5,982 matches
-
2 Uniunea Europeană 11,0 Sursa: Dexia (2003), p. 34. Ceea ce trebuie observat aici este faptul că Franța nu este un stat special precum Grecia sau statele scandinave, ci un stat tipic unitar (ca Marea Britanie), deși unul aflat în proces de descentralizare,10 și că partea din PIB care revine autorităților locale este în creștere, ceea ce este un semn că autoritățile centrale respectă într-o anumită măsură angajamentele privitoare la transferul resurselor financiare pe care îl presupune procesul descentralizării. Referitor la Franța
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
în proces de descentralizare,10 și că partea din PIB care revine autorităților locale este în creștere, ceea ce este un semn că autoritățile centrale respectă într-o anumită măsură angajamentele privitoare la transferul resurselor financiare pe care îl presupune procesul descentralizării. Referitor la Franța, putem diviza cheltuielile locale (tabelul 8.2) în diferite sume cheltuite de către municipalitate, departamente și regiuni, iar acest fapt ne oferă o viziune asupra importanței relative a fiecăruia dintre aceste niveluri în cadrul întregului sistem. Această observație făcută
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
mai puțin specifice deoarece autoritățile locale au un cuvânt important de spus în privința acestora. Franța nu a urmat această direcție în totalitate deoarece resursele proprii sunt în creștere și, după avântul inițial al granturilor centrale ca urmare a reformelor de descentralizare din anii 1980 și a celui de-al doilea val al descentralizării din anii 1990, acestea tind să se niveleze. Secțiunile următoare ale lucrării vor examina mai în detaliu aceste surse diferite ale fondurilor autorităților locale din Franța. Aceste analize
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
în privința acestora. Franța nu a urmat această direcție în totalitate deoarece resursele proprii sunt în creștere și, după avântul inițial al granturilor centrale ca urmare a reformelor de descentralizare din anii 1980 și a celui de-al doilea val al descentralizării din anii 1990, acestea tind să se niveleze. Secțiunile următoare ale lucrării vor examina mai în detaliu aceste surse diferite ale fondurilor autorităților locale din Franța. Aceste analize vor fi urmate de câteva reflecții asupra implicării acestor direcții în democrația
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
1980 când o lege le-a conferit acest drept de a fixa ratele pentru fiecare dintre cele patru impozite și de a permite câteva reduceri (compensate de către statul central). Regimul fiscal local se afla astfel în uz înaintea reformelor de descentralizare din 1982, însă nu a avut loc nicio schimbare radicală între 1980 și 1999, când s-a înaintat o lege a finanțelor, cunoscută ca LOLF (Loi organique relative aux lois de finance) modificată ulterior de LOLF din 2001.25 Majoritatea
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
locale, există un argument în favoarea unor varietăți de tipuri de impozite pe care autoritățile locale le pot percepe pentru a răspunde acestei varietăți.27 Încercările de a simplifica și armoniza sistemul sugerate în câteva rapoarte guvernamentale vor funcționa în contra logicii descentralizării și ar putea fi adevărate încercări de re-centralizare.28 Tabel 8.8. Repartizarea impozitelor locale directe și indirecte în miliarde de euro Tipul de impozit Asociații municipale și intermunicipale Departamente Regiuni Total Impozite directe 43,65 15,45 3,16
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
aproximativ 10% din cele ale departamentelor. De asemenea, este un instrument de egalizare, iar infrastructura financiară și fizică (potențial fiscal, lungimea sistemului rutier, populație, etc) este luată în calcul în momentul în care se decide cuantumul acestuia. * Grantul general de descentralizare (DGD Dotation globale de décentralisation) a fost stabilit ca parte a procesului de descentralizare pentru a compensa o parte din costurile financiare legate de transferul de funcții către autoritățile locale (restul sunt formate din câteva impozite naționale). Acesta s-a
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
infrastructura financiară și fizică (potențial fiscal, lungimea sistemului rutier, populație, etc) este luată în calcul în momentul în care se decide cuantumul acestuia. * Grantul general de descentralizare (DGD Dotation globale de décentralisation) a fost stabilit ca parte a procesului de descentralizare pentru a compensa o parte din costurile financiare legate de transferul de funcții către autoritățile locale (restul sunt formate din câteva impozite naționale). Acesta s-a ridicat la 1,03 miliarde de euro în 2006 și este alocat municipalităților și
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
financiare legate de transferul de funcții către autoritățile locale (restul sunt formate din câteva impozite naționale). Acesta s-a ridicat la 1,03 miliarde de euro în 2006 și este alocat municipalităților și departamentelor. Și Corsica primește propriul grant de descentralizare (dotation générale de décentralisation Corse) care în 2006, s-a ridicat la 265 milioane de euro. * Grantul pentru formarea profesională (dotation spéciale instituteurs) care, în 2006, a fost de 136 de milioane de euro. Inițial a făcut parte din DGF
