1,473 matches
-
datorăm arhitectului Penescu și inginerului Ciulei din București. Ei au construit în 1935, la Giurgiu, halele din piața centrală și clădirea Tribunalului din parcul Alei. Pictura inițială ce împodobea pereții vechii biserici a fost executată în ulei, în maniera școlii decadente de după Gh. Tattarescu, de către pictorul Nicolae Pitaru. Pictura murală existentă astăzi, executată în tempera grasă, în stil neo-bizantin, a fost realizată de pictorul Nicolae Stoica între anii 1939-1959. Restaurarea acesteia s-a realizat între anii 1989-2005 de către Drejoi Ion, ucenic
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
în New York și continuă publicarea operelor kafkiene în limba engleză. Instaurarea Partidului Comunist al Cehoslovaciei ("Komunistická strana Československa" sau "KSČ") după al Doilea Război Mondial nu a dus la o reabilitare a scriitorului. Kafka este considerat un artist "burghez" și "decadent". Mai mult, romanul " Procesul" poate fi comparat în mod periculos de cititorii lui cu tehnicile absurde ale denunțurilor și proceselor de fațadă specifice Blocului Estic. De altfel intelectualii din Rusia Sovietică care au avut ocazia să citească acest roman, pe
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
este identificat adesea cu două mari curente, expresionismul și suprarealismul. Fiecare din cele două încadrări este aproximativă și, strict vorbind, greșită. Expresionismul i se aseamănă prin deformarea realității în jurul unei perspective narative subiective și prin stranietatea coșmarescă a unei lumi decadente și industrializate. Cu toate acestea, Kafka a fost un critic înverșunat al mișcării expresioniste, iar limbajul său distant și neornamentat diferă vizibil de patosul sentimental și emfaza verbală a reprezentanților curentului. Într-o scrisoare către Felice, Kafka se arată deranjat
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
sculpturala, dar foarte pură în liniile sale. Detestarea „incoerentei ideii“, a „incorectitudinii limbajului“ rămâne punctul invulnerabil al parnasienilor. În literatura română, încă din 1880 și până în perioada interbelică, alături de simbolism, parnasianismul a reprezentat o notabilă direcție modernista a poeziei noi / decadente, direcție promovată - în „simbioza parnasianism-simbolism“ - îndeosebi de revistele «Literatorul» (București), «Vieața nouă» (București), «Versuri și proza» (Iași) etc. Primele semne ale parnasianismului și-au făcut apariția în literatura română, între 1866 și 1869, în «Pasteluri» de Vasile Alecsandri, aproape sincron
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
Rosetti, Al. Toma, George Oprescu, Jean Alexandru Steriadi, Victor Eftimiu, Geo Bogza, Alexandru Graur, Ion Jalea, Dumitru S. Panaitescu-Perpessicius și Krikor H. Zambaccian. Academicienii și intelectualii români au respins oferta lui Brâncuși, considerându-l pe sculptor un reprezentant al burgheziei decadente și astfel atelierul lui Brâncuși a revenit statului francez. La începutul carierei sale, sculpturile lui Brâncuși au constat mai ales din reprezentări clasice ale formei umane. Perioada dintre 1897 și 1907 este caracterizată de o acumulare sensibilă de cunoștințe și
Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/297109_a_298438]
-
stadiul de dezvoltare a omului, asociat cu ceea ce el a numit "sălbatici" a fost cel mai bun sau optim în dezvoltarea umană, între extreme mai puțin decât optime ale animalelor brute, pe de o parte și, de extremă a civilizației decadente pe de altă parte. Nimic nu este atat de blând precum omul în starea să primitivă, atunci când este plasat de natură la o distanță egală de prostia brutelor. Rousseau scrie despre stadiul de dezvoltare umană asociat cu sălbaticii următoarele: <nowiki
Jean-Jacques Rousseau () [Corola-website/Science/297159_a_298488]
-
treia etapă. Rousseau a considerat că aceasta a treia etapă sălbatică de dezvoltare a societății umane a fost un optim între extremele stării animalelor brute și a animalului că "maimuță-bărbat", pe de o parte și, de extremă a vietii civilizate decadente pe de altă parte. Acest lucru i-a condus pe unii critici să-i atribuie lui Rousseau invenția ideii de sălbatic nobil, referitor la care, Arthur Lovejoy, s-a arătat în mod concludent denaturat de gândirea lui Rousseau. Expresia "sălbatic
Jean-Jacques Rousseau () [Corola-website/Science/297159_a_298488]
-
Dionysos sau Iisus. Este îngrijit până la sfârșitul vieții de sora sa, Elisabeth Foerster Nietzsche. Filosofia lui Nietzsche gândește reevaluarea filozofiei și artei Greciei din perioada istorică cea mai veche, în defavoarea clasicismului, văzut ca afirmare a viziunii raționale și, în consecință, decadent. Nietzsche identifica în tradiția greacă patru etape: 1) etapa obscură a Titanilor când lumea era indefinită; 2) etapa rațiunii echilibrate și a visării (apolinicul); 3) etapa haosului, a beției, a dezordinei, a băuturilor narcotice (dionysiacul); 4) etapa acordului între apolinic
