1,551 matches
-
plasează în centrul imaginarului liric, două figuri reprezentative pentru felul în care el înțelege să se raporteze la propria creație: Iisusa, ipostază a Poeziei, și călăul, avatar al Poetului. Într-un vârtej de patimi, bunăoară, prima apare ca o alteritate demonică, de o frumusețe rafinată, dar veninoasă: "Iisuso, augusta am să te numesc, pentru că mi-ai dat/ viață,/ pentru că tentaculele luminii tale mi s-au strecurat/ în falange/ m-au atras în adâncul unui vârtej de patimi,/ de păcate,/ de miracole
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Laurențiu, Eseuri asupra stării de grație, 1976; Petru Poantă, Radiografii, I, 1978; M. Iorgulescu, Scriitori tineri contemporani, 1978; Daniel Dimitriu, Ares și Eros, 1978; Gh. Grigurcu, Poeți români de azi, 1979; Ștefan Aug. Doinaș, Lectura poeziei urmată de Tragic și demonic, 1980; Eugen Simion, Scriitori români de azi, I, 1984; Gh. Grigurcu, Existența poeziei, 1986; Ion Negoițescu, Scriitori contemporani, 1994; L. Ulici, Literatura română contemporană, I, 1995; Mircea A. Diaconu, Fețele poeziei. Fragmente critice, 1999; Gh. Grigurcu, Poezie română contemporană, II
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
grele...// Și-o omidă/ dă buluc prin manuscrise,/ ca o ftizică silfidă/ în tămâi de paraclise". Este evident, în aceste versuri, faptul că sursa neliniștii care i se insinuează, perfid, până îi cotropește ființa este chiar scindarea între angelic și demonic, după cum la fel de transparentă este speranța salvării prin scris: serafimul, unul dintre "atleții intermedierii" (Andrei Pleșu) între celest și teluric, deci între Dumnezeu și cópia lui infidelă, grea de păcate, este cel care îi mijlocește omului scrisul, ca acces altfel barat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
teme, toposuri, personaje de anvergură ce pot fi corelate, puse în corespondență, evaluându-se din perspectiva convergențelor și disjuncțiilor estetice dintre cei doi scriitori” (Preliminarii la un demers comparativ). Investigația vizează „toposuri precum cele ale măștii, oglinzii, carnavalului, al femeii demonice, al fantasticului etc.”, în proiecții specifice individualității creatoare atât de marcate a celor doi scriitori. Reprezentarea finală reușește să fie „aceea a unei medalii, în care fața (opera lui I. L. Caragiale) și reversul (creația lui Mateiu I. Caragiale), deși închipuie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285802_a_287131]
-
articolul- program Noi și arta, Ion Cherejan afirmă: „Să refuzăm confuzia și s-o denunțăm”; întrucât „arta este cea mai nobilă răzvrătire a omului”, vicisitudinile contextului istoric pot fi „depășite de generația tânără care, adeptă a principiilor creștine”, respinge „planul demonic” și devine conștientă că o resurecție a omului nu este posibilă decât prin artă. O rubrică permanentă, „Cronică”, e susținută de N. T. (Nae Tarabă), semnătură sub care scrie Nae Antonescu. El îi comemorează pe Pavel Dan și pe Duiliu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289022_a_290351]
-
martie și 20 august 1908, sub îngrijirea lui Constantin Muche Blond. Este o revistă eclectică, fără program, tipic provincială, orientată în genere spre o literatură puternic marcată de sentimentalism. Sunt tipărite două postume ale lui Ștefan Petică (Pelerin și Serenadă demonică), versuri de Traian Demetrescu (reluări), Alice Călugăru, Constantin Muche Blond (C.M. Blond), Tr. Alexandrescu, Const. Nutzescu, N. Burlănescu-Alin, Basil Gheorghiu ș.a. Proză semnează Neli Cornea, H. Coșoi, Constantin Muche Blond, D. Karnabatt, G. N. David, Nestor Ionescu. Apar traduceri din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289052_a_290381]
-
cu morții care și-au pierdut sufletul și nu-și găsesc liniștea, se inventează și leacuri împotriva lor. Dintre numeroasele remedii practicate în Europa estică, în Transilvania și Țara Românească cel mai frecvent este usturoiul, o protecție homeopatică împotriva spiritelor demonice care se presupune că alungă vampirii. Oglinzile întoarse spre perete în casele celor decedați recent sunt o altă metodă de a împiedica sufletul să se vadă reflectat și să refuze să plece; de asemenea, țărușul înfipt în inima celui înmormântat
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
care se atașează celor două categorii examinate: nașterea miraculoasă și instanța ursitoarelor. Tendința de distrugere a nou-născutului apare manifestată în actele unor duhuri necurate. Judecând după studiile lui Van Gennep, toate acestea aparțin separării dificile, ruperii nou-născutului de lumea prenatală, demonică și contestatară a nașterii. Balansul, dubla trecere a nou-născutului din lumea umană în cea a răpitorilor supranaturali și invers, ține de liminaritate. Trecerea se face din stadiul prenatal în stadiul natal, iar lumenul (pragul) trecut prin legănare se află între
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
