9,951 matches
-
gândi; niciodată nu se bucurase de vreun concediu; și nici măcar prieteni nu avea, prieteni adevărați. Ci tot ceea ce știa ea să facă era să își vadă de treabă la ghișeul ei, unde nu o întreba nimeni nimic și unde nu deranja pe nimeni, niciodată. Iar asta, de când se știa ea prezentă în câmpul muncii, făcuse întreaga zi, zi de zi, fără încetare, atâta amar de ani! Lucrul acesta nu poate face bine nimănui, este limpede. Astfel că, de la o vreme încoace
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu-l lăsa să fie în largul lui. Nu-i plăcea să iasă-n lume, îi plăcea doar să se afunde-n ea, într-a sa. În plus, mereu zicea că n-are timp pentru nimeni, că mereu toți îl deranjează. Nu agrea deloc oamenii curioși și nici întrebările lor, iar, atunci când era, totuși, întrebat câte ceva, te privea mereu pieziș, cu niște ochi exagerat de iscoditori, de parcă te-ar fi bănuit că încerci să afli de la 150 Rareș Tiron dânsul cine știe ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
din Japonia și de a se plânge de mâncare. Realizând statul că domnul Sugiyama are necazuri și deci nevoie de protecția sa, pune mâna pe telefon și sună la Ambasada Olandei din Tokyo. Domnului Sugiyama..., nu vă supărați că vă deranjăm..., nu, deloc, continuați, ăăă... după cum spuneam, nu vrem să vă inoportunăm, nu, deloc, vă rog după interminabilele politețuri japoneze pe care secretara de la ambasadă, obișnuită deja, le suportă cu stoicism, transpare fondul problemei: domnului Sugiyama nu-i place mâncarea olandeză
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
interumană: a nu spune niciodată "nu", în mod direct (este fascinant să urmărești parafrazele arborescente la care se dedau vânzătorii japonezi puși în situația de a admite că nu știu sau nu te pot ajuta cu ceva), a nu-l deranja pe celălalt prin exprimarea hotărâtă a punctului de vedere, a te plasa pe tine, de la bun început, într-o poziție de inferioritate față de celălalt, instrumentată abil din punct de vedere lingvistic prin folosirea registrului modestiei etc. Însă aceasta nu este
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ele numărându-se și schimbul de cadouri frumos ambalate. Pornind de la imaginea darurilor împachetate, cercetătoarea ajunge să interpreteze însuși limbajul politeții ca pe o formă mascată de ambalaj verbal al unor idei care, livrate sec și fără tact, ar putea deranja sau chiar ofensa. Extrapolând, tot o formă de "împachetare" ceremonioasă este constituită de modalitatea de dispunere a participanților la o întrunire oficială, în care rangul este dictat de poziția deținută de individ în cadrul ansamblului. Astfel, aparent banalul ambalaj devine, în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Dickens, Thomas Hardy sau William Thackeray) nu-i fac concurență serioasă. A trebuit să-i așteptăm pe Proust, pe Kafka și pe Joyce, pentru ca noi, europenii, să ne putem lua, în fine, revanșa... Așa că vă propun să nu-l mai deranjăm pe bătrânul nostru Filimon; s-a făcut de râs atât cât trebuie și, în continuarea programului, merge să ațipească în tomurile mucegăite de istorie literară autohtonă, singurul loc cu verdeață la care poate aspira vreodată condeiul său nedospit de gând
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
parfumurilor a eșuat pe piața japoneză și, doar în ultima vreme, se pare că gustul tinerilor a început să semene, în această privință, cu cel occidental. Explicația uzuală, cum că, dat fiind spațiul redus din case, folosirea parfumului l-ar deranja pe celălalt, nu mi se pare a fi foarte convingătoare. La drept vorbind, nici pe vremea lui Genji încăperile nu erau cu mult mai mari, chiar și cele ale nobililor. Eu o leg, mai degrabă, de obsesia japoneză actuală pentru
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în prezent, și-a concentrat privirea spre pădure și-a îndreptat-o spre înaltul și albastrul cer sub care fagii s-au așezat parcă la fotografiat. S-au aliniat așa de frumos și de disciplinat încât doresc să nu fie deranjați. Doar păsările au permis să cânte, să ciripească și să sporovăiască cât vor pentru că sunt colocatarii lor iar spiritele pădurii trăind într-o armonie aparte. Magnolia s-a născut o visătoare și indiferent ce făcea, totul dar absolut totul, pentru
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
