1,546 matches
-
nu este necesar ca să ne pregătim și să ne consolidăm mântuirea veșnică? Oare lucrurile din lumea aceasta mai au vreo valoare atunci când sunt rupte de cele ale lui Dumnezeu? Există o logică riguroasă în concepția creștină despre viață: totul este deșertăciune, dacă nu folosește la destinul nostru suprem. Urmarea practică este evidentă: nu trebuie să sustragem timpul datorat rugăciunii, pentru că în zadar construiește cel ce construiește fără Dumnezeu și în afară de Dumnezeu. Atunci, de ce să ne frământăm atât de stupid? Evanghelia spune
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Tu ai cuvintele vieții veșnice, iar noi am crezut și am cunoscut că Tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu» (In 6,69-70). II. Rugăciunea pentru lume, a cardinalului Newman Să încheiem cu inspirata rugăciune a [Fericitului] cardinal Newman pentru lume: „Deșertăciunea deșertăciunilor! Mizerie umană! Nu vor să ne dea atenție, nu vor să ne creadă. Noi suntem puțini, iar ei sunt mulți; cei mai mulți nu vor să dea crezare celor puțini. O, dezolare! Dumnezeule puternic, Dumnezeule iubitor, asta e prea mult! Vederea
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ai cuvintele vieții veșnice, iar noi am crezut și am cunoscut că Tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu» (In 6,69-70). II. Rugăciunea pentru lume, a cardinalului Newman Să încheiem cu inspirata rugăciune a [Fericitului] cardinal Newman pentru lume: „Deșertăciunea deșertăciunilor! Mizerie umană! Nu vor să ne dea atenție, nu vor să ne creadă. Noi suntem puțini, iar ei sunt mulți; cei mai mulți nu vor să dea crezare celor puțini. O, dezolare! Dumnezeule puternic, Dumnezeule iubitor, asta e prea mult! Vederea mizeriei
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
oricând. Cu arhierești binecuvântări. + Episcop Grigorie Consilier referent, Pr. Ec. A. Popescu Arhiva bisericii din Frenciugi, dosar 2 / 1943, Original. Bătrânul Trifon Românul În 1978, și-a sfârșit În Athos lupta duhovnicească atletul lui Hristos, Bătrânul Trifon, care a biruit deșertăciunea și al cărui suflet a plecat pentru veșnicie, la cer. Bătrânul Trifon a venit din patria lui, România, În 1910, la vârsta de douăzeci și cinci de ani și s-a răsădit În Grădina Maicii Domnului, sus În vârful Kapsalei, la bătrânul
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
revărsau bunătatea asupra întregii omeniri suferinde, parcă ar fi vrut să ne spună: "Așa e înălțarea și prețul se plătește Cu chin și suferință și slavă, omenește." (T. Arghezi) Grația Maicii Domnului se revărsa peste noi... Eram fericiți! Vanitas vanitatum (Deșertăciunea deșertăciunilor) Nu-mi rețineți numele Treabă inutilă. Și nici bocitoarele Nu-mi plângă de milă. Eu rămân precum o știm: Un ilustru... anonim, Îmbătrânit în păcat, Aiurit și revoltat. Victor Aciocîrlănoaiei REFERINȚE CRITICE Raiul negru Această carte mai confirmă o dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
bunătatea asupra întregii omeniri suferinde, parcă ar fi vrut să ne spună: "Așa e înălțarea și prețul se plătește Cu chin și suferință și slavă, omenește." (T. Arghezi) Grația Maicii Domnului se revărsa peste noi... Eram fericiți! Vanitas vanitatum (Deșertăciunea deșertăciunilor) Nu-mi rețineți numele Treabă inutilă. Și nici bocitoarele Nu-mi plângă de milă. Eu rămân precum o știm: Un ilustru... anonim, Îmbătrânit în păcat, Aiurit și revoltat. Victor Aciocîrlănoaiei REFERINȚE CRITICE Raiul negru Această carte mai confirmă o dată că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
sau Camil Petrescu n-ar fi scris ultimele și cele mai importante opere ale lor, fără îndrumarea de către partid. Scriitori mai tineri ar bîjbîi poate pînă azi în căutarea unor formule realiste. Pot spune în numele meu personal că, deși simțisem deșertăciunea formalismului și căutam calea realismului, îndrumarea de către partid a ajutat în chip hotărîtor dezvoltarea mea ca scriitor". Constată cu satisfacție că îndrumarea de către partid există și că a dat rezultate bune și, în anumite cazuri, de-a dreptul admirabile. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
n-a venit să aducă pace pe pămînt ci sabie și foc; dihonie și despărțire între fiu și tată, între fiică și mamă, între noră și soacră. Să nu ținem la viață, să fim gata oricînd s-o jertfim, defăimînd deșertăciunile. Și să avem drept scop suprem dobîndirea vieții veșnice. Să nu căutăm mîntuirea în moarte sau neant, ci păstrînd modesta condiție luptătoare a omului. Și să ne purtăm ca prinții, să fim desăvîrșiți, să ne îndumnezeim. Să vedem în creștinism
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
