17,663 matches
-
sărim la final. L-a omorât? Nu, l-a pus să-i jure credință, cu fruntea lipită de lespedea pe care se scurgea sângele a doi dintre fiii lui. Și a jurat? Da. A jurat. După care drumurile lor se despart. Musa îi dă drumul, își recuperează aurul, își răsplătește războinicii cu o mărinimie de calif. Tariq ia calea Damascului. Se în toarce acasă sluțit și gârbov. Umilit, cu răzbunarea colcăindu-i deja în gâtlej și în cap, cu mult înainte
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
a fost. Și când m-am ridicat de acolo, și când mi-am luat cana de ceai, și când mi-am dat cu apă pe față, tot am plâns. Lung și epuizant. Lung. Ca la 9 ani. Părinții mei se despărțiseră. Plângeam după mama și fratele meu aproape în fiecare zi. Plângeam pe furiș, ca să nu mă vadă tata, care plângea și el, tot pe furiș, să nu-l văd eu. De dor plângeam. Doar că, la un moment dat, nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
o viață incredibilă, cu un frate căruia-i spunea „vitregizat“ și o mătușă suprarealistă și călătorii la Pol și mama lui, care fusese scriitoare, divorțase de tatăl inginer constructor și uite-l pe el, speolog, dar acum în vacanță, recent despărțit de o iubită cam plicti coasă și, da, și el scrie o carte, dar e despre peșteri, îi pare rău s-o dezamăgească și ea știe că el e Alexandru Hriavu, dar acceptă jocul (de ce-l acceptă? ...nu știe, pentru că
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lui, în memoria subiectiv creativă a unei zile niciodată în tâmplate. A unei dimineți care nu mai venise. O visa, uneori. Un pește citric. Dominique știuse de la prima înghi ți tură că acolo, în sosul acela, de culoarea șofranului, se despărțeau pentru totdeauna, printre capere și zeama parfumată a fructului. Mâncase în tăcere, până la ultima înghițitură, când maxilarele se descleștaseră cu greu și vocea ei șoptise, moale și fără culori, ultimele vorbe pe care le împărțeau, ea și rusul. — Foarte bun
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tânăr. Copilul privește mirat, ca un câine care nu știe de ce îl bate Dumnezeul lui cu chip de om. Singurul pe care îl cunoaște. Inima mea plânge. Râd cu ei. Râd mai departe. De undeva, din spatele unor zăbrele care îi despart pe sclavii sortiți muncilor grele de cei care, grație unui talent sau unei hachițe, au acces în apartamentele emirului, mama lui Asad, fiul meu cu buza despicată, despre care numai ea și cu mine știm care-i sunt părinții, mă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
unii, și ceilalți. Ochii ferecați de pleoape și tălpile ude. Așteptaseră pe nevăzute, în dimineața grea, încă, de noapte. Clanța grăise din nou pe limba ei dogită și supărătoare, ca un bisturiu modern, decupând trecutul de prezent, caute rizând rana, despărțind, pe vecie, vasele de sânge, clocotele de rouă, pe Dominique cea tânără, de sub plapuma din puf de gâscă, de rusul gârbov care-și legase șireturile în capul gră dinii, acolo unde fusese odată lavandă și acum nu mai era. 37
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
un romantism cere monios și puțin apăsător, ca și cum Scoția întreagă și-ar fi revărsat butaforia de avataruri amoroase într-o cameră cu șemineu. Convențional micburgheză. Comodă. Cu un birou enorm, ca o corabie eșuată în fața unor ferestre enorme și ele, despărțit de grădina care mai mult se ghicea pe geam de un pervaz lat, doldora de perne colorate, care te chema să te tolănești acolo un ceas sau două, poate cu o carte sau cu o cafea... — Vai, Alexandre, de ce nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
gene, dincolo de ochi, până în străfundul creierului, o privire dureroasă, crudă întru câtva, dar vie, atât de vie și de puternică încât abia dacă nu mă clătinam sub greutatea ei. — Te chinuie întrebarea asta, nu? Îți pare rău că s-au despărțit? Să nu-ți pară! S-ar fi distrus unul pe celălalt. Și e foarte bine că te-a scos pe tine de-acolo. Pe tine a reușit să te scoată... — Dar și David e tot al ei... — Nu, David e
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
greutate, conștiincios, posomorât, fără să încerce să le umple. Nu aveau, ca în filme, parte de hohote involuntare de râs, de zâmbete de odată complice sau de accidente benigne care să detensio neze atmosfera și să limpezească aerul care-i despărțea ca un zid. Minutele se scurgeau tărăgănat; o caravană fără rost într-un deșert fără nume. Făceau schimburi rituale de informații utilitare: noile date IT, nu, nici acolo nu l-a recunoscut nimeni, a, ai fost și tu? cu aceeași
