15,914 matches
-
început, își amintește Părințelul, pași dubli, sau cum s-o fi numind. — Ai mirosit-o perfect, poate că ai și ureche muzicală bună, spune Roja, simțind cum notele încep să-l gîdile una cîte una pe șira spinării. E un dar din naștere care poate fi cultivat. — Nu prea cred, am dat-o și eu așa la plesneală, recunoaște Părințelul. — Lasă-mă să-ți spun măcar care e filozofia aici, zice Roja, ridicînd din nou tonul ca să acopere gălăgia. Cască bine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
instituții, mai vedem noi pe unde, ideea e ca amintirea ta și a faptei tale mărețe să nu se șteargă niciodată din memoria colectivă a cetățenilor, și asta doar în schimbul unui mic gest nebunesc, tovarășe General, te a ispitit cu darul lui de orator ratat. Cred că e destul de echitabil, în ideea că vremurile se vor schimba, că valorile vor fi răsturnate, că albul va fi considerat negru, că binele se va transforma în rău. Privește afară pe fereastră și spune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe la Gară și uite, am primit de la Bata-Prostituata un cadou. M-a sărutat pe amândoi obrajii și mi-a dat pachetul ăsta. A spus că l-a primit de la un client, și că ea de Sărbători simte nevoia să facă daruri, drept pentru care mi l-a dat fără să-mi spună un cuvințel despre ce se află Înăuntru. Ambalajul lucios, cu irizări ultramarine și steluțe aurii, e desfăcut de Antoniu, cu febrilitate. În sfârșit, mâinile scot la iveală o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dar nu a amestecat cuvintele În mocirlă. Le-a lăsat libertatea de-a se lupta cu el, le-a pus la treabă cum se spune, le-a supravegheat, și le-a ținut ca un paj, trena. A reușit! Cartea e darul pe care și-l oferă, acum, la 55 de ani. Prin fereastra cavoului, privește prima ninsoare de decembrie, ca un copil convalescent care nu are voie să iasă din casă, să se bucure de fulgii deși de zăpadă. -Totul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aduc ceva când veneam la ea - zăceau risipite, în ciuda eforturilor mele, într-un talmeș-balmeș care amintea mai degrabă de un magazin de vechituri decât de o locuință civilizată. Într-un fel părea că Georgie nu era înzestrată de la natură cu darul de a deține lucruri. Atunci când eu sau Antonia cumpăram un obiect, cum se întâmpla mai tot timpul, acesta își găsea imediat locul în mozaicul bogat și bine armonizat din locuința noastră, pe când lui Georgie îi lipsea această carapace. Dintre lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nevoie de aer, Georgie. Simt nevoia să-mi redobândesc sentimentul de libertate. Prezența ta acolo va deschide o lume nouă. Chiar în clipa în care rosteam aceste cuvinte am înțeles mai bine că ceea ce mi se păruse a fi un dar neobișnuit oferit lui Georgie era, de fapt - așa cum ea sesizase imediat - o mișcare de mare importanță: nu era ceva ce intenționam să-i dăruiesc eu ei, ci ceva ce avea să facă ea pentru mine, să-mi facă mie, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
aspirină și o să se bage în pat imediat. Nu m-am oferit, iar ea nu mi-a cerut, să rămân cu ea. Perspectiva de a ne petrece noaptea împreună, altădată dorită cu atâta ardoare, era acum o problemă, nu un dar. Eram amândoi într-o asemenea stare de epuizare emoțională încât singurul lucru de care aveam nevoie deocamdată era un timp petrecut departe unul de celălalt. În plus, simțeam nevoia - îmbinată cu neliniște și nerăbdare - să o revăd pe Antonia, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în ușă din nou. Am ascultat - înăuntru era liniște. Firește, n-avea nici un rost să mă tem. Părul trimis în dar avea semnificația unui simbol ce-ți apare într-un vis; ceea ce nu înseamnă că trebuia interpretat după legile coșmarului. Darul lui Georgie era fără îndoială o glumă, e drept, o glumă cam amară și cam macabră. În clipa de față ea se afla probabil la o bibliotecă prin apropiere iar eu băteam la ușa unei camere goale. Și totuși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