caracterială, ambiții mari, capacitate de a se mișca în medii diverse -, impunea totuși, mie, cel puțin, printr-o capacitate intelectuală ieșită din comun, ceea ce se cheamă în genere inteligență și adesea e confundată cu o anume vioiciune de spirit, cu „deșertăciunea”. Dar Ivasiuc era într-adevăr inteligent, căuta prin forțe proprii originea lucrurilor și a fenomenelor, încerca să înțeleagă legile dincolo de clișeele de gândire și totul era dublat de o largă informație umanistică, de la medicină la filozofie. Deși a făcut temniță
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
loviturile lor prin deriziune. Un exercițiu mental devenit ulterior obișnuință. Filmele lui Woody Allen mă ajută mult în acest sens". Se pare deci că cel mai bun leac pentru palestinianul depresiv se găsește în Manhattan: umorul evreiesc. 5. Eterna întoarcere Deșertăciunea deșertăciunilor, zice Ecclesiastul, deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni! Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudește sub soare? Un neam trece și altul vine, dar pământul rămâne totdeauna! Soarele răsare, soarele apune și zorește către locul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lor prin deriziune. Un exercițiu mental devenit ulterior obișnuință. Filmele lui Woody Allen mă ajută mult în acest sens". Se pare deci că cel mai bun leac pentru palestinianul depresiv se găsește în Manhattan: umorul evreiesc. 5. Eterna întoarcere Deșertăciunea deșertăciunilor, zice Ecclesiastul, deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni! Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudește sub soare? Un neam trece și altul vine, dar pământul rămâne totdeauna! Soarele răsare, soarele apune și zorește către locul lui
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Un exercițiu mental devenit ulterior obișnuință. Filmele lui Woody Allen mă ajută mult în acest sens". Se pare deci că cel mai bun leac pentru palestinianul depresiv se găsește în Manhattan: umorul evreiesc. 5. Eterna întoarcere Deșertăciunea deșertăciunilor, zice Ecclesiastul, deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni! Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudește sub soare? Un neam trece și altul vine, dar pământul rămâne totdeauna! Soarele răsare, soarele apune și zorește către locul lui ca să răsară iarăși
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
exercițiu mental devenit ulterior obișnuință. Filmele lui Woody Allen mă ajută mult în acest sens". Se pare deci că cel mai bun leac pentru palestinianul depresiv se găsește în Manhattan: umorul evreiesc. 5. Eterna întoarcere Deșertăciunea deșertăciunilor, zice Ecclesiastul, deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni! Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudește sub soare? Un neam trece și altul vine, dar pământul rămâne totdeauna! Soarele răsare, soarele apune și zorește către locul lui ca să răsară iarăși. Vântul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ulterior obișnuință. Filmele lui Woody Allen mă ajută mult în acest sens". Se pare deci că cel mai bun leac pentru palestinianul depresiv se găsește în Manhattan: umorul evreiesc. 5. Eterna întoarcere Deșertăciunea deșertăciunilor, zice Ecclesiastul, deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni! Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudește sub soare? Un neam trece și altul vine, dar pământul rămâne totdeauna! Soarele răsare, soarele apune și zorește către locul lui ca să răsară iarăși. Vântul suflă către miazăzi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
al articolelor de gazete bulgare, și partizan al d-rului Radoslavof, cu o încăpățânare ciudată și cu o inconștiență grozavă, susținea, într-o convorbire cu Marinescu, că Bulgarii au 700.000 oaste... Toate argumentele și vorbele lui Marinescu, ca să-i demonstreze deșertăciunea acestei afirmații, au fost zădarnice. De unde poate avea Bulgaria atâta oaste? Nu se poate! Ei, asta-i! Avem noi, ce vă pasă. Bine, dar cum poți ști dumneata mai bine decât toate gazetele românești, nemțești, rusești, franțuzești. Așa-i cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Vaslui reiese că el fusese protagonistul campaniei de la începutul anului 1475, în timp ce Ștefan apărea în rolul unui general, însărcinat de rege cu conducerea operațiunilor. Atribuindu-și „măreția acestui triumf”, scria Dlugosz, Matei „a făcut aceasta din obișnuita și neobrăzata lui deșertăciune, cu gândul să câștige pentru sine meritele altora.” Dar, această „fală goală din creștet și până în tălpi”, cum îl caracterizase Șincai pe Matei se poate să fi contribuit la apropierea dintre rege și domn. Matei a înțeles cât de importantă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