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nu m-a vrut. Eu am sărit, dar nu m-a vrut. Ce să facă el cu mine? Jumătate de Om-călare-pe-Jumă tate-de-Iepure-Șchiop? Eu am sărit, numai că el m-a văzut, m-a simțit schilod și șarlatan, gata să mă despart pe veci de o voce care mai are puțin și moare. Ca atunci când se stinge lumina. Zippo. Rămâi pe întuneric. Acolo m-ai găsit tu, cu mâna pe întrerupător. M-ai tras înapoi. Fără să știi, m-ai tras înapoi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
el, când erai mic. Ții minte? Nu am fost fericiți, tatăl tău și cu mine. Nu știu de ce. Pe mine mă strângea lumea lui, el se temea să nu ne înghită lumea mea. V-am împărțit între noi. V-am despărțit. Ne-am despărțit unii de alții cum se crapă ghețurile, primăvara. Ca și cum așa ar fi trebuit să fie. Ca și cum sufletele se pot separa perfect, dintr-o tăietură. Fără victime. Fiecare și-a ales nu copilul pe care-l iubea mai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mic. Ții minte? Nu am fost fericiți, tatăl tău și cu mine. Nu știu de ce. Pe mine mă strângea lumea lui, el se temea să nu ne înghită lumea mea. V-am împărțit între noi. V-am despărțit. Ne-am despărțit unii de alții cum se crapă ghețurile, primăvara. Ca și cum așa ar fi trebuit să fie. Ca și cum sufletele se pot separa perfect, dintr-o tăietură. Fără victime. Fiecare și-a ales nu copilul pe care-l iubea mai mult, ci copilul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
la capătul căruia aveau să-l aștepte, cu inima deschisă, părinții lui. Fusese rupt de realitate. Era, iată, plecat de atîta amar de vreme și nu putea spune că a descoperit vreun indiciu. Dimpotrivă, dacă măsura numai distanța care îl despărțea de punctul de plecare, și nu avea nevoie de altă dovadă care să-l aducă, poate, mai aproape de adevăr: bătea pasul pe loc. Era din nou furios. S-ar fi bucurat să-și poată stinge cumva mînia, dar tot ce
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pentru că încercarea s-a dovedit a fi surprinzător de grea. Și nu avea de gînd să o facă acum. Nu se putea întoarce la haită așa cum plecase. Cu forțe proaspete, mări pasul. După calculele lui, doar o zi îl mai despărțea de lupul înțelept. Părea ca apropierea să fie cu noroc. Undeva, în zarea îndepărtată, neguri promițătoare se întindeau spre răsărit și spre apus, deopotrivă. Nu plouase de atîta vreme! Aproape uitase cum arăta un nor, uitase sunetul ploii răcorind pădurea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Tînărul lup se retrase doi pași, măsurîndu-și stupefiat interlocutorul. Și, pînă spre asfințit, trupurile celor doi lupi, răscolite de gemetele furtunii, au continuat să înfrunte, neclintite, ploaia nepăsătoare... CAPITOLUL 14 Pa[i mici C um au reacționat, tată și fiu despărțiți de atîta vreme, plecați unul în căutarea celuilalt, nerecunoscîndu-se unul pe celălalt, nerăbdători să să întîlnească și totuși nepregătiți să trăiască regăsirea atît de curînd? Care a fost primul lor gest, primul lor gînd, întîiul cuvînt? ... Veți crede, poate, că
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
întîlnit pe dumneata pînă astăzi, tot așa am rămas departe și de mama. Nu-i spusese "tată". Nu putea. Ascultase glasul inimii, care-i dezvăluise sufletul curat al lupului pe care-l întîlnise. Dar prea mare era prăpastia care-i despărțise ca să poată acum să-l accepte fără rezerve. Încă mai avea îndoieli. Dacă înțeleptul greșea? Dacă situațiile erau similare și se făcea o confuzie? La urma urmelor, n-o fi fost el singurul Lupino de pe lume! Nu te supăra că
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
îi aruncă șefului haitei priviri amenințătoare. Era descumpănită. Întoarse iarăși capul spre Lupino, îmbrățișîndu-l cu privirea ei caldă, care i se înăsprise pentru o clipă: aștepta lămuriri. Venise timpul ca Arus să vorbească. E vremea răzbunării noastre acum. Ai fost despărțită de copilul tău. Omul a făcut-o. De soarta lupilor de afară, nefericiți cu mințile rătăcite, tot Omul e răspunzător. El a alungat animalele de pe cîmpie. Din cauza lui am ajuns cu teritoriile înjumătățite. E un pericol care ne va pîndi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
