6,757 matches
-
simplu îi ”place” să urmărească mass-media agresive mai mult decât altora (Huesmann, 1986a, 1986b). Cealaltă teorie alternativă care a fost discutată pe larg este cel mai bine descrisă ca teoria „celei de-a treia variabile”. Se știe că numeroase caracteristici demografice, familiale și personale se corelează atât cu vizionarea TV, cât și cu agresiunea (Comstock și Paik, 1991). Aceasta teorie sugerează că relațiile pe termen lung dintre agresiune și expunerea la violența din mass-media sunt false și derivă din asocierea strânsă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
copiilor, apar sub influența unor factori mult mai complecși, dintre care menționăm factorii individuali și/sau sociali. În aceste condiții, un model structural cu legături simultane este dificil de construit utilizând numai informații privind expunerea la TV și câțiva parametri demografici. Dar care sunt predictorii efectelor pe termen scurt ai violenței televizuale? În urma unei proceduri de regresie stepwise s-au obținut rezultate care explică parțial unele teorii discutate anterior. Vom prezenta aceste rezultate pe grupe de vârstă, diferențiat pe sexe, deoarece
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
Studiu privind dorința de pregătire a elevilor din liceu, Institutul de Științe Pedagogice, București. Perț, S. (2001). Capital uman-Factor-cheie al creșterii economice durabile. Convergențe și disparități, Probleme economice, 22-24, București. Institutul Național de Cercetări Economice, CIDE. Simion, Maria. (2004). Profilul demografic al României, Calitatea Vieții, 1-2. Touraine, A. (1969). apud Adrian Gavrilescu (2003), „Clasele sociale remodelate de profit și putere”, Revista Esențial, 8. Urse, Laureana. (2003). Clasele sociale în România, București. Analele Institutului Național de Cercetări Economice, CIDE. *** Diagnoza Calității Vieții
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
de r...zboi, ne vom l...rgi cu ajutorul Armatei Roșii ferestruica spre Europa” (citat de S. Dullin). Ideea de a l...rgi „ferestruica” spre Europa p...rea cu atît mai mult realizabil... cu cît cele trei state baltice erau slabe (demografic - sub șase milioane În total, economic și militar), se Înțelegeau anevoie Între ele (În ciuda Antantei Baltice, creat... În 1934) și aveau regimuri autoritare greu acceptate de c...tre o parte a populației; În plus, În aceast... parte a Europei adversarii
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
crește vreun animal sau de a cultiva În scop personal orice petic de p...mint), Încît agricultură și creșterea animalelor - integral colectivizate - dau un profit foarte sc...zut și nu reușesc s... r...spund... consumului unei populații În plin... expansiune demografic.... Foarte strict supravegheat..., izolat... de lumea exterioar... și supus... unei propagande des...nțate, aceasta sufer... În ț...cere, f...r... a se gîndi la revolt...: „Majoritatea lor, observ... just scriitorul Besnik Mustafaj În leg...tur... cu concet...tenii s...i
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
limitelor lor naturale. La chemarea banului oamenii răspund pozitiv pentru că banul îi plasează în poziția de ființe cu interese satisfăcute. Chiar dacă aceasta nu înseamnă întotdeauna fericirea, cu siguranță este baza fericirii sau al oricărui demers spre fericire. Explozia politică, economică, demografică și civilizațională pe care bancnota o provoacă și o susține este unică în istoria omenirii. 4. Hârtia monedă Numim hârtie-monedă înscrisuri ale statului, guvernului unei țări, tipărite în scopul mobilizării de sume bănești pentru susținerea cheltuielilor sale și care, la
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
marketingului; 2) Funcția de adaptare a Întreprinderii (organizației) la dinamica mediului, respectiv, integrarea și creșterea capacității de adaptare a Întreprinderii la cerințele mediului extern, care cuprinde factorii de micromediu (clienți, furnizori, concurență etc.) și factorii de macromediu (mediul natural, economic, demografic etc.); 3) Funcția de dezvoltare a producției (serviciilor) și de influențare a cererii, prin facilitarea introducerii și utilizării celor mai Înalte tehnologii În procesul de producție, concomitent cu utilizarea Întregului arsenal de tehnici promoționale, În vederea stimulării consumului (cererii); 4) Funcția
Marketing financiar-monetar by Lefter CHIRICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/235_a_185]
-
forțe externe instituției financiar-monetare, capabile să influențeze menținerea și dezvoltarea relațiilor sale, cu piețele În care activează. Riscul mediului extern se manifestă atât În legătură cu micromediul instituției financiar-monetare (furnizori, intermediari, clienți, concurență, organisme publice), cât și cu macromediul instituției, respectiv mediul demografic, economic, natural, tehnologic, socio-cultural, politico-legislativ etc. Dintre toți acești factori, care prezintă un risc mai mare sau mai mic În buna funcționare a instituției financiar-monetare, o importanță și o atenție deosebită trebuie acordată factorilor și reglementărilor de ordin economic, fiscal
Marketing financiar-monetar by Lefter CHIRICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/235_a_185]
-