Friedrich Nietzsche () [Corola-website/Science/297518_a_298847]
-
un cadru cosmopolit (Berlinul de la începutul secolului trecut), acțiunea este învăluită într-o atmosferă occidentală, cu aluzii livrești și mondene, legate de cele mai subtile aspecte ale decadentismului european. Dacă pentru omul normal masca este un mijloc de adaptare, pentru decadent - inadaptabil prin definiție - masca reprezintă un semn al excepției, o mărturisire plastică a ființei posedate de frumos. „Remember” este o narațiune cu aspect de pastișă foarte personală. Are un stil greu. Tablou tipic al unui Berlin - Sodomă, cu canale suspecte
Mateiu Caragiale () [Corola-website/Science/297546_a_298875]
-
a redus "Baladele" și "Parodiile" la superficiale tablouri de natură, la ușoare strofe de spirit al unui „autor de cronici rimate”, „un reprezentant al democrației literare”. Această causticitate era alimentată de aversiunea lui Topîrceanu pentru modernism, în special simbolismul, curentul decadent cel mai activ de la începutul secolului XX, dar - posibil - și de relațiile tensionate dintre Lovinescu și Ibrăileanu, care l-a sprijinit pe Topîrceanu. Evoluând de la sentimentalismul epigonic al începuturilor către o poezie impregnată de un umor parodic, autoironie și ușoară
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
Scările grandioase au devenit un motiv destul de popular, iar fostele locuințe modeste ale grecilor s-au transformat în construcții somptuoase, coloanele fiind împodobite cu statui reprezentând oameni înstăriți. În acest context au existat voci care au considerat transformările ca fiind decadente, o întruchipare a exceselor imperiului și a abandonării simplității. Arhitectura grecească a contribuit cu influențe semnificative la dezvoltarea arhitecturii romane, elementele grecești fiind folosite în scop decorativ sau la fațade. În comparație cu vechile civilizații, romanii au creat principii constructive noi, exploatând
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
revină din exilul siberian. Împreună cu Radishchev, el l-a eliberat pe Nikolai Novikov din închisoarea Shlisselburg, și, de asemenea pe Tadeusz Kościuszko; însă ambele persoane eliberate au fost ținute la moșiile lor sub supravegherea poliției. Vedea nobilimea rusă ca fiind decadentă și coruptă și a fost hotărât în a o transforma într-una disciplinată, principială, loială. Acelora care s-au conformat viziunii sale de cavaler modern, de exemplu favoriții săi Kutusov, Arakcheiev și Rostopchin, le-a dăruit mai mulți iobagi în
Pavel I al Rusiei () [Corola-website/Science/317491_a_318820]
-
craii» lui, beat mort, călare pe măgar. Vechii crai erau deci un fel de boemi dezmățați, bucureșteni, cărora le corespunde, la altă epocă ,eroii cărții". Roman corintic, după clasificarea lui 'Nicolaie Manolescu', "Craii de Curtea-Veche" zugrăvește nobilimea crepusculară, o lume decadentă, a orgiilor și a personajelor dantești, ieșite parcă din tablourile lui 'Hieronymus Bosch'. Toate metaforele acestei lumi se construiesc sub semnul decadenței totale, a lipsei de spațializare a sentimentelor, orizontul intelectual al personajelor limitându-se la dimensiunile lumii cu mistere
Craii de Curtea-Veche (roman) () [Corola-website/Science/319103_a_320432]
-
București, la 31 august 1944, Petre Leșcenco începe să dea concerte pentru trupele sovietice. Totuși, primele sale concerte au fost primite cu multă răceală de spectatorii sovietici, fapt care l-a mâhnit profund pe Leșcenco. Deoarece era considerat un artist decadent, se pare că activiștii politici dăduseră instrucțiuni clare că Leșcenco nu trebuie să fie aplaudat. Atmosfera s-a schimbat după ce la concertele lui Leșcenco au participat mareșalii Gheorghi Jukov și Ivan Konev, care au fost foarte impresionați de reprezentații. Pe
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
Fiind considerat un emigrant, muzica lui Petre Leșcenco era interzisă în Uniunea Sovietică și discurile sale nu puteau fi obținute în comerț. Chiar dacă unele din melodiile sale fuseseră scrise de compozitori sovietici, cum erau , modul său de interpretare fusese declarat decadent de autoritățile sovietice și cântăreții din URSS care căutau să le imite, erau criticați fiind acuzați că „repetă sunetele îmbătătoare ale lui Leșcenco”. Printre cei criticați se aflau și artiști de renume ai Uniunii Sovietice, printre care . Totuși, posturile de
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
Wagner (1813-1883), poate din cauza că acesta îi era contemporan, iar muzică să i se părea prea modernista. În capitolul VII, Jules Verne evocă și câțiva pictori celebri ai perioadei clasice și ai epocii sale, calificând impresionismul și futurismul că "„ciumă decadenta”". Cvartetul francez este compus din:
Insula cu elice () [Corola-website/Science/319136_a_320465]
-