acțiune negativă Diavolului. Încălcarea interdicției de a nu lăsa singur pe întuneric copilul nebotezat duce la schimbarea lui de către Necuratul. Obiceiul de a păstra lampa aprinsă de la nașterea copilului până la botez se explică prin funcția apotropaică a luminii. Copiii înlocuiți, demonici, sunt îndeobște inadaptabili în mediul uman, nu progresează firesc, achiziționează cu mare dificultate limbajul. "Copiii schimbați au capul mare, că nu și-l pot ținea, cade în toate părțile; sunt slabi, înșirați și cu picioarele moi; nu pot umbla și
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
că duhurile rele se tem de puterea nuielelor de alun, evitând casele la intrarea cărora, rezemată de perete, este lăsată o astfel de nuia." Actul ritual imperativ al bătutului cu o nuia de alun este un instrument de luptă împotriva demonicului. Amintim și faptul că miezul zilei și miezul nopții sunt conotate negativ în credințele românești; la miezul nopții, bântuie duhurile rele. Cojile de ou și broasca fiartă cu smântână par a fi ingredientele unor descântece. Un alt caz prezentat de
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
se aflase până nu demult sub conducerea celor șase viceregi persani. O istorie dramatică vorbește despre nașteri aproape concomitente: una în casa unui om, cealaltă în casa vidmei. Aceeași moașă ajuta în ambele cazuri. În două lumi paralele, umană și demonică, se petrece simultan același eveniment, cu un singur martor: moașa, mediator între lumi. Ea determină restituirea definitivă a copilului, îl trece pe copil dintr-o lume în alta, este maestru al trecerii prin suferință: înfige acul pe călător, așa cum se
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
al constituirii doctrinei "demonologice". Inițial lucrarea era menită să-i identifice pe adepții sectei satanice, iar mai apoi a fost utilizată ca un îndreptar privind practicile magice și vrăjitorești. Divinația a trecut astfel sub incidența acestui stigmat, al negativității și demonicului. Mai târziu, în Franța anului 1682, se publică o ordonanță care arată că poliția și justiția văd în practica prezicătorilor și a vrăjitoarelor un simplu act de șarlatanie și escrocherie ce are ca principal mobil îmbogățirea rapidă, speculând naivitatea și
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și serioase din domeniu. Noțiuni precum clarviziunea, profeția, auguratul, astrologia, ghicitul sunt un exemplu în această privință. Întrebați despre toate acestea, subiecții chestionați au ales de cele mai multe ori tăcerea sau, în virtutea unei bune tradiții creștine, au pus totul sub semnul demonicului și al păcatului 8. Acești termeni definesc principalele practici care se referă la capacitatea de a face previziuni și predicții, și nu la domeniul mai amplu al divinației. La nivelul simțului comun, de exemplu, nu există nici o distincție între primii
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
pe lista delictelor sau a păcatelor grave. Această listă cuprindea: geomanția, hidromanția, aeromanția, piromanția, incantațiile, haruspiciile și auguratul. În secolul al XII-lea, preluând scrierile lui Isidor, Hugues de Saint-Victor face o clasificare mai nuanțată a magiei, subscriind totuși provenienței demonice a acesteia. De astă dată tabloul magiei se prezintă astfel: 1) mantica (necromanția, divinația cu apă, aer, apă, foc, pământ); 2) matematica (haruspiciile, augurii, horoscopul); 3) sortilegiul (cercetarea sorților); 4) maleficum (vrăjitoria); 5) prestigium (iluzia). Reacțiile nu au întârziat să
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
a crea iluzii ori pentru a învăța de la demoni alchimia. Pe de altă parte, termenul în sine a fost preluat și transformat în limbajul curent din necromanție în nigromanție. De această dată, el numea cu totul altceva: magia neagră, magia demonică a Evului Mediu târziu. Acolo unde vânătoarea de vrăjitoare a atins cote maxime (spațiul protestant și lumea germanică), și divinația a beneficiat de un tratament mai dur. De reținut este că principalele capete de acuzare ale vrăjitoarelor erau acele fapte
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
fi acuzat de erezie sau de complicitate prin simplul fapt că era soțul, fratele, tatăl, copilul unei vrăjitoare. În aceste reprezentări colective, femeia ocupa polul opus, negativ. Cunoașterea femeii-magician sau prezicătoare nu mai este una de ordin filosofic, ci una demonică (ea rezultă din pactul cu diavolul). Mobilul său final nu mai este adevărul, ci aflarea sorților, a viitorului și a modului cum acesta poate fi modificat în bine sau rău. Așadar, ei i s-ar potrivi mai bine cunoașterea aplicată
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
speciale între femeie și natură, va înlesni descifrarea semnelor exterioare ale cerului, vegetației etc. Toate aspectele anunțate aici ne conduc cu gândul la femeia care deține puteri neobișnuite prin însăși natura sa. Ele dobândesc însă conotații peiorative, tocmai din simbolismul demonic al făpturilor cu care rezonează șarpele. Mai mult, aproape toate miturile și legendele ce stăpânesc mentalul colectiv în diverse epoci și spații accentuează misterul și necunoscutul care învăluie femeia. Or, faptul acesta poate induce teamă și suspiciune. b) Această condiție
