2,245 matches
-
au o importanță decisivă în lizibilitatea și interpretarea oricărei descrieri. De unde și rolul deosebit de important al organizatorilor și conectorilor. Am văzut deja acest lucru în T46, în care fiecare parte a tortului de nuntă a Emmei cu Charles Bovary este descompusă succesiv în sub-părți într-un parcurs care merge de la bază spre vîrf, oprindu-se rînd pe rînd la cele trei etaje semnalate de organizatorii mai întîi, apoi, și în sfîrșit. Descrierea trece prin două moduri principale de prezentare determinate de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
este o simplă indicație peri-textuală specifică, cu rolul de a semnala o trimitere la articolele din interiorul ziarului. Să luăm un alt exemplu, și să examinăm rapid structura narativă a textului "Unei trecătoare" (T18) de Baudelaire. În acest text, povestirea descompune ordonarea sintactico-metrică a sonetului elisabetan. O primă ruptură sintactică izolează versul 1, transformîndu-l, în cadrul primului catren, într-o frază autonomă P1. O a doua ruptură prelungește P2 dincolo de limita prozodică a primului catren, pînă la sfîrșitul versului 5. Această descompunere
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
precedată de o narațiune (expunerea faptelor) și care este urmată de respingere (eliminarea argumentelor contrarii). Perorația (concluzie care frapează auditorul) încheie totul. Ca să nu dăm decît un exemplu, se pare că afișul T63 urmează acest plan oratoric și că este descompus în Exordiu (titlul mare), Propoziție (subtitlul în italice), Narațiune (primul paragraf), Respingere (§ 2 și 3), Perorație (exclamațiile finale). Acest model retoric nu arată totuși varietatea planurilor de texte posibile. Un plan de text poate fi convențional, adică fixat prin apartenența
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
a mai plăcea, chiar și celor nevinovați; și înspăimîntăm pe copiii pe care am vrea să-i iubim!" [PnΩ] (Trad. de G. Georgescu, București, Univers, 1971: 14) Planul unui text didactic enciclopedic Compus din opt paragrafe, textul următor poate fi descompus în patru blocuri foarte clar structurate. Subliniez aici un anumit număr de articulații, reperabile pornind de la organizatorii textuali (cu capitale), de la reformulări, de la segmentare (paragrafe și punctuație în general), de la anunțările temelor și sub-temelor (sfîrșitul lui § 1, începutul lui § 2
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
în cap. 5, acest conector semnalează că ceea ce precede, de la [e6] la [e12], este o explicație care conduce la un sfîrșit comportînd totodată o Morală-PnΩ [e13] și o Concluzie-PnΩ [e14]. Povestirea etiologică cu valoare de răspuns și explicație, poate fi descompusă astfel: • Situație inițială-Pn1 [e6] demult, o căpetenie shuar a devenit rea și sîngeroasă. [e7] Îi omora pe shuarii buni fără nici un motiv, • Nod-pn2 [e8] iar bătrînii i-au hărăzit moartea. • Evaluare-Pn3 [e9] Tnaupi, căpetenia sîngeroasă, văzîndu-se încolțit, a luat-o
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
nouă ruptură? ce s-a întîmplat cu indianul cu ochi de azur? Nu acesta este obiectul textului. Ansamblul lui P12 se situează în poziția clasică de evaluare finală a povestirii-PnΩ, destul de asemănătorae cu paranteza evaluativă din P4 [e4b-c]. Putem astfel descompune această lungă frază periodică cu ritm de data aceasta binar, și nu ternar: 11. Aș fi dorit să știu ce a simțit, oare 21. în clipa aceea de amețeală, cînd 3.1 trecutul 3.2 ȘI prezentul s-au suprapus
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
am nimicit pe evrei în toată Germania și în Europa centrală"651. Ideologia rasială, cu sens unic, prezenta la un pol voința sacrificiului, de care capabili erau doar arienii, iar la celălalt pol evreii, "paraziții" oricărei societăți, pe care o descompun și, în final, o distrug. O tristă realitate confirmă că în acest "program" îndreptat împotriva evreilor Hitler s-a folosit de intelectualitatea germană. Fără a face un rechizitoriu la adresa acestora, trebuie să facem loc unor reflecții care dezonorează o parte
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
un virus ciudat - nici unul din noi nu suntem oameni de afaceri, dar petrecem mult timp încercând să dezlegăm misterele care guvernează lumea shopping-ului. Nu putem să mergem pe stradă sau să citim un meniu la un restaurant fără să descompunem experiența și fără să încercăm să găsim moduri de îmbunătățire. Comercianții din cartierul meu sunt obosiți deja de sfaturile gratuite pe care le dau. Când eu și consoarta mea mergem în vacanță, trebuie să-mi amintească să-mi închid dispozitivul
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