aduce noutatea folosirii unui limbaj degajat, neutru, pentru a promova o discuție pe ""tematica gravă a zădărniciei și limitelor existenței"" (Eugen Lovinescu, "Istoria literaturii române 1900-1937"). Era o poezie de tradiție modernistă, cu o sursă ceva mai îndepărtată în simbolismul "decadent" al lui Jules Laforgue, la școala căruia se exersaseră și un Adrian Maniu sau - în primele sale poeme - un Tristan Tzara, și care se va regăsi mai tărziu în câteva accente și la Constant Tonegaru. După ""Memnon"" urmează o suită
Horia Stamatu () [Corola-website/Science/318717_a_320046]
-
Collegiate și prima parte a Catedralei din Malaga. Cu toate astea stilul baroc a coincis cu bonanza economică care este acum reflectată de-a lungul Malagai. Palate, biserici, centre administrative, toate sunt în stil baroc. A urmat o perioadă de decadenta ce s-a extins până la revoluția industrială din secolul 19 și din debutul secolului 20, cănd turismul a intrat în o nouă eră de bogăție în această regiune. Trebuiesc menționate și muzeele interesante din regiune precum Prinț din Marbella, muzeul
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
-o, dar și admirația sa pentru natura și pentru istoria acestor țări care îi aminteau de "Părinții Bisericii". Într-o scrisoare, el a descris Roma ca fiind „locul cel mai minunat de pe Pământ”, dar religia catolică romană ca fiind „politeistă, decadentă și idolatră”. În timpul acestei călătorii, Newman a scris mai multe scurte poeme care mai târziu au fost publicate sub titlul de "„Lyra Apostolica”". De la Roma, Newman se întoarce singur în Sicilia, unde cade bolnav la Leonforte. Ceea ce era la plecare
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
a Regenței. Deși nu este superată în rang de nici o altă femeie și este eliberată de persecuțile imaginare ale lui Madame de Maintenon, nu încetează să se plângă zilnic în scrisorile sale, de cea ce ea consideră o curte din ce în ce mai decadentă. Cred că istoriile ce vor fi scrise despre această curte după noi, vor fi mai bune și mai amuzante decât orice roman și mă tem că cei ce vor veni după noi, nu vor fi capabili să creadă, vor gândi
Elisabeth Charlotte, Prințesă a Palatinatului () [Corola-website/Science/321081_a_322410]
-
Stilul vestimentar decadent al marchizei a inspirat sute de artiști, nenumărați imitatori și o linie vestimentară care îi poartă numele(Marchesa). Ținutele marchizei Casați arătau mai degrabă ca niște costume decît ca niște haine normale. O nobilă italianca, marchiza a făcut furori prin
Luisa Casati () [Corola-website/Science/316351_a_317680]
-
ambasadorii francezi la Madrid îi prezentaseră în mod constant Împăratului de ani buni o țară înapoiată, o populație fanatică și servilă, instituții depășite, un Godoy pe cât de incapabil pe atât de slab și de inconstant, cât și o familie regală decadentă și inutilă. Cu toate acestea, la începutul lui 1808, Împăratul Napoleon nu avea încă o soluție conturată pentru regenerarea Spaniei. Proiectele de înrudire a celor între cele două dinastii se dovedise irealizabil, Lucien Bonaparte nefiind dispus să accepte căsătoria fiicei
Războiul Peninsular () [Corola-website/Science/316970_a_318299]
-
la o serie de ritualuri masochiste, încercând să plătească pentru păcatele înaintașilor lor. Actualul primar, strănepot al celui care a condus primele masacre, conduce locuitorii pe acest drum al penitenței, așteptând o lovitură care să scuture din temelii acea societate decadentă. Iar așteptarea lui este încununată de succes: un aisberg gigantic se îndreaptă spre insulă, amenințând să distrugă orașul. Este același aisberg de care s-a izbit avionul la bordul căruia se aflase Barney, accident în urma căruia el a rămas unicul
Bulevardul banchizelor () [Corola-website/Science/328936_a_330265]
-
(1984) (titlu original "The Black Company") este primul roman al seriei lui Glen Cook . Actualul anjagator al Companiei Negre, Sindicul din Beril, pierde controlul asupra orașului său decadent în fața facțiunilor rivale. Așa se face că, atunci când Înrobitul numit Hoțul-de-Suflete îi oferă Companiei un contract în slujba Doamnei, Căpitanul acceptă, deși pentru a face asta e nevoit să-l omoare pe Sindic, pentru a pune capăt contractului cu el
Compania Neagră () [Corola-website/Science/324394_a_325723]
-
Bernstein și ajunge să oprească tentativa de asasinat a lui Lee Harvey Oswald asupra președintelui John F. Kennedy. Paradoxul creează un univers paralel și pune punct definitiv legăturii cu anul 1998 original. Finalul romanului prezintă un 1998 al cronologiei originale decadent, cu dezastrul ecologic dând complet peste cap modul de viață al oamenilor. Peterson se retrage într-o fermă fortificată pe care și-o pregătise anterior, în timp ce Renfrew continuă să trimită semnale către trecut, până când generatorul cedează. Însă înainte ca acest
Timperfect () [Corola-website/Science/325744_a_327073]