la ocarină, privighetoarea scărpina o mandolină iar cucu-și cânta singurătatea la cimpoi, cocostârcul călca-n schimbul doi și masa pe domn broscoi. De pe scrin papagalul împăiat țipa să iasă la concurat iar bondarul între flori bâzâie că a fost deranjat de la mimoză unde-și înmuia buzele-n polen iar caia cerea ploaie că este secetă mare-n palat. La un moment dat Magnolia și-a revenit din vis, și-a dat seama că nu este o joacă și cu ochii
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
niciun sfat și pierde timpul ca un copil neajutorat. Deși nu vroia nici în ruptul capului să-și necăjească mama știind cât de bolnavă era, neavând pe altcineva decât pe ea, a hotărât ca în cele din urmă să o deranjeze. Și dacă tot se duce în casă s-a gândit să ducă niște lemne și a tăiat atâtea, câte ar putea duce el într-un braț. Cu migală le-a așezat peste brațul liber, așa cum a văzut de multe ori
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
liniște nu a mai avut ocazia să întâlnească undeva, dar pentru că asta nu era treaba lui, își vedea de drum, mergând agale pe o potecă. Deodată a auzit un zgomot ca atunci când cineva calcă pe frunze și vreascuri uscate, nu deranjează dar determină pe cei din jur să ciulească urechile și să afle că mai este cineva care tocmai și-a anunțat prezența. Asta s-a întâmplat tocmai în momentul când trebuia să urce un mic deal. Mergând mai atent ca să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
o zi din te mir ce fălindu-se prin ogradă, s-au luat la sfadă. Cocone era tânăr, frumos și mândru de tinerețea lui, de aceea când se afla prin ogradă totdeauna mergea și se purta fălos, fapt ce îl deranja pe Pripone. Pentru că era mai în vârstă, Pripone nu arăta ca și confratele lui; de aceea îi purta pică, motivând că acesta nu știe să se poarte cum trebuie cu găinile. Într-o dimineață, înainte de a pleca la munca câmpului
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
grădina stăpânului său. Și s-a supărat rău de tot cățelul, pentru că nestingherit calul păscuse atâta iarbă și acum dormea liniștit, fără să-i pese. După ce a lătrat până a răgușit și a privit calul care dormea fără să fie deranjat, a început sfada între ei: -Bine, măi Picioare Lungi, ce cauți aici? întrebă nervos pe cal. -Te rog, ghemotocule, să mă lași în pace să dorm, i-a răspuns calul. -Cum să dormi, Picioare lungi, pe teritoriul meu? îl mai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mai pot suporta, când văd că la mine rândul s-a redus foarte mult, iar la tine s-a mărit, aș putea spune că s-a dublat. Nu știu cum să fac, ce să fac și de aceea am îndrăznit să te deranjez. Ceaiul cald și aromat nu-și schimbă culoarea și nici nu aburește decât pe acei ce doresc asta. Alcoolul și-a înnoit esența cu diferiți coloranți naturali și sintetici îmbălsămând în continuare aerul cu tăria lui. -Situația este delicată, stimate
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ce să fie? Ce să fie?...de vecinul meu nu răspunde? Bătea furnica în poartă și se tot întreba. Într-un târziu se hotărăște: -Mai bine intru ... Ce-o fi o fi, nu am altă variantă decât aceea de a deranja sau supăra. Dar dacă nu am dreptate? Dacă săracul greierul este bolnav? Dacă, ferească Dumnezeu, este mort? Mai bine intru și gata. -Bună ziua, vecine! zise furnica surprinsă, găsindu-l pe greier tolănindu-se în așternut, dar să-i răspundă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
am dreptate? Dacă săracul greierul este bolnav? Dacă, ferească Dumnezeu, este mort? Mai bine intru și gata. -Bună ziua, vecine! zise furnica surprinsă, găsindu-l pe greier tolănindu-se în așternut, dar să-i răspundă la binețe nici că se deranja. Stătu furnica și se gândi: -Ce-o fi cu el? Să încerc să-i vorbesc mai de-aproape. -Bună ziua, cântărețule! -A! bună să-ți fie inima! Te rog, vorbește mai tare și mai aproape de mine. Ce mai faci? -Ce să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de zor, o râmă îi taie calea. Melcul se înfurie și se ia la sfadă cu ea. -Te rog frumos să mă asculți; care este cauza acestei comportări, vecino? -Nu înțeleg, vecine, de ce te-ai supărat? Cu ce te-am deranjat? -Cum nu vezi că mă grăbesc? De ce îmi tai calea? -Iartă-mă vecine, am încercat și eu să glumesc cu dumneata, dar nu am știut că azi ești țâfnos. Te știam glumeț, vesel și uite că m-am înșelat. -Sunt foarte
