3,565 matches
-
-i cufundase, din noaptea timpurilor, blestemul divin, pentru a decela, în acest spectacol "abominabil", "grandoarea și majestatea". Acest mărunțiș al umanismului nu e mai puțin grandios ca visurile la Eldorado, dar mai puțin sângeros. Vederea medievală era fixată pe Idee. Desprinderea de aceasta a fost o inovație costisitoare și laborioasă, aproape infamantă. Însemna să întorci spatele Revelației și Adevărului. Peisajul este o Creație care și-a pierdut majuscula, retrasă în sine, reînvestită de o privire nevizionară, sobră și modestă, eliberată pe cât
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
semnului scris îi permite imaginii să-și trăiască deplin viața adultă, separată de cuvânt și eliberată de sarcinile triviale ale comunicării. Cum "pictura" paleoliticului ținea de o combinatorică semnificativă în întregime codată (al cărei cifru nu-l cunoaștem), această primă desprindere mediologică în pragul logosferei marchează nașterea "artelor plastice". Dacă primele urme de scriere apar la mijlocul mileniului al IV-lea în Mesopotamia, primele alfabete consonantice, feniciene, datează din jurul anilor 1300 ÎdC, iar alfabetul vocalic, grec, aproximativ din secolul al VII-lea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
un volum la altul, într-un raport care nu mai este fizic, ci strict optic sau geometric. Să spunem: politic. Cinematograful are virtutea de a "apropia îndepărtarea și a îndepărta apropierea", prilejuind astfel un întreg joc de distanțe, evadări sau desprinderi, în care subiectul își creează libertatea alegând în fiecare clipă ceea ce este aproape sau departe de el. În schimb, imaginea televizată primește spațiul, în loc să-l ordoneze. Nu mai există gros-plan fiindcă nu există decât gros-planuri" (Daney). Această libertate a vizorului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
atitudine „critică“, pornind de la înțelesul kantian al cuvântului, la gestul reflexiv de interogare cu privire la posibilitățile de înțelegere oferite de orice demers care poartă amprenta personalizată și moștenirea unică a contextului din care crește. Pentru a ilustra sugestiv și plastic imposibilitatea desprinderii de propriul context și, deci, necesitatea gestului critic, voi cita cuvintele lui Xenofan: „Dacă boii și caii și leii ar avea mâini, sau dacă - cu mâinile - ar ști să deseneze și să plăsmuiască precum oamenii, caii și-ar desena chipuri
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Oricare ar fi contextul istoric în care se încadrează, homo religiosus crede în totdeauna în existența unei realități absolute [s. n.], sacrul, care transcende această lume, unde totuși se manifestă, sanctificând-o și făcând-o reală [s.n.].“ Reiese, prin urmare, imposibilitatea desprinderii unui set de atri bute care să ofere o definiție clară a termenului „sacru“. Mai degrabă, el este utilizat pentru a sugera și a surprinde o anume calitate și/sau intensitate cu privire la manifestarea divinului ori în relație cu divinul, acesta
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
aceste atribute, el fiind întemeietor, însă nu întemeiat. Unul nu se instituie ca primul într o serie. De aceea, nu există, în acest caz, doi sau, altfel spus, încercarea de a-l așeza pe Unul într-o serie ar însemna desprinderea de Unul și întoarcerea către cele multe între care Unul ar fi greșit identificat, el neputând primi o întruchipare totală și adecvată în rândul celor întemeiate. Astfel, identificarea divinului sau a sacrului cu locuri, părți sau trepte ale ierarhiei echivalează
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
dezvoltarea, deocamdată precară, a programelor interconfesionale sau neconfesionale de studiu al religiilor (am în vedere, de exemplu, programe de licență sau de masterat în studii religioase organizate în mediul universitar laic, neconfesional). Deschiderea spre programe care fac posibil saltul către desprinderea de „disciplinaritate“ și de studiul sistemelor religioase, pentru reformarea sistemului educației în sensul circumscrierii diferitelor discipline (între care se numără și studiile teologice, respectiv studiile religioase, însă alături de celelalte) unui demers comun de înțelegere și problematizare a relației om-principiu (care