zis că merge sigur la țintă... Sau mă-ntorc spre gardul de sârmă, „Am prins-o, eu am prins-o!“ - ușurel, cu eleganță, încetișor, și trăiesc senzația aia formidabilă, à la DiMaggio, când o prind peste umăr, ca pe un dar trimis din ceruri... Sau o iau la fugă! O cotesc! Țopăi! La fel ca micuțul Al Gionfriddo - un jucător de baseball care odată a făcut o treabă extraordinară, doctore... Sau rămân locului liniștit - fără cel mai mic tremur, senin la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lui Întoarcerea fetei ca să-și reia micile lui plăceri inofensive. — Trebuie să iei cușeta mea, zise el. — Cum? La clasa Întâi? Neîncrederea și speranța ei Îl făcură să se decidă. Se hotărî să fie princiar la scară orientală, aruncând cu daruri scumpe fără să ceară, fără să dorească nimic În schimb. Parcimonia era ceea ce se reproșa În mod tradițional celor din rasa lui, iar el Îi va demonstra unui creștin cât de nemeritat era acest reproș. Patruzeci de ani În deșert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de la Carl“, pentru că se hotărâse să-i spună astfel. Nu puteai spune „Te iubesc, Carleton“, dar „Te ador, Carl“ era ușor. Ea râse tare și bătu din palme, având brusc senzația că dragostea era o afacere simplă, compusă din recunoștință, daruri și glume prietenești, un apartament, lipsa obligației de-a munci și o cameristă. Ea Începu să alerge pe culoar, aruncată dintr-un perete În celălalt, dar fără să-i pese. O să mă duc la teatru cu trei zile Întârziere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
geam și șopti cu ură: — Niște burghezi! — Vă mulțumesc, spuse Coral și adăugă când văzu expresia lui dezamăgită: Pot să vă ajut cu ceva? Vă simțiți și dumneavoastră rău? — Nu, nu, spuse el. Dar n-am reușit nimic. N-am darul de-a ține discursuri. Se sprijini iarăși de fereastră și-i zâmbi: — Ai fost mai bună. Le-ai răspuns foarte bine. De ce sunt așa niște fiare? — Totdeauna sunt la fel. Burghezi, spuse el. Proletariatul are virtuțile lui, iar un gentleman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Penthouse, Hotel Rivington Cadouri: pentru o singură persoană Ținuta: ca pentru o Întâlnire amoroasă De adus: Bărbat eligibil Participarea soților interzisă Asta chiar era În stilul lui Lauren, să i se organizeze o astfel de petrecere la care să primească daruri exact În momentul când orice tipă de treizeci și doi de ani din New York ar fi jurat să nu mai calce pe la asemenea evenimente organizate pentru nunți sau nou-născuți, din cauza unei alergii la fraza „dilatată zece centimetri“. „Dilatată“ este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
În el? Pe măsură ce trecea timpul, simțeam cum mă scufund Într-o groaznică depresie duminicală. Nici măcar telefonul voios ca un ciripit din partea lui Milton, prin care mă anunța că găsise cel mai frumos candelabru vechi la Les Puces, nu a avut darul să mă Înveselească. Cui Îi mai păsa de corpuri de iluminat din cristal venețian, când nu era nici un soț care să fie luminat de ele? —Te-ai văzut cu Hunter? am Întrebat. —Ăăă... făcu Milton. —Poftim? Asta ce Înseamnă? — Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Lauren să se căsătorească. Nu exista altă modalitate de a obține această stare de bine. Ce-ar fi să deschidem acum cadourile? am spus eu, chiar Înainte de cină. Abia aștept să-mi văd cadouașul. —Of, iubito, mi-e teamă că darul meu pentru tine este foarte modest, așa că nu te entuziasma prea tare. Era tare dulce felul În care Hunter se prefăcea că nu se deranjase prea mult. Muream de nerăbdare să-mi văd colierul. În timp ce Hunter dispăru În dormitorul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
vine alergând prin rumeguș până sub noi, fluturând din mâini. Sare în sus și țipă: — Uhuuuuu! Haide, Helen! Roata se smucește, pornind din nou. Scaunul se înclină, iar poșeta lui Helen alunecă, dar o prinde. Piatra cenușie e tot acolo. Darul de la Stridie. Îi alunecă în schimb agenda, care se deschide în aer și se rostogolește prin aer până jos, în rumeguș; Mona aleargă și o ridică. Mona lovește agenda de coapsă, ca să scuture rumegușul, apoi o flutură ca să ne arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pleca la muncă, unde orna literele care formau acronime sau, după caz, le simplifica, Carol se trezea că are la dispoziție o grămadă de timp liber. La fel ca toate soțiile, se apuca să deretice și să împartă pe categorii darurile de nuntă de la Heal’s și achizițiile mai recente de la Habitat și Reject Shop. Făcea ordine prin casă. După aceea, se ducea să se plimbe prin parc sau mergea la bibliotecă, să mai împrumute cărți. Timp de șase luni, Carol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Gampo, fondatorul Regatului Tibetan. Pentru a stabili relații de prietenie cu dinastia Tang și a avea acces la tehnica și cultura avansată a țării vecine, Songtsän Gampo își propune să ceară mâna prințesei Wencheng. Ministrul Mgar stong-btsan yul-srung, trimis cu daruri să ceară mâna prințesei, ajunge la Chang'an, astăzi orașul Xi'an, capitala dinastiei Tang. Acolo, află că nu este singurul trimis în acest scop, alte câteva țări vecine imperiului Tang trimiseră, de asemenea, soli pentru a o peți pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