său, cum am mai spus, ci numai un număr restrîns de note, datorită semnelor muzicale. Evident, tot trebuie reținute diversele moduri de combinare a sunetelor, care sînt multe și toate diferite, compozițiile distingîndu-se între ele. Dar aceste combinații complexe se descompun în combinații mai simple, care, deși sînt, fără îndoială, mai numeroase decît notele, se reproduc totuși adesea în aceeași piesă sau de la o piesă la alta. Un muzician experimentat, care a interpretat multe piese diferite, va fi în situația cuiva
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
la audiția, oricît de repetată, a unei piese, după cum știu sau nu să descifreze caracterele muzicale. Dar între unii și ceilalți nu este decît o diferență de grad. Un muzician care a descifrat o piesă înainte de a o asculta a descompus-o. El și-a concentrat mai întîi atenția asupra elementelor, reprezentate prin note, și a izolat una de alta reacțiile motrice care-i corespund fiecăreia. Repetarea mai frecventă a acelorași mișcări le-a dat mai mult relief. A procedat apoi
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
juca un rol indispensabil. Dimpotrivă, acestea nu ar exista decît din momentul în care am distinge notele elementare. Dar am avea de-a face cu ansambluri de sunete îmbinate între ele, adică un tot continuu. Va trebui deci să-l descompunem mai întîi, ceea ce înseamnă că la fiecare sunet sau alăturare elementară de sunete creierul nostru răspunde printr-o reacție distinctă. Vom putea atunci să reprezentăm separat aceste mișcări prin tot atîtea semne. Așadar procesele cerebrale se transformă în semne, nu
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
le mai pronunțăm: fiecare grup de sunete care corespunde unui cuvînt formează un tot distinct, iar aria este scandată ca o frază. Dar cuvintele înseși și frazele rezultă din convenții sociale, care le fixează sensul și rolul. Modelul după care descompunem este întotdeauna în exteriorul nostru. Pe de altă parte, nu ne amintim ariile care nu sînt cîntece, nici melodiile ale căror versuri nu le-am auzit. De această dată, aria și cîntecul au fost descompuse după diviziuni marcate de ritm
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
și rolul. Modelul după care descompunem este întotdeauna în exteriorul nostru. Pe de altă parte, nu ne amintim ariile care nu sînt cîntece, nici melodiile ale căror versuri nu le-am auzit. De această dată, aria și cîntecul au fost descompuse după diviziuni marcate de ritm. Dacă bate cineva cu degetul în masă reproducînd ritmul unei arii pe care o cunoaștem, descoperim cu surpriză cîteodată că e de ajuns ca să ne-o amintim. Nu altfel se întîmplă cînd ne amintim o
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
La fel și cuvintele care, în sine, nu au nici o asemănare cu ariile pe care le acompaniază. Nu ne vom mai mira dacă vom observa că ritmul, ca și cuvintele, ne amintește nu sunetele, ci maniera în care le-am descompus succesiunea. În înseși cuvintele, ritmul joacă, poate, rolul principal în această privință. Cînd cîntăm din memorie, nu regăsim adesea cuvintele deoarece ne amintim ritmul? Scandăm versurile, grupăm silabele cîte două, iar dacă vrem să grăbim sau să încetinim cîntecul, schimbăm
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Pentru asta nu ajunge să urmărim cu privirea bagheta dirijorului sau să imprimăm o mișcare ritmică unei părți a corpului. Trebuie să ne fi obișnuit în prealabil să introducem într-o măsură combinațiile cele mai frecvente de note sau să descompunem fiecare suită de note regăsind diviziunile măsurii, după cum sîntem interpreți sau ascultători. Dar nici una dintre aceste operații nu este naturală, deoarece nici ritmul însuși, nici măsura nu sînt astfel. Ritmul muzicienilor nu are nimic în comun cu celelalte ritmuri. Acestea
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Se va spune că e straniu că aceste stări cu un caracter atît de frapant de unitate ireductibile, amintirile noastre cele mai personale, rezultă din fuziunea atîtor elemente diverse și separate. Mai întîi, dacă ne gîndim bine, această unitate se descompune într-o multiplicitate. S-a spus uneori că într-o stare cu adevărat personală de conștiință regăsim, apro-fundînd-o, întreg conținutul personalității văzute dintr-un anumit punct de vedere, dar prin conținutul personalității trebuie să se înțeleagă toate elementele care marchează
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
serbare populară, un nou mijloc de transport, lucrările care transformă străzile unui oraș pot fi privite, într-adevăr, din două puncte de vedere. Acestea sînt fapte unice în domeniul lor, prin care existența unui grup este modificată. Dar ele se descompun, pe de altă parte, într-o serie de imagini care traversează conștiințele individuale. Dacă nu rețineți decît aceste imagini, ele vor contrasta cu celelalte, în mintea unui copil, prin singularitatea, strălucirea și intensitatea lor; dar la fel se întîmplă și