acolo în copac iera”. Mamei i se interzice orice implicare în planul arhetipal, insolența ei fiind pedepsită cu transformarea în cenușă, dar nu în cenușa forțelor creatore latente, cum este cea în care șed neofiții înainte de plecare, ci în reziduurile deșertăciunii umane. Dacă neofiții rămân cu osemintele goale în urma procesului inițiatic, aici textul insistă în mod special asupra anulării sistemului osos al văduvei, ca sugestie a incompatibilității sale cu mitul. Praful ajuns pe lume reprezintă expresia existenței umane fragile, anihilate de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
bucurie. Căci, pe Sfânta Masă, El Se jertfește ca un Miel! Creator fiind de fire A salvat o omenire... Adunând turma mereu El, o scapă de cel rău. De cel ce ne scoate În cale Doar lucruri amăgitoare. Și-n deșertăciuni ne-afundă, În suflet să ne pătrundă Veșnic voi să privegheați! Ca să nu fiți Înșelați Căci cu ochi-nlăcrimați De pe cruce vă privește Iisus Cel ce Pătimește! Deci, vă Întoarceți la Hristos Să vă fie de folos! Să primiți mic
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
descoperim neliniștea, suferința până la tăcere"). Observând obsesia lui eu în toate expresiile poetice la Eminescu, exegetul urmărește în fapt cum întreaga poezie a acestuia este străbătută de mitul orfic, într-o dimensiune tragică: "Orfismul eminescian este simbolul central al "panoramei deșertăciunilor" lumii", poetul atribuind cântării orfice "calitatea originară a armoniei lumii". Dimensiunea orfică nu este aici doar o plângere a dispariției iubitei, ci primește sensul unui "declin al lumii". Este analizat în detaliu întregul imaginar orfic la Eminescu apa, noaptea, timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
se tânguiesc, fac prostii și, în cele din urmă, dând frâu liber nervilor săi zdruncinați, pierd terenul de sub picioare și cad în categoria celor «frânți» de viață, a celor «neînțeleși»” . Dacă viața trece cu bune și cu rele, cu toate deșertăciunile ei, pentru că totul e deșertăciune în afară de credința în Dumnezeu, există, totuși, un moment în care conștiința îi arată omului ceea ce a fost el, devenindu-i propriul judecător. Și, atunci, omului nu-i mai rămâne decât să-și recunoască vina și
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
în cele din urmă, dând frâu liber nervilor săi zdruncinați, pierd terenul de sub picioare și cad în categoria celor «frânți» de viață, a celor «neînțeleși»” . Dacă viața trece cu bune și cu rele, cu toate deșertăciunile ei, pentru că totul e deșertăciune în afară de credința în Dumnezeu, există, totuși, un moment în care conștiința îi arată omului ceea ce a fost el, devenindu-i propriul judecător. Și, atunci, omului nu-i mai rămâne decât să-și recunoască vina și să spere că Dumnezeu îl
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
Încurajat parcă de ultima lui Întruchipare de moroi, m-a bântuit pe aproape, silindu-mă la tocmeli și târguieli cu umbra-i cotonoagă, târșită noaptea până la patul meu deasupra căruia singure veghează, surâzând goale din cadre, numai icoane grațioase ale deșertăciunii deșertăciunilor noastre. Răsfoind acuma Noua Revistă Română și Ideea Europeană, atât cât Îmi stau la Îndemână, voi mai Întâlni, desigur, câteva figuri care să intereseze fie pe istoricul literar, fie simpla și sănă toasa curiozitate nativă a cititorului. Dar, Îmi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
parcă de ultima lui Întruchipare de moroi, m-a bântuit pe aproape, silindu-mă la tocmeli și târguieli cu umbra-i cotonoagă, târșită noaptea până la patul meu deasupra căruia singure veghează, surâzând goale din cadre, numai icoane grațioase ale deșertăciunii deșertăciunilor noastre. Răsfoind acuma Noua Revistă Română și Ideea Europeană, atât cât Îmi stau la Îndemână, voi mai Întâlni, desigur, câteva figuri care să intereseze fie pe istoricul literar, fie simpla și sănă toasa curiozitate nativă a cititorului. Dar, Îmi spunea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
veneau, cum spuneam, pentru o descoperire făcută cu mult timp în urmă, la treizeci de ani. Premiul era pentru anonimul de atunci, nu pentru bătrânul ajuns la marea scadență. O jumătate de secol, savantul consumase până la resemnare sentimentul unei imense deșertăciuni. Ce folos că el intuise un adevăr și putea să-i ajute și pe semeni să-l vadă, dacă trăia de cincizeci de ani între orbi? Ceea ce istorisesc eu acum e un film. Mi l-a reamintit o artistă pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să stea pironit în pat și când rămâne el singur cu durerile sale, gânduri sfinte îl cercetează. Atunci își dă seama cât prețuiește sufletul. Atunci își dă seama că bogăția nu valorează nimic, că plăcerile și fala lumii acesteia sunt deșertăciune și întristarea duhului. Dumnezeu ne trimite suferințe ca să ne încerce. Pe acela pe care Dumnezeu îl iubește îl și pedepsește. Suferințele, durerile sunt o dovadă a deosebitei dragoste a lui Dumnezeu față de noi. Toți sfinții și fericiții din cer au
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]