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
în mediu pentru a îmbunătăți stabilitatea lor mecanică. În continuare, s-a procedat similar cu cazul suportului Na-CMC pentru a obține perlele cu fungul viabil imobilizat. La sferele de SA imobilizate, dezvoltarea masei miceliului este intensă și are loc o desprindere însemnată a miceliului de pe suprafața lor. 4.2.6.11. Entraparea sporilor de A. fumigatus în gel de alcool polivinilic și alginat pentru obținerea fungului imobilizat, viabil Un amestec de soluție de alcool polivinilic (PVA) (6%), SA (2%) și 1
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
SA > PVA-SANa-CMC > CTS. 4.2.6.13. Imobilizarea fungului Trichoderma viride în Luffa cylindrica S-a constatat că utilizarea fungilor imobilizați este limitată prin rezistența mecanică insuficientă a biomasei și lipsa spațiilor deschise pentru acomodarea celulelor active care cresc, rezultând desprinderea și eliberarea parțială a fungului în mediul de creștere. Aceste probleme au fost eliminate prin utilizarea rețelei fibroase a buretelui loofa (LS) și a lemnului de papaia într-un procedeu nou de imobilizare a hifelor fungice (Iqbal și al., 2005
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
cu pat fix, ceea ce dovedește menținerea capacității de adsorbție. Descreșterea eficienței sorbției după cinci cicluri a fost în jur de numai 2,07%, ceea ce arată că discul de biosorbent TVILS poate fi reutilizat. În plus, nu a fost observată nici o desprindere semnificativă a biomasei entrapate sau deteriorare fizică a discurilor TVILS, în decursul celor cinci cicluri repetate adsorbție-desorbție. 4.6.4. Sorbția și desorbția colorantului Methylene Blue pe biomasa de Corynebacterium glutamicum, imobilizată într-o matrice de polisulfonă În studiul biosorbției
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
Congresului de la Viena (1815); la 4 octombrie 1830, Congresul belgian a proclamat independența Belgiei, recunoscută de Olanda în 1839. -Aspirațiile naționale au avut un rol deosebit în Imperiul Habsburgic în timpul revoluțiilor de la 1848 1849, care au determinat mișcări: o de desprindere a națiunilor dintr-un imperiu, formându-se state naționalecazul Imperiului Habsburgic; o de reunire într-un stat național a unor unități statale separate (Germania); o mixtă, de desprindere de sub dominația străină și de unificare (Italia, România). 2. Unificarea națională. Realizarea
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
Habsburgic în timpul revoluțiilor de la 1848 1849, care au determinat mișcări: o de desprindere a națiunilor dintr-un imperiu, formându-se state naționalecazul Imperiului Habsburgic; o de reunire într-un stat național a unor unități statale separate (Germania); o mixtă, de desprindere de sub dominația străină și de unificare (Italia, România). 2. Unificarea națională. Realizarea României Mici După 1848 în centrul vieții politice și social culturale a Principatelor Române s-a aflat ideea înfăptuirii unității naționale. -Situația internațională de după războiul Crimeei (1853-1856), a
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
din cîteva puncte de vedere. Un exemplu sugestiv îl constituie genul personal (genitivul cu articol postpus și acuzativul cu prepoziția pe), caracteristic numai antroponimelor, nu și toponimelor (Cartea lui Ion, L-am văzut pe Ion, Luminile Clujului, Am văzut Bucegii). Desprinderea numelor de loc de apelative se face treptat, fiecare nume aflîndu-se la o anumită distanță de apelativele originare și implicit de statutul de onim. Numele de persoane s-au desprins, de regulă, de mult timp (și de cele mai multe ori pe