țările asiatice. Dar din secolul al XVII-lea au început să manifeste interes crescut în colecționarea porțelanurilor chinezești și curțile regale și palatele imperiale din Europa. După ce Portugalia a deschis căi navigabile între cele două continente, porțelanurile chinezești au devenit darurile cele mai prețuite în rândul societății europene. În acea perioadă, în Europa era la mare modă stilul Rococo, asemănător celui artistic chinezesc, ceea ce a făcut ca obiectele de artă chinezești, inclusiv porțelanurile, să pătrundă masiv în aproape toate țările europene
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
la idee. L-a trimis pe Xu Fu cu barca pe marea Bohai. La revenirea de pe mare, Xu Fu i-a spus împăratului că urcase pe Muntele Penglai și văzuse plantele longevității, dar că zeul de pe munte a apreciat că darurile aduse de Xu Fu erau prea puține, așa că nu l-a lăsat să ia plantele. I-a spus lui Xu Fu că dacă vrea într-adevăr să le primească, data viitoare trebuie să-i aducă fete și băieți ca servitori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
atât în timpul tatălui scriitorului, Pu Pan, încât acesta este nevoit să se apuce de negustorie. Precaritatea situației materiale a părinților îl determină pe Pu Songling să se confeseze trist, explicându-și celibatul prin neputința de a cumpăra cu bani proprii darurile necesare cu care, potrivit tradiției, ar fi putut cere în căsătorie o fată. Nici pentru învățătură n-a avut posibilități, cu banii puțini pe care îi avea abia reușea să-și procure cărțile pe care să le studieze singur. Prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să răsufle, dădu pe gât tot vinul din ulcică. Jadul Heshi Bian He din statul Chu a găsit în munți o bucată de jad necioplit și s-a dus cu ea la regele Liwang, pentru a i-o oferi în dar. Liwang a chemat un cioplitor să evalueze piatra. Acesta i-a spus: "Înălțimea ta, este o piatră simplă". Supărat că Bian He ar fi încercat să-l păcălească, drept pedeapsă, ordonă să i se taie un picior. După moartea lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Chen. În scurt timp, aceasta a fost cucerită, iar împăratul ucis. Xu Deyan a fost nevoit să plece în exil. Împăratul statului Sui i-a răsplătit pe cei care au contribuit la victorie. Prințesa Lechang fusese capturată și oferită în dar demnitarului Yang Su. Xu Deyan a aflat mai târziu că soția sa se află în capitala statului Sui, Daxing. A ajuns acolo după ce a parcurs un drum lung. În fiecare noapte, fiindu-i dor de soție, scotea jumătatea de oglindă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
la rude și prieteni, pentru a-și face urări de viață lungă, sănătate, prosperitate și a servi împreună dulciuri, fructe și ceai. Ca și Crăciunul, Sărbătoarea Primăverii este o perioadă a optimismului și a bunei-dispoziții, dar și a oferirii de daruri. În plus, în toate locurile publice din orașe, vizitatorii sunt antrenați în tot felul de activități, de la cele cultural-artistice, la cele pur distractive, manifestări bogate și variate pentru toate gusturile, precum spectacole de operă în stil local, proiecții de filme
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
aici provine, spun bătrânii, obiceiul bătutului tobelor în timpul întrecerii cu bărcile-dragon. Barca în formă de dragon este confecționată din lemn de brad și are trei componente: barca-mamă și două mai mici, laterale. Barca-mamă are șase spații în care se pun darurile primite de la rude și prieteni, chiar porci, oi și gâște, și mâncarea pentru echipaj. În timpul întrecerii, concurenții stau în cele două bărci laterale. Spre deosebire de naționalitatea han, membrii etniei miao vâslesc stând în picioare. În fiecare barcă sunt 30-40 de concurenți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]