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
acțiune asupra granturilor. Acest fapt a generat pierderea treptată a constrângerilor de la centru și de aici a pornit trecerea de la granturile alocate la cele generale. Această mișcare a început în anii 1970, însă înființarea DGE de către legea din 1982 asupra descentralizării, a reprezentat începutul unui proces care a implicat mai multe legi.40 Ultimul cuvânt în această privință trebuie lăsat lui Michel Bouvier: "Une telle evolution va dans le sens d'une transformation ineluctable de l'État et partant des modes
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
unor municipalități cu mai mult de 10000 de locuitori, de către Caisse des dépôts et consignations** (o bancă de stat). În 1979 această abordare a fost pusă în practică în toate municipalitățile cu mai mult de 10000 de locuitori. Însă, legea descentralizării din martie 1982 a transformat regimul împrumuturilor prin suprimarea tuturor constrângerilor anterioare, chiar dacă împrumuturile trebuie să fie în continuare doar pentru investiții capitale și nu pentru a acoperi costurile de operare. Suma, rata de rambursare și creditorul sunt aleși acum
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
un proces de mobilizare a regiunilor și municipalităților pentru a se califica în vederea obținerii de finanțări. Inițial, statul central prin intermediul DATAR, a încercat să mențină un control ferm al procesului însă, datorită scăderii graduale a constrângerilor centrale ca urmare a descentralizării și a noilor abordări ale managementului public simbolizate de transformarea DATAR în DIACT), nu prea este cazul. Iar în al doilea rând, "Europa" a devenit un cadru de referință important pentru acei reformatori din rândul elitelor politice și administrative care
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
managementului public simbolizate de transformarea DATAR în DIACT), nu prea este cazul. Iar în al doilea rând, "Europa" a devenit un cadru de referință important pentru acei reformatori din rândul elitelor politice și administrative care doreau să stimuleze procesul de descentralizare. Multe rapoarte care provin din diferite surse Adunarea Națională, Senat, diferite guverne au invocat în mod constant "Europa" pentru a-și justifica reformele. În plus, ceea ce ar putea fi numit "modelul european de guvernare" care are la bază principiile subsidiarității
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
au schimbat și pozițiile actorilor din cadrul sistemului francez de guvernare teritorială. Cea mai izbitoare a fost schimbarea poziției prefecților care cândva au încarnat statul centralizat de tip napoleonian. Poziția prefectului a suferit o serie de schimbări odată cu începerea procesului de descentralizare, de la marginalizarea impresionantă specifică periodei de început, la recâștigarea unui rol mult mai central de-a lungul timpului. Dar, chiar dacă în prezent prefectul deține o poziție centrală, comparativ cu situația acestuia din perioada de început a reformelor, rolul pe care
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
croi un drum printre o serie de instituții mult mai complexe și mai dezorganizate decât în trecut. Astăzi, el trebuie să ia în considerare o nouă serie de actori ale căror poziții au fost consolidate drept rezultat al reformelor de descentralizare din 1982: președinții regiunilor și consiliilor departamentale, precum și primăriile marilor orașe (care au fost prezenți mereu). Acestă carte a arătat faptul că există o varietate de configurații în cadrul relațiilor dintre acești actori diferiți de pe tot cuprinsul Franței. Poziția politicienilor locali
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
management" a fost tradus ca ,,gestion", dar, de cele mai multe ori, termenul englezesc a fost pur și simplu adaptat în fraze precum ,,le nouveau management publique". Printre noile idei de ,,guvernare eficientă" care se dezvoltau la acea vreme erau noțiunile de descentralizare și regionalizare, văzute ca modalități de micșorare a îndatoririlor guvernului central, dar și ca noi aspecte de înțelegere a democrației democrația locală și regională. Organizația care a dezvoltat cel mai mult ideea democrației subnaționale a fost Congresul Autorităților Locale și
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
influență directă a acestor organizații diferite asupra Franței, se poate spune că, împreună, au dezvoltat o nouă percepție a naturii guvernării și, în particular, a guvernării teritoriale. În cazul Franței, dimensiunea europeană a fost deseori invocată ca justificare pentru consolidarea descentralizării și regionalizării. ,,Receptarea" galică a noilor idei Acest fapt nu înseamnă că există un proces de convergență politică și instituțională de-a lungul Europei în sensul unei ,,uniformități" transnaționale. Din contră, fiecare țară adoptă aceste direcții generale în funcție de statutul specific