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
fost revalorizate apoi de creștinism, dobândind o conotație peiorativă. Faptul este de înțeles, de vreme ce creștinismul se așezase pe un teren mustind de credințe, practici și ritualuri închinate unor diverse zeități. Dezavuarea acestora, deci și a divinației, apoi punerea sub semnul demonicului au] asigurat supremația Bisericii. Vorbind despre reprezentări duale am putea fi acuzați de un anume "feminism". Nimic mai fals! Ceea ce am prezentat aici sunt doar o serie de secvențe și evaluări mai frecvente în Evul Mediu, dar și în plină
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
9 Dumnezeu o creație a supraconștientului își dezvăluie dorințele prin mijlocirea Fiului. Prin intermediul celor două personaje testamentare vorbește, de fapt, vocea sufletului uman. În cazul lui Iisus, ea parcurge drumul transfigurării subconștientului tenebros în supraconștientul majestos. Mîntuitorul "a învins tentația demonică (subconștientul) și a realizat elevația divină (supraconștientul) a naturii umane..."10 Iisus a devenit susține Paul Diel în deplină contradicție cu tradiția dogmatică omul "divinizat" simbolic, "omul-dumnezeu".11 Interesantă îmi pare a fi simbolistica subiacentă discursului și textului teologic pe
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
10 Iisus a devenit susține Paul Diel în deplină contradicție cu tradiția dogmatică omul "divinizat" simbolic, "omul-dumnezeu".11 Interesantă îmi pare a fi simbolistica subiacentă discursului și textului teologic pe care Diel o "desconspiră" cu eleganță și măiestrie. Astfel, tentațiile demonice sînt simboluri ale subconștientului, iar "elevația divină" simbol al supraconștientului. La rîndul său, "Cerul" testamentar ar fi semnul manifest al contemplării supraconștiente. Convingerea lui Paul Diel este că toate textele evanghelice conțin referințe secrete, oculte, la misterele vieții psihice omenești
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
diferit de "Dumnezeul-om" al teologilor, a fost asumat și argumentat de inginerul Kirilov, unul dintre personajele Demonilor lui Dostoievschi. Kirilov se va "sinucide pedagogic" (A. Camus), lăsînd astfel celorlalți șansa de a deveni (la rîndul lor) "oameni-dumnezei". O cale demonică, din punctul meu de vedere, indicată de un personaj demonic al magistralului roman dostoevschian. 12 Paul Diel, op. cit., p.155. 13 Ibidem. 14 Ibidem, v. 175. 15 Ibidem, p. 14. 16 Ibidem, p.42. 17 Ibidem, p.14. 18 Ibidem
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
argumentat de inginerul Kirilov, unul dintre personajele Demonilor lui Dostoievschi. Kirilov se va "sinucide pedagogic" (A. Camus), lăsînd astfel celorlalți șansa de a deveni (la rîndul lor) "oameni-dumnezei". O cale demonică, din punctul meu de vedere, indicată de un personaj demonic al magistralului roman dostoevschian. 12 Paul Diel, op. cit., p.155. 13 Ibidem. 14 Ibidem, v. 175. 15 Ibidem, p. 14. 16 Ibidem, p.42. 17 Ibidem, p.14. 18 Ibidem, p. 19. 19 Ibidem, p. 39. 20 Ibidem, p. 40
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a geților, numită și mitraism. În mitologia emeș avem o zicere plină de har și înțelepciune numită Moartea păstorului Dumuzi, care este o variantă foarte veche a uciderii ciobanului bun și milostiv, iubitor de animale și natură, de către niște ființe demonice. El are un vis în care vede cum copacii și trestiile din jurul lui se cutremură de groază știind că viața bunului păstor va fi curmată de aceste ființe rele. Putineiul pentru lapte era spart, apa a curs peste vatra sfîntă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
va veni Șilo“. Echivalentul evreiesc al cuvintelor „până va veni Șilo“ are o valoare de 358, aceeași ca și pentru cuvântul meshiach, care în limba lor înseamnă mesia. Astfel, pasajul propovăduiește venirea lui Mesia. Anumite numere erau ori sacre, ori demonice pentru cabaliști - iar ei au căutat în Biblie atât aceste numere, cât și diverse mesaje ascunse, pe care le-au descoperit cercetând-o în mai multe feluri. Un bestseller recent, Codul Bibliei, pretindea că descoperă profeții cu ajutorul acestei metode. Însă
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Binelui și Râului, valorii și antivalorii, având în același timp cele două chipuri: al Mamei devotate și al Amantei perfide. "Între acești poli clar definiți se vor contura o serie de figuri ambigue, jalnice, detestabile, păcătoase, victime, cochete, slabe, angelice, demonice", constată Simone de Beauvoir [1998, I, p.225]. Arhetipurile feminine care obsedează imaginarul artistic și literar al secolului al XIX-lea sunt definite că madona, înger sau demon [Michaud, 2002, p.149] sau că madona, muză și seducătoare [Higonnet, 2002
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]