în orașele de pe malul stâng al Dunării-construcții modeste, din lemn, dar nivelul de viață era superior în secolul al IV-lea față de cel din lumea satelor daco-romane. Nicăieri nu se observă un aflux de populație rurală spre orașe, ci mișcarea demografică este direcționată dinspre fostele orașe spre satele daco-romane. În general, populația și-a păstrat vechile forme de locuire rurală din perioada anterioară, case de lemn, bordeie, gropi de provizii. Așezările autohtone se întâlnesc în locuri retrase, dar și pe trasee
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
agricultura și creșterea animalelor, și noilor nevoi de organizare și apărare ale autohtonilor. În mediul rural, daco-romanii (romanicii) evoluau spre românitate, ei au perpetuat hidronime ale râurilor mari (Maris, Samus, Alutus, Tibiscus) și au constituit, în secolele următoare, o permanență demografică, social-economică și cultural-religioasă. Populația autohtonă era organizată și trăia în obști sătești (vicinale), în care casa, bunurile și animalele formau proprietatea privată, iar terenurile agricole (arabile), pășunile, pădurile și apele erau deținute în comun de toți membrii obștei. Pământurile arabile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dierna). Uitarea numelor orașelor, abandonarea toponimiei, în general, nu este un fenomen izolat, prezent doar în Dacia, ci se întâlnește peste tot în antichitatea romană târzie și în perioada migrațiilor barbare. Pierderea numelor orașelor, a toponimiei nu înseamnă însă discontinuitate demografică în spațiul daco-roman cum susțin roeslerienii pentru că hidronimia s-a transmis până astăzi prin populația autohtonă, de la care au împrumutat-o migratorii.17 În plan spiritual-religios, după 275, daco-romanii și-au păstrat formele de înmormântare. Complexele funerare datează de la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu erau încă creștinați și romanizați, și la fel erau și dacii rămași în ținuturile vestice și extra-carpatice. Carpii și dacii liberi au contribuit prin integrare și asimilare treptată la consolidarea populației daco-romane locale și la compensarea (parțială) a pierderilor demografice ale Daciei, în urma retragerii romane din 275. O parte a cuvintelor traco-dacice transmise până azi în limba română, prin filieră latină, provine și de la acești daci liberi, asimilați etno-cultural și lingvistic de romanitatea din spațiul carpatic în secolele IV-V
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu puteau intra în obște), expresie a unei comunități etno-lingvistice și religioase (creștine), social-economice și culturale. Aceste sate autohtone, grupate în obști sau uniuni de obști, pe anumite zone geografice, constituiau acele "romanii populare" (N. Iorga), puternice și statornice nuclee demografice. "Romaniile populare" s-au dezvoltat constant și au avut un rol hotărâtor în asimilarea alogenilor stabiliți în nordul Dunării. Aceste zone cu densă populație romanică existau deopotrivă în Moldova și Basarabia, în Muntenia, Oltenia și Dobrogea.24 Numărul foarte mare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
românii creștini, divinitățile noilor veniți erau idoli vulgari. Ca urmare, așa-zisul adstrat slav al culturii populare românești, mai ales cel mitologic și religios, trebuie înțeles drept niște calcuri pe un fond străvechi, care în anumite condiții social-politice (dominații străine), demografice (conviețuiri, asimilări) și spirituale (moșteniri indo-europene) a putut îmbrăca o nuanță de factură slavă. Dar bogata zestre romană și traco-dacă (a se vedea bazele creștinismului) a constituit adevăratul fundament al universului spiritual românesc. 62 Etimologia slavă a multor vocabule ce
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
obiectele creștine scad dramatic în Transilvania, Banat, Oltenia, teritoriile provinciei Dacia, în Crișana și Maramureș, ele sunt complet absente ca și înainte. Explicația acestei situații: schimbările de structură în civilizația Transilvaniei, odată cu sfârșitul secolului al VII-lea (bulversările politice și demografice în urma pătrunderii unor grupuri numeroase de slavi dinspre nord-vest și infiltrarea avarilor târzii pe valea Mureșului). În Banat, la Sânnicolau Mare (jud. Timiș), s-a aflat un tezaur cu vase de aur cu cruci și inscripții, de proveniență bizantină. La
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu avem de-a face cu rămășițele unei populații romanizate, care s-a pierdut (topit) în masa barbarilor (cf. Roesler), ci cu o populație numeroasă, majoritară, care trăia pe tot întinsul țării, această populație autohtonă, latinofonă și creștină, constituie baza demografică și fermentul proceselor istorice ulterioare. Perpetuarea hidronimiei (râurile mari), continuitatea civilizației vechi dacice, circulația monetară adeveresc că factorul de permanență istorică și muncă productivă constantă, în noile condiții și structuri sociale (obști) au fost "oamenii pământului"(N. Iorga) autohtonii. Migratorii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nominală a hunilor (375-454), exercitată asupra unor mari părți ale Daciei romane, se constată o anumită stabilitate, o dezvoltare pașnică a populației locale. Prăbușirea puterii hunilor sub loviturile gepizilor, în 454, și pătrunderea acestora în Transilvania au produs alte perturbări demografice și a adus o nouă dominație, cea gepidă. În această perioadă (454-567), viața populației autohtone din Dacia a cunoscut o relativă liniște și evoluție social-economică. Această perioadă se încheie în 567, când are loc răsturnarea stăpânirii politico-militare a gepizilor din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
