă de plastic în jurul încheieturii. Zice Contesa: E un senzor de poziționare globală. O condiție a eliberării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
așa cum sunt reale amintirile din clasa a doua. Doar momente vagi, fără legătură între ele. În fiecare zi, țineai minte fiecare replică doar până treceai hopul. Căsuța drăguță din Iowa era doar o fațadă falsă. În spatele ferestrelor, îndărătul perdelelor de dantelă, era doar o podea murdară presărată cu mucuri de țigări. Actrița care-o interpreta pe bunica lui Danny, dacă erai în același cadru cu ea, te împroșca cu scuipat la fiecare cuvânt. Scuipatul ei steriliza totul: era mai mult gin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
catifea stacojie, legat cu șnur de aur. Încetând să mai fie un personaj, domnul Whittier a devenit recuzită. Păpușa noastră. O constelație căreia îi putem alipi o poveste ca să zicem c-am înțeles. Cu fața ascunsă într-o batistă de dantelă, Tovarășa Lătrău spune: — Nu știu de ce-ar trebui să-l plângem. Respiră prin parfumul vechi impregnat în batistă, încercând să nu simtă duhoarea. Spune: „Personajul meu n-ar plânge”. Spune: — Jur pe trandafirul tatuat pe fesă că bătrânul m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lentilele ochelarilor În care se reflecta lumina felinarului. (Dacă privitorul s‑ar fi apropiat ceva mai mult, ar fi descoperit titlul imprimat cu litere aldine: Contele de Monte Cristo). Era Într‑o rochie de culoare Închisă, cu guler alb de dantelă, ea, o curvă de garnizoană arătând ca o studentă de la Heidelberg... Apoi o zări pe ea, pe Marieta. Ședea cu picioarele Încrucișate, ca și celelalte, cu posteriorul revărsat, cu o țigară‑n mână, Într‑o rochie de atlaz azuriu, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
-n piept, În scrisul apei caut drept. UVEDENRODE La râpa Uvedenrode Ce multe gasteropode! Suprasexuale Supramuzicale; Gasteropozi! Mult limpezi rapsozi, Moduri de ode Ceruri eșarfă Antene în harfă; Uvedenrode Peste mode și timp Olimp! Ceas în cristalin Lângă fecioara Geraldine! Dantelele sale Ca floarea de zale, Prin brațele ei Ghețari în idei, La soarele sfânt, Egal - acest cînt: Ordonată spiră, Sunet Fruct de liră, Capăt paralogic, Leagăn mitologic, Din șetrele mari Apari: O cal de val Peste cavală Cu varul deasupra
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
împuțită scoasă de sub șa, într-o bună zi am început să scormonesc stratul de sub mine, să dau la o parte frunzele putrezite; cam de la vreo douăzeci de centimetri adâncime frunzele roase de vreme și de umezeală au început să pară dantele, broderii și filigrane, le ridicam cu două degete spre lumina gălbuie strecurată printre crengile arborilor și le priveam minute în șir, mă răsplăteau pentru jalnica mea existență; în spațiul acela de patru metri pătrați la limita căruia mă pândea moartea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
domn în vârstă îmbrăcat într-o redingotă impecabilă, părul și barba albă îi luceau, domnul se rezema într-un baston cu măciulie de argint, era foarte distins, pe scaunul de lângă el stătea un băiețaș în costum alb cu guler de dantelă, consumau ceva cu frișca... „Ăștia da oameni !“, îmi ziceam și le zâmbeam prin geam, le făceam bezele, îi salutam cu mâna la chipiu, le strigam : „Pupi !“, ei păreau surprinși, făceau ochii mari, nu mă cunoșteau, cum să mă cunoască ? Mă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Întotdeauna obosit de enclitica teoriilor geometrice, pe care un paing le țese din burtă deasupra acestor icoane care așteaptă să le cadă-n plasă lumea de dincolo. Polizez viziunea, femeia pe care cu greu o smulg din vis, Îmbrac În dantelă hrubele, (pun clopoței capcanelor), Îl aștept pe Dumnezeu ca pe un cîntăreț la armonică, ca pe un mare colecționar de destine. Carnavalul se tîrăște aidoma unei lehuze uriașe prin oraș. Pe mîinile clovnului se usucă sîngele bătrînei omeniri. LÎngă taverna
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
prin ochene, Pierdut în muzeul pustiu... Și-n lumea ochenelor triste Mă prinse sinistre gândiri - În jurul meu corpuri de ceară, Cu hâde și fixe priviri. Și-acea caterincă-fanfară Îmi dete un tremur satanic; În racle de sticlă - princese Oftau, în dantele, mecanic. Și-atunci, am fugit plin de groază Din sumbrul muzeu fioros, Orașul dormea în tăcere, Flașneta plângea cavernos. Plângea caterinca-fanfară O arie tristă, uitată... Și stam împietrit... și de veacuri, Cetatea părea blesemată. Finis Cadavrul impozant pe catafalcul falnic