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și președinții francezi care au succedat, au reafirmat importanța acestor actori și instituții. De fapt, se poate argumenta că statul central a reușit să pună mâna din nou pe câteva dintre prerogativele care au fost pierdute în prima fază a descentralizării odată cu schimbarea rolului prefecților. Dar ceea ce pare a se fi întâmplat este că statul central și agenții acestuia își exercită acum această hegemonie într-un mod mai diferit, mai complex. Există dovezi care pot argumenta faptul că acest tip de
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
bretonă" iar "aristocrația în exil și cei care urăsc Republica vorbesc limba germană" (nota trad.). *** "să înlăturăm dialectele locale și să universalizăm limba franceză." (nota trad.). * ,,o acumulare de state" (nota trad.) * "frați dușmani" (nota trad.) * Țăranii (nota trad.). * Ideea descentralizării (nota trad.). * Din țărani în cetățeni francezi (nota trad.) * Franța se numește diversitate (nota trad.) ** Franța este diversitate (nota trad.) * Societatea franceză (nota trad.) ** Franța profundă (nota trad.) * Comitetul de studii și legătură a intereselor bretone (nota trad.) # Tabelele indică
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
cercetări în Marea Britanie și a produs (uneori împreună cu alți cercetători) un număr important de analize ale guvernării subnaționale franceze. Vezi în special, A. Cole și P. John, Local governance in England and France (Londra, New York: Routledge, 2001). 1. Centralizare și descentralizare în istoria Franței 1 F. Braudel, The identity of France, 2 volume (London: Collins, 1988-1990). 2 R. Martelli, Faut-il defendre la Nation? (Paris: La Dispute/SNÉDIT, 1998), p.56. 3 Salienii au fost poporul franc din secolul al IV-lea
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
în 1806. 22 Citat în R. Martelli, op. cit., pp. 134-135. 23 Am ales să traducem termenul francez "commune" prin "municipalitate", care reprezintă termenul cel mai uzual în studiile local-guvernamentale din Europa. 24 Pentru o istorie excelentă a democrației locale și descentralizării în Franța, vezi V. Schmidt, Democratizing France: the political and administrative history of descentralization (Cambridge: Cambridge University Press, 1990). 25 M. Bouloiseau, op. cit., p. 58. 26 Ibid. 27 Ibid. 28 J. de Maistre, Les Considérations sur la France [1976], prezentarea
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
D. S. Bell și B. Criddle, The French Socialist Party: The Emergence of a Party of Government, ediția a doua (Oxford: Clarendon Press, 1988). 35 A. Cole, Françoise Mitterrand: a study in political leadership (London; New York: Routledge,1994). 3. Programul de descentralizare: aspecte generale (1982-2006) 1 Există în prezent o literatură de specialitate vastă care se ocupă de diferitele aspecte ale descentralizării franceze. Pentru o privire mai amănunțită asupra reformelor de descentralizare din Franța din 1982, vezi V. Schmidt, Democratizing France: the
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Clarendon Press, 1988). 35 A. Cole, Françoise Mitterrand: a study in political leadership (London; New York: Routledge,1994). 3. Programul de descentralizare: aspecte generale (1982-2006) 1 Există în prezent o literatură de specialitate vastă care se ocupă de diferitele aspecte ale descentralizării franceze. Pentru o privire mai amănunțită asupra reformelor de descentralizare din Franța din 1982, vezi V. Schmidt, Democratizing France: the political and administrative history of descentarlization (Cambridge: Cambridge University Press, 1990); J.-M. Ohnet, Histoire de la décentralisation française (Paris: Livre
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
in political leadership (London; New York: Routledge,1994). 3. Programul de descentralizare: aspecte generale (1982-2006) 1 Există în prezent o literatură de specialitate vastă care se ocupă de diferitele aspecte ale descentralizării franceze. Pentru o privire mai amănunțită asupra reformelor de descentralizare din Franța din 1982, vezi V. Schmidt, Democratizing France: the political and administrative history of descentarlization (Cambridge: Cambridge University Press, 1990); J.-M. Ohnet, Histoire de la décentralisation française (Paris: Livre de Poche, 1996); P. Bodineau și M. Verpeaux, Histoire de la
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
eșecul programelor politice din anii 1960 care căutau, dar nu au reușit, să eradicheze probleme sociale ca sărăcia și rasismul. Acest fenomen a dus la un scepticism general cu privire la posibilitatea aplicării vreunei reforme politice. În cazul Franței, un critic al descentralizării și regionalismului a fost eruditul englez de la Oxford, Vincent Wright. Vezi, de exemplu, lucrarea sa, "Questions d'un Jacobin anglais aux regionalistes français", Pouvoirs, vol. 19, 1981. 6 Legea 82-213 din 2 martie 1982 cu privire la drepturile și libertățile municipalităților, departamentelor
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]