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
sînt alese, grupate și clasate după necesități sau reguli care nu se impuneau în cercurile de oameni care le-au păstrat atîta timp vii. În general, istoria nu începe decît din momentul în care încetează tradiția, cînd dispare sau se descompune memoria socială. Atît timp cît o amintire subzistă, e inutil să fie fixată în scris ori chiar fixată pur și simplu. Nevoia de a scrie istoria unei perioade, a unei societăți și chiar a unei persoane nu apare decît atunci
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
de stări și intervale și reținînd doar limitele, renunțăm, în realitate, la partea cea mai substanțială a timpului. Fără îndoială, și o schimbare se întinde pe o durată, uneori pe o durată foarte îndelungată. Dar asta înseamnă că ea se descompune într-o serie de schimbări parțiale, separate prin intervale în care nimic nu se modifică. De aceste intervale mai mici relatarea istorică face, de asemenea, abstracție. De altfel, ar fi cu totul imposibil să ni se prezinte mai mult. Pentru
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
separate. Nu putem ignora totuși faptul că viața socială în ansamblu și în toate părțile ei se scurge într-un timp divizat în ani, luni, zile, ore. Așa și trebuie să fie, căci, dacă duratele diverselor grupuri în care se descompune societatea ar presupune diviziuni diferite, nu s-ar putea stabili nici o corespondență între evoluțiile lor. Însă, tocmai fiindcă aceste grupuri sînt separate între ele, fiecare avînd propria mișcare, și fiindcă indivizii trec totuși neîncetat de la unul la altul, diviziunile timpului
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
fundamental, nu se amestecă. Ele subzistă unul alături de celălalt. Grupurile cu gîndire distinctă sînt întinse material în spațiu, iar membrii lor fac parte, simultan ori succesiv, din mai multe grupuri. Nu există un timp universal și unic, ci societatea se descompune într-o mulțime de grupuri, fiecare cu propria durată. Aceste timpuri colective nu se disting prin faptul că unele ar trece mai repede decît altele. Nu se poate spune nici măcar că aceste timpuri se scurg, căci fiecare conștiință colectivă își
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
cum ar mai rezulta din compararea lor reprezentarea unui timp comun mai multor conștiințe? În realitate, putem, alăturînd mai multe conștiințe individuale, să plasăm gîndi-rea sau evenimentele lor într-unul sau mai multe timpuri comune numai fiindcă durata interioară se descompune în curente care-și au originea în grupurile înseși 145. Conștiința individuală nu este decît locul pe unde trec aceste curente, punctul de intersecție a timpurilor colective. E curios că filosofii care au studiat timpul nu au luat în considerare
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
credințe care au ca obiect ființe imateriale; aceste asociații stabilesc între membrii lor legături invizibile și sînt mai degrabă interesate de omul interior. Toate aceste grupuri se suprapun în societățile locale. Departe de a se confunda cu acestea, ele le descompun după reguli fără raport cu configurația spațială. De aceea nu e de ajuns să considerăm că oamenii sînt adunați în același loc și să păstrăm în memorie imaginea acelui loc, pentru a descoperi și a rememora de care societăți țin
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
a timpului fizic al savantului, iar ideea de facticitate este redată extrem de clar în fraza care arată că istoricul se situează în afara memoriei sociale: " În general, istoria nu începe decît din momentul în care încetează tradiția, cînd dispare sau se descompune memoria socială" (p. 130). Cum de sînt posibile acest prim caracter al istoriei, de substitut al memoriilor colective și al memoriei sociale, precum și situarea exterioară față de aria deja descrisă a memoriilor colective savante și a memoriilor sociale? Sînt posibile deoarece
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
colective, nu doar succesive, ci și simultane. Este o altă caracteristică prin care acestea se deosebesc de istorie. Istoria este una și se poate spune că nu există decît o singură istorie. Iată ce înțelegem prin asta: chiar dacă istoria se descompune și admitem că pot exista tot atîtea istorii speciale cîte grupuri distincte, în toate cazurile e vorba de a se fixa într-un tablou locul tuturor evenimentelor notabile, adică al tuturor schimbărilor și diverselor aspecte concomitente sau succesive ale grupului
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]