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Crângul. -Cum să doinesc, o să zică lumea că am înnebunit. Necazurile îmi stau în cârcă și eu să doinesc, doar nu mi-am pierdut capul, a zis Omul. -Uite, vezi, asta este, doinind, toate necazurile vor vedea că nu te deranjează și una câte una, vor părăsi spinarea ta. S-a gândit, ce s-a gândit, Omul s-a ridicat de pe buturugă, continuându-și drumul înspre Cristinești. La un moment dat Crângul a auzit de departe o doină pe care o
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
un cuțit care l-a doborât la pământ într-o clipă. Îmi pare rău că n-am reușit să-l șterg de sângele unui păcătos ca tine și s-a repezit la Zedon, care o întâmpina zâmbind. Pe Verona a deranjat-o zâmbetul barbarului și a mai strigat: -Dacă mă dovedești, voi fi pe viață sclava ta. -Nu sclavă, femeia mea, a zis Zedon, din nou râzând. -Decât femeia ta mai bine mor, a zis Verona. -Câtă frumusețe varsă ochii tăi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
concert minunat al păsărilor să se întrerupă m-am ridicat din acel loc unde mă așezasem, cu gândul de a încerca să văd cum arată măcar una dintre ele. În timp ce m-am ridicat, m-am trezit din somn ... Nu mă deranja că m-am trezit inopinat, m-a surprins faptul că, deși m-am trezit, auzeam afară același concert al păsărilor identic cu acel pe care l-am ascultat în vis. M-am deplasat către fereastră și am văzut afară cum
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
preoți adesea provocat de falimentul moral și de vina indivizilor are efecte foarte grave. În fața încrederii înșelate sunt justificate criticile, dar nu condamnările generalizate sau preventive. Tocmai în Europa conviețuirea satisfăcătoare a persoanelor de diverse origini, națiuni sau religii este deranjată și criticată de aprecieri superficiale negative, transmise de unele mijloace de comunicații. Cele dintre catolici și protestanți, din fericire, au fost de mult depășite. Dar așa cum un timp mulți gândeau: "Nu trebuie să mă încred în evrei", astăzi se aude
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
la o lipsă de respect de tipul celei autiste. Deseori, astăzi, ne enervează lucruri nesemnificative. Nu sunt unicul care să mă lamentez de persoanele lipsite de respect care, în public, în autobuz, tren sau avion, pe stradă și în piețe, deranjează cu telefonul celular, cu strigătele și gălăgia lor, dându-și libertăți care o limitează pe a celorlalți. Psihologii ne aduc la cunoștință că sunt tot mai mulți părinți orbiți care interpretează lipsa de educație a copiilor lor ca pe o
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
credeam că este undeva sus. Este normal. Însă este mai puțin normal dacă un adult continuă să se gândească la Dumnezeu la fel ca în copilăria lui deși s-a maturizat și a studiat. M-a uimit și m-a deranjat când am aflat că un fost director al unei clinici din Tübingen, profesionist de primă clasă în domeniul său, încă se ruga la fel ca în copilărie, iar singura rugăciune pe care o cunoștea era: "Înger al lui Dumnezeu, fă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
o liturghie pontificală în Basilica San Pietro? Sau care se roagă cu președintele George W. Bush și cu Papa la Casa Albă? De neconceput. Cineva precum Marele Inchizitor al lui Dostoievski l-ar întreba: de ce te-ai întors ca să ne deranjezi? În consecință, lucrul cel mai urgent și eliberator pentru spiritualitatea noastră creștină constă nu atât în a ne orienta din punct de vedere teologic și practic către formulele dogmatice tradiționale și normele juridice ale Bisericii, ci în direcția persoanei extraordinare
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Iuliu Scriban, cel care mai târziu devenea poate cel mai fervent detractor al mișcării cremaționiste din România. Mai mult, în Cultura Poporului N.C. Munteanu-Muntmarg lua poziție fermă anticremațiune imediat după inaugurarea crematoriului Cenușa în 192885, chestiune care nu l-a deranjat în niciun fel pe arhimandrit, care de altfel a publicat masiv în acel an în această revistă. Se pune atunci întrebarea când anume s-a produs trecerea de partea cremaționiștilor a arhimandritului. Din păcate datele pe care le dețin nu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]