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
și singur În lumea mea pustie- Și tot mai mult m-apasă O grea mizantropie. Din tot ce scriu, iubito, Reiese-atît de bine- Aceeași nepăsare De oameni, și de tine. * Pantofii Pantofi de aur, expuși în vitrină, Veți sta sub dantele, în nopți de baluri, Și-n ale valsului leneșe valuri Veți râde prin săli,- potop de lumină. Pe trist catafalc, cu tristă regină, Veți sta în piciorul de gheață, și sfânt, Și-n trcerea vremii veți arde-n mormânt, Pantofi
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Pronunția ei se apropia de cea cu care eram obișnuită, o engleză cu accent "rusesc". Rând pe rând ne-am destins amândouă. A oprit de câteva ori pentru a-mi arăta coasta. De aici de sus se vede ca o dantelă pătrunsă de golfuri de apă. O rețea de debarcadere face legătura între centrul Sydney-ului și suburbiile așezate de-a lungul coastei Oceanului Pacific. O mare parte a australienilor circulă pe apă așa cum noi, românii, circulăm pe uscat. Merg la serviciu, la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
din patul larg, pentru a merge la baia cu cadă de marmură roz și cu robinete aurite, să se clătească de impresiile nopții și de presimțiri neliniștitoare. Melanie, însă, i-o luă înainte, strecurându-se fulgerător dintr-un capot de dantelă și făcând să se audă cum plonjase în apa din cadă ce fusese umplută de cu seară, dinainte de sosirea oricărui client prezumat. Așteptând, cu nerăbdare, reîntoarcerea ei, admirându-i mica demonstrație de competiție cinică și amuzantă, făcu pe supăratul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
da’ ni l-a adus fără ficat! De unde dracu’ să-ți dau? Înghite ce-ai acolo și gata, că nu mă mai uit acum și-n gura ta...”. - Ai văzut ce ciorapi are Bucuroaica? Ca pânza de păianjen și cu dantele... - I-am văzut, că-i pune totdeauna la uscat în față. Au și aparat cu plăci, când vine nea Bucur și dă tare, se-aude „De ce m-ați dat de lângă voi...”. Zicea c-o să-i cheme într-o zi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
redusă, o îngereasă cu față ovală, cu coamă bogată, brună, călare pe-un bour. Privește spre viitor. Cam o dată la două-trei minute, doamna Pârvulescu duce mâna dreaptă, plină de inele, la inimă, arată că-i este greu să respire, ridică dantela până la jumătatea nasului și-și culege o lacrimă cu o batistă gălbuie. Veghează mai apoi, cu fruntea pe muchia copârșeului din mahon, cu mânere argintii. Dacă vrea să leșine, probabil o va face mâine, pe la 11.45-12.00, când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
gură... dar nu deschidem decât sticla de vin din bucătărie, tirbușonul, paharele-s acolo, sufletul nu, fermentează spurcatu’ și face bulbuci, câhhh, ca berea cu detergent. Se tolănește pe pat, aruncă pantofii, își masează picioarele. Urmăresc curburile, până la bata din dantelă neagră. Nu-mi dă atenție. - Acum vreo două sute de ani, tot îți puneau creștinii adevărați cărbuni sub tălpi, îți băteau ace sub unghii și te serveau cu niște oțet... - Cucută nu mi-ar fi dat, nu? îi sclipesc ochii. - Nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ușa și În fața ochilor mei a apărut o fată care purta un portjartier albastru, ciorapi lycra și tocuri Înalte. Avea ochii oblici și o expresie de cruzime pe față. Lângă ea, o altă fată, Îmbrăcată doar Într-un body din dantelă neagră. De la fereastra camerei de o sută de mii de yeni se putea admira priveliștea panoramică a cartierului Akasaka luminat feeric. Pe măsuța de sticlă erau trasate mai multe dâre de cocaină. Compozitorul era numai În halat de baie. Fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sumbră și nefericită. Puteți să Înțelegeți asta, nu? Am Înclinat din cap. Aveam impresia că, dacă mă mulțumeam doar să o aprob confuz, nu ar mai fi ținut cont de persoana mea. Am băut restul de bere. Prin perdeaua din dantelă se zărea agitația unei după-amiezi obișnuite de pe Ginza. Era Înnorat, nu se zăreau umbrele oamenilor pe stradă, nu pătrundea nici un sunet de afară, motiv pentru care totul părea rupt de realitate. Keiko Kataoka Își Încrucișă din nou picioarele. Priveliștea genunchilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]