25,049 matches
-
defel, nici măcar apă ne-ncepută n-am băut. Ce ai împotrivă? Sau poate capra dumnitale o fi având vreun beteșug... COSTEA: Cine spune asta? Capra mea nu-i din cele săritoare, și-i bună de lapte. DĂNILĂ: Atunci, ce mai la deal, la vale! Îți convine, ia carul și fă-ncoa capra. COSTEA: Bine, mai neamule, fie cum zici! Poftește și prinde capra de funie. DĂNILĂ (apucă funia caprei): Numai îți spun ceva, vere Conovăț, să nu mă sudui după aceea: ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
car cogeamite burduful cu parale acasă? Cu iapa? Acu', las' c-ar cam deșăla-o, da' cum să-i aburc sus? Să-nham iapa la sac, iară nu merge, că sacu' n-are roate, să tot umblu cu el când la deal, când la vale. Iaca bre! Până acuma n-aveai para cu bortă s-o pui în punga cea goală, ș-acuma te-nădușă mulțimea banilor! Da' parcă tot mai bine-i așa decât altmintrelea. (pune mâna pe sac. Apare Codârlic la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
luptă, așa cum se cade între doi împărați adevărați, vrem să-ți dovedim că și în trebile filosoficești suntem tari. Așa că te poftim a da într-o săptămână răspunsul potrivit istoriei care urmează, altfel vom socoti pământurile dintre Barba Caprei și Dealul Strâmb, de care avem trebuință, drept ale noastre, intrând noi cu putere acolo și bătând semn nou de hotar." LIOARA: Vrasăzică, iar se-ndemnă acest Zarvă-Împărat către ce nu-i a lui. Și ce istorie vrea să-i dezlegi? GÂND
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nevisat de pământeni vii cu mândrul tău alai peste crânguri și poieni? F4: Pogorâtă pe pământ în mătăsuri lungi, de vânt, lași în urmă, pe câmpii, galbeni vii de păpădii, bălți albastre și-nsorite de omăt topit abia, și pe dealuri mucezite arături de catifea. B2: Și pornești departe-n sus după iarna ce s-a dus, după trena-i de ninsori așternută pe colini... F3: Drumuri 'nalte de cocori, călăuzii cei străini, îți îndreaptă an cu an pasul tainic, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dincolo de moarte, vin' cu mine, să ne pierdem în zadar printre galbenele rariști de stejari cu sfioase campanule și sulfine, pe cărări pe unde nimeni nu mai vine. F1: Dulce zumzet, somnoros și ireal, să ne cheme spre poienile din deal... B3: ...taina liniștii înalte să ne fure prin cotite luminișuri de pădure... F1: ...și la umbră să ne-mbie, mai târziu, o clopotniță de aur străveziu, legănând deasupra capetelor noastre licuricii înălțimilor albastre. B3: Fără gânduri, ca-ntr-un somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sfinția ta niște binecredincioși? Și atunci încerci să-i smomești pe alții? Mărturisește și cere iertare! SISOE: Greu pricepi, Sfinte Terentie! Am vrut doar să-i dovedesc acestui cap necopt că raiul nu-i panoramă, să caște gura pe cele dealuri! Aici se cade să calci cu evlavie, privind cuviincios doar ceafa sfântului călăuzitor. Iară dacă cei aleși să dea ucenicilor învățătură nu se arată a fi ei învățați, apoi mai bine le-ar sta în chip de oiște la căruța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
văzut, dar mi-au povestit alții. SISOE: Ba eu am văzut, că am coliba în vederea mărului blestemat. A început netrebnicul să se scuture ca de friguri, și dintr-odată a pornit să zbiere cât îl ținea gura "Hai lelițo-n deal la vie..." și alte măscări de acest fel. MAVRICHIE: Chiar așa? SISOE: Întocmai. Ș-apoi a început să dea buzna și să-i pipăie peste cămeșoaie pe ceilalți cuvioși din ceată, încât unora le aducea mare tulburare, măcar că alții îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
tipuri ideale, pot fi găsiți și într-un același individ. În careva cu personalitate scindată care oscilează între cele două naturi. Caractere. Așa. Jurnalul unei călugărițe căreia nu i s-a întâmplat nimic Povestea Eugeniei Ionescu, azi călugăriță la mânăstirea Dealu, a început în timp ce, la Muzeul Țăranului Român, se afla în derulare proiectul Arca lui Noe. Atunci, Eugenia Ionescu a auzit-o vorbind la radio pe Irina Nicolau despre faptul că este în căutare de documente ale unor ființe neînsemnate, documente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Irina Nicolau despre faptul că este în căutare de documente ale unor ființe neînsemnate, documente pe care altcineva le-ar arunca fără nici o remușcare la coș. Cosmin Manolache, Ciprian Voicilă și Mircea Stanciu au plecat acum câțiva ani la Mânăstirea Dealu. Eugenia Ionescu avea la data aceea vreo 25 de caiete destul de consistente, o operă monumentală în fond, în care își povestea viața și, implicit, copilăria. Metodologia de întocmire a acestor caiete-jurnal îmi apare destul de obscură, pentru că în jurnal apar însemnări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