religia creștină în haină latină ar fi fost serios periclitate. Izvoarele istorice demonstrează cu prisosință că romanitatea locală carpato-dunăreană la fel ca în Occidentul nelatin constituie adevăratul fundament, solid, al prefacerilor istorice din Dacia romană, migratorii au fost doar elemente demografice secundare, care au fost (asimilate) de populația romanică majoritară. Odată cu așezarea slavilor în Dacia (nordul Dunării) și Peninsula Balcanică, după căderea definitivă a limesului danubian, în 602, sub loviturile avaro-slave, începe o nouă perioadă în istoria sud-estului european.6 Populațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ocupat în următoarele secole stepele dintre Don, Marea Caspică și Munții Caucaz. Deplasarea masivă a triburilor sarmatice în stepele de la apus de Don se declanșează la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului II a. H. Ei vor domina, demografic și politic, spațiu de la nord și nord-estul Mării Negre. Civilizația sarmatică, fondată în stepele din părțile Donului, se extinde apoi pe teritorii vaste, de la Urali până la Dunăre. Mișcarea valurilor sarmatice spre apus a continuat până la sfârșitul antichității, fiind determinată de propriile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
împreună cu goții și sarmații, dar și ei sunt înfrânți și colonizați în parte pe teritoriul roman. Secolul IV aduce chiar din primii ani schimbări esențiale în ceea ce privește situația etno-demografică a regiunilor din nordul Dunării de Jos. Acum se constată o creștere demografică semnificativă și o rapidă populare a regiunilor joase de câmpie, în care anterior se mișcau liber grupuri de sarmați nomazi. Într-un timp relativ scurt are loc o reașezare în teritoriu a comunităților umane. 13 Dacă în perioada anterioară populațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
iazigi) și vandali, ca foederati ai romanilor. Dar în jurul lui 400, sub presiunea hunilor și în urma plecării vandalilor spre apus, situația lor se va modifica. Apariția călăreților nomazi huni în apropierea Carpaților a provocat transformări adânci în situația politică și demografică, ceea ce a dus la deplasarea spre apus a numeroase triburi germanice. În urma instalării hunilor în Europa centrală, Pannonia, gepizii au rămas pe loc și au devenit supuși ai hunilor, ba chiar au participat la expedițiile lor antiromane. De fapt aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
unguri. În secolele VII-VIII, avarii își întăresc puterea militară și trec la reorganizarea teritoriilor intrate sub dominația lor politică. În acest context, o parte a Transilvaniei precum și regiunile aflate la vest de Munții Apuseni au cunoscut o serie de schimbări demografice, prin pătrunderea și stabilirea unor grupuri de avari asociați uneori cu slavii. Astfel, descoperirile arheologice din localitățile aflate în bazinul Mureșului mijlociu (Teiuș, Brateiu ș.a.) arată că avarii au preluat de la localnici salinele de la Ocna Mureș, Ocna Dejului, Sic, Turda
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
apoi cu totul încă din secolele VIII-IX. În acest proces, elementele slave, ce se mai conservaseră în unele domenii (unelte, podoabe), se pierd treptat apoi dispar, ca o consecință a asimilării lor etno-culturale. Mai puțin afectate de schimbările politice și demografice, regiunile nord-dunărene aflate la sud și est de Carpați au cunoscut, în aceste secole, o perioadă de liniște și prosperitate, care se va prelungi și după secolul al X-lea. În aceste secole, în regiunile sud și est-carpatice, nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bulgar, în sudul Dunării, dar și a dificultăților interne ale Bizanțului.8 Structurile sociale. Obștea sătească teritorială În spațiul locuit de români-Carpați, Dunăre și Mare-este atestată, istoric și arheologic, existența unui mare număr de așezări-sate, grupate sub forma unor concentrări demografice mai mari sau mai mici. În interiorul acestor obști sătești teritoriale aveau loc permanente înnoiri, prefaceri continui ale structurilor lor economice, sociale și politice. Structurile sociale ale comunităților umane de pe teritoriile românești indică faptul că, în secolele VII-X, acestea nu depășiseră
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
văzut că după 275, forma generală de organizare social-politică pe teritoriul vechii Dacii a constituit-o obștea sătească, apoi uniunile de obști, care au preluat funcții importante ale structurilor statale anterioare. Mărimea acestor organisme social-politice era variată, în funcție de densitatea concentrărilor demografice și gradul de organizare politică a acesteia. Dinamica demografică-concentrări de așezări urbane: pentru secolele III-V, avem peste 25 de grupări demografice pe teritoriul Daciei, o grupare fiind alcătuită din 5-6 așezări în medie, pentru secolele VI-VII, avem 15
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]