subunitatea geomorfologică Podișul Sucevei, în sudestul acestuia, care este parte integrantă a unității geografice Podișul Moldovei. Acest teritoriu acoperă patea sudică a Dealului Mare -Hârlău și o mică parte din interfluviul Moldova Siret (Dealul Moțcăi) și Valea Siretului, care le desparte. Valea Siretului în acest sector are altitudinea medie de 220 metri. Teritoriul comunei este aproape lipsit de vegetație arborescentă, fapt care a favorizat dezvoltarea proceselor geomorfologice. În lucrarea Dealul Mare - Hârlău (1937), Victor Tufescu afirmă că satul Lespezi este așezat
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
interpretare la unison, să fie înlocuit de o cântare cu interpretare pe mai multe voci; - preoții să nu mai fie aleși direct de enoriași, ci să fie numiți de către clerul înalt. B. A. Uspenski susține că rascolul bisericii ruse care desparte populația în două grupe antagonice, staroveri (adepți ai ritului vechi bisericesc) și novoveri (adepți ai noului rit bisericesc) este, probabil, unul din cele mai tragice evenimente din istoria rusă. Pentru mulți semeni de-ai noștri, trăitori ai vremurilor moderne, aceste
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
ultima oară. Murise de bătrânețe, ori de singurătate? Cine să ne spună? Singurul care ar fi avut un răspuns și de această dată se sfârșise cu mâinile în blana unei vechi întrebări... Punându-l pe o targă improvizată, l-am despărțit de lup (despre care fabulase atât!), ca să-l poată vâna măcar el, așa cum se cuvine, dincolo...
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
acum, în noaptea de dinaintea lansării primului roman. Noaptea de dinaintea lansării primului roman este întot deauna memorabilă. Ca și prima mare iubire. Un sinuos act sentimental al memoriei personale. Proaspăta autoare de romane hotărî că aceste ore, sin gurele care o despărțeau de momentul în care numele ei, sustras tiptil de pe lista fadă a plătitorilor de întreținere, avea să se înscrie pe cea a autorilor de romane din toate timpurile, și le va petrece în barul din colțul străzii, cu riscul de-
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
bea. Se șterge la gură și dispare după paravan. — Mă duc să dau un telefon. Important! Pompierul nu îndrăznește să se miște. Redactorul-șef, se știe, e prieten cu directorul teatrului, nu se cade să-l verifici. Strada s-a despărțit de fustele multicolore și de soarele care s-a pitit de mult dincolo de zare. Minutele trec din nou prin holul teatrului, lăsând încă un strat de praf fugărit din stradă. De după paravan nu se mai aude de mai bine de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
a susținut că nu face caz de faptul că scrisoarea respectivă una privată fusese sustrasă destinatarului ei; în momentul publicării ei, el își ceruse deja demisia. Devenise astfel un simplu cetățean și nicidecum o persoană oficială. Cei doi domni se despărțiră, exprimând fiecare regretul că un atare incident, de o asemenea natură, a putut pune capăt misiunii ambasadorului. Relațiile diplomatice pot fi rupte în urma unei declarații de război. De pildă, nimeni nu-și dorea să fie ambasador la turci. Până la sfârșitul
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Muncitorii de pretutindeni sunt cei mai protecționiști dintre producători, fiind cei mai înverșunați împotriva accesului străinilor pe piața muncii. De altfel, California oferă o minusculă mostră din ceea ce ar putea deveni lupta economică dintre continente, în pofida mărimii oceanelor care le despart. Da, sunt și eu de acord cu faptul că, într-un anume fel, Europa federală a fost deja constituită. Putem oare spera, însă, că orice risc de război va fi îndepărtat? Fără a merge în "adâncime" (adică până la studiul numeroaselor
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
care o loveau când se aștepta mai puțin, atât de puternic încât de fiecare dată simțea că e pentru ultima oară. Și totuși rezista. Se apropie de poartă aruncând o privire în curtea de vizavi, apoi la drumul care le despărțea. Nu era nimeni, deși părea locuită. Își dorea să vorbească cu cineva. Se săturase de atâta singurătate. Deși nu era foarte sociabilă de felul ei, erau momente în care avea nevoie de compania oamenilor. Avea nevoie să simtă prezența cuiva
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]