atunci, avem de-a face cu un fel de monografie a Câmpinei. Nu cred că e cazul să dau citate, pentru că ele pot fi regăsite în orice monografie cât de cât documentată a localității din care provine călugărița de la Mânăstirea Dealu. E un fel de punere în context sau un fel de rescriere egocentrică a istoriei. Apar și acte introduse între paginile caietelor. Eugenia Ionescu e o persoană cât o instituție. ...Negustorii vând și cumpără, iar cei ce știu a scri-încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
localnici cum și pentru cei veniți din meleaguri megieșe sau din țări mai depărtate, stăpânirea orânduiește aici popas pentru vămuire... Un jurnal cu adrisant Al doilea caiet al jurnalului începe tot cu un fel de dialog interior al călugăriței de la Dealu. Dacă până acum călătoria noastră a avut sau nu un scop, de-acum știm precis ce urmărim. În pași domoli sau alergând, cu teamă sau speranță, vom lăsa să vadă cât mai departe și urechile să audă cât mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
cu toată batista albă, desfăcută mult pentru a se vedea bine din buzunarul tunicii. Pe braț ecusonul pe care se văd clar inițialele LC și numărul 192. Deci elev al liceului din Cămpina. De ce n-a mai continuat la mânăstirea Dealu? Poate că acum e momentul să relatăm marea cotitură a vieții acestui băiat. Privind fotografia nimeni nu bănuie că brațul drept este anchilozat, iar poza de gânditor e doar o încercare de mascare a defectului ce-l va marca pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
proza optzecistă sau ca la Dos Passos, de pildă, unde inserturile jurnalistice apar ca un contrapunct la banalitatea relatării, și la Eugenia Ionescu întâlnim același lucru. Un montaj, un colaj extrem de modern pentru o femeie care trăiește totuși la Mânăstirea Dealu. O interesantă structură de videoclip a jurnalului. Montaj foarte modern al scenelor. Îndoieli: „Dacă au fost sau nu exact aceste scene nu știu. Peste ani, frânturi de fraze culese de ici, de colo au închegat o imagine a celor petrecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
care e trimisă la bucătărie să spună servitoarei să facă focul și „să puie de mămăliguță“. Sau, la fel, e trimisă să ia covrigi cu susan. Ea nu are inițiative sau i se refuză. Mai târziu va fi trimisă la Dealu. Dar aici e vorba despre un alt fel de misiune. Sunt zile în care familia se aduna în jurul radioului din care se auzea cam așa: Atențiune, aici Radio România pe 1874 m lungime de undă și Radio București pe 571
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Ionescu se va termina cu plecarea la Școala centrală de fete. O proză sau un text de acest tip trebuie să se încheie cu o căsătorie, o călătorie sau cu un alt eveniment din același registru. Așadar, călugărița de la mânăstirea Dealu a părăsit Câmpina și, după cum aflăm dintr-un certificat medical strecurat în jurnal, la școala unde a fost înscrisă a fost vaccinată cu succes. Cântar Un prieten al lui Nae Stabiliment, Marcel, trecea pe stradă pe lângă o țigancă urâtă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Prahovei. Însă, într-o duminică, pe când sătenii se găseau la biserică, au fost surprinși de mongoli și măcelăriți. Un singur bătrân a scăpat, un cioban pe nume Neguț. Acesta s-a mutat din calea invaziilor ceva mai sus, pe un deal, pe malul stâng al Doftanei, unde împreună cu alte patru familii a întemeiat un nou sat, în locurile care azi se cheamă Neguțești. După alt interval de timp, dealurile au început să se surpe. Nemaiexistând pericolul invaziilor, un alt cioban, Banu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Acesta s-a mutat din calea invaziilor ceva mai sus, pe un deal, pe malul stâng al Doftanei, unde împreună cu alte patru familii a întemeiat un nou sat, în locurile care azi se cheamă Neguțești. După alt interval de timp, dealurile au început să se surpe. Nemaiexistând pericolul invaziilor, un alt cioban, Banu, a întemeiat ceva mai jos la confluența celor două râuri o așezare numită Bănești. (din Monografia Comunei Bănești) Foarte interesant cum, în situații din acestea, aproape extreme, începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Partea întâia Deasupra pânzei de aur așternută peste câmpie, un soare tomnatic cu luciri cuminți se sprijinea în toiagul razelor obosite ale chindiei, pe dealurile satului din potcoava pădurii. Înzăuată în pete multicolore, pădurea privea ocrotitor și nostalgic la satul aciuat acolo în vale. Aștepta nerăbdătoare parcă întoarcerea gospodarilor de la câmp - câți mai rămăseseră după urgia războiului - fiindcă liniștea o obosea și o întrista. Costăchel
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
împotrivă... și-a exprimat Costăchel gândurile. De la Federală au trecut pe la spițerie. Apoi au umblat după târguieli. Când totul a fost gata au pornit spre casă... Ședeau pe capra căruței unul lângă altul, tăcuți. Fiecare cu gândurile lui. De pe culmea dealului, la ieșirea din târg, armăsarul s-a întins la trap sprinten, fără nici un îndemn. După o vreme, agronomul a redeschis vorba. Din câte știu eu, în 1917 ai fost pe front ca voluntar și te-ai întors cu fruntea sus
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Știți cine o fost atunci cheia și lăcata? Moș Dumitru Carpen. Atâtea mai știe acest bătrân și așa le potrivește, de nici dracul nu le dezleagă. Am auzit de el. Nu se putea altfel... Pe nesimțite au ajuns la poalele dealului „La Cărămizi”. Domnule inginer, mereu m-am întrebat de ce se cheamă dealul ista „La Cărămizi”? Apoi dealul nu s-a chemat așa de la începuturi. Istoria îi mai lungă, dar până în deal avem tot timpul s o depănăm. Bașoteștii au ajuns
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mai știe acest bătrân și așa le potrivește, de nici dracul nu le dezleagă. Am auzit de el. Nu se putea altfel... Pe nesimțite au ajuns la poalele dealului „La Cărămizi”. Domnule inginer, mereu m-am întrebat de ce se cheamă dealul ista „La Cărămizi”? Apoi dealul nu s-a chemat așa de la începuturi. Istoria îi mai lungă, dar până în deal avem tot timpul s o depănăm. Bașoteștii au ajuns pe locurile acestea prin 1760, când Constantin Bașotă s-a căsătorit cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
așa le potrivește, de nici dracul nu le dezleagă. Am auzit de el. Nu se putea altfel... Pe nesimțite au ajuns la poalele dealului „La Cărămizi”. Domnule inginer, mereu m-am întrebat de ce se cheamă dealul ista „La Cărămizi”? Apoi dealul nu s-a chemat așa de la începuturi. Istoria îi mai lungă, dar până în deal avem tot timpul s o depănăm. Bașoteștii au ajuns pe locurile acestea prin 1760, când Constantin Bașotă s-a căsătorit cu fiica lui Constantin Macri. Mireasa
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
se putea altfel... Pe nesimțite au ajuns la poalele dealului „La Cărămizi”. Domnule inginer, mereu m-am întrebat de ce se cheamă dealul ista „La Cărămizi”? Apoi dealul nu s-a chemat așa de la începuturi. Istoria îi mai lungă, dar până în deal avem tot timpul s o depănăm. Bașoteștii au ajuns pe locurile acestea prin 1760, când Constantin Bașotă s-a căsătorit cu fiica lui Constantin Macri. Mireasa a primit ca dotă trei sferturi din moșia pe care se află comuna noastră
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Mireasa a primit ca dotă trei sferturi din moșia pe care se află comuna noastră. În 1811, Ioniță Bașotă, tatăl lui Anastasie, a zidit conacul și biserica, care există și astăzi. Cărămida necesară zidirilor au făcut-o acolo, pe vârful dealului. Urmele cărămidăriei se văd și astăzi. De atunci dealul se cheamă „La Cărămizi” Strașnică și frumoasă poveste. Când vom avea timp mai mult la îndemână, am să ți povestesc și altele despre acești boieri. În special despre Anastasie, cel care
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pe care se află comuna noastră. În 1811, Ioniță Bașotă, tatăl lui Anastasie, a zidit conacul și biserica, care există și astăzi. Cărămida necesară zidirilor au făcut-o acolo, pe vârful dealului. Urmele cărămidăriei se văd și astăzi. De atunci dealul se cheamă „La Cărămizi” Strașnică și frumoasă poveste. Când vom avea timp mai mult la îndemână, am să ți povestesc și altele despre acești boieri. În special despre Anastasie, cel care a întregit moșia, cumpărând și ultima bucată. Prin testament
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]