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sau mai greu de reconstituit, în funcție de o multitudine de factori, „biografiile“ fiind și în acest domeniu de o largă diversitate. Există însă anumite situații care se repetă la un număr mare de cazuri și care, de aceea, fac posi bilă desprinderea unor tendințe mai mult sau mai puțin ample. Unele nume, a căror viață este scurtă, pot fi considerate un fel de efemeride, nume ad-hoc, provizorii, mai degrabă tentative onomastice decît nume propriu-zise. Ele sunt un rezultat al „jocului“ dintre „creația
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
evoluează majo ritatea numelor de locuri de-a lungul vieții lor este permanenta consolidare ca nume proprii, din ce în ce mai eficiente denominativ. Formele sub care se realizează această devenire sunt diverse, așa cum s-a putut observa din cele cîteva mostre oferite anterior: desprinderea de sistemul de proveniență (apelativ, de regulă, dar în multe cazuri și antroponimic) demotivarea treptată (estomparea sau pierderea sensului generalizator inițial), dobîndirea statutului de membru al ansamblului (deci al sistemului) de nume proprii de locuri. Cercetarea toponimică modernă are în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
că este pe cale să-și consolideze statutul de nume propriu, să l transfere, într-un fel sau altul, sau să-l părăsească etc. se prezintă ca o ipostază a toponimizării, un adevărat certificat de identitate al acesteia. Acest „certificat“ caracterizează desprinderea de sistemul de proveniență (apelativ sau antroponimic), consolidarea treptată a funcției de individualizare și demotivarea apelativă sau antroponimică originară, întărirea statutului de nume propriu de loc prin integrarea în cîmpul (ansamblul sau sistemul) onimic din care face parte. Ipostazele care
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
gândirea, incitând cunoașterea și autocunoașterea. Limba română reprezintă unul dintre momentele de relativă stagnare zonală a evoluției globale a limbajului uman din care ea sa desprins, constituindu-se ca expresie aparte în urma cuceririlor romane în jumătatea de est a Europei. Desprinderea a fost condiționată de constituirea fenomenului etnic românesc pe care limba română îl exprimă verbal individualizându-l în peisajul lingvistic zonal, european și mondial. Constituirea limbii române este un fapt istoric de dată recentă, dar rădăcinile acestei limbi străbat întreaga
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
laos „populație” și sarmi, leah și șleahtă. Forma sca prefixului, din formele sclavi, scoloți, șchei este compusă, cum rezultă din compararea formelor vgr. laos cu klvat, croat, ceh, iar a acestora cu sclav, scoloți, în care s întărește ideea de desprindere. Să se compare lat. cala, vgr. kalon „bucată de lemn tăiat”, sl. kol „par”, rom. căluș, călău, colnic, cu sl. skala „stâncă” și numele etnic sclav. În română, ambelor forme din urmă le corespunde forma șchei „stânci” și „slavi”. În
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în care s-a produs romanizarea unitară. Trimițând la Bonfini și la alți istorici ai Ungariei și constatând dependența de Ungaria a spațiului românesc extracarpatic înainte de cel de al doilea descălecat (HVR, p. 446, 469), D. Cantemir a avut revelația desprinderii voievodatelor, banatelor și a altor feude din Crăia ungurească, aceasta structurată în hotarele vechii Unii, construite de traci și preluate apoi de romanitate. Inițial Cantemir îl ia ca martor pe Bonfini în sprijinul concepției sale despre romanizare afirmând că acest
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mezején „pe câmp”, Budapesten „la Budapesta”, végén „la sfârșit”, ezen a napon „în această zi”, minden módon „în orice fel”. b) Sublativul, cazul așezării „pe”, are ca marcă formantul -ra, -re: lóra „pe cal”, vacsorára „către cină”. c) Delativul, cazul desprinderii de pe o suprafață, este marcat de afixul -ról, -röl: felállt a padról „el s-a ridicat de pe bancă”, évröl évre „de pe un an pe altul”. 2. Seria cazurilor intrapoziționale: a) Inesivul, definește poziția lucrului în interiorul a ceva și are ca
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
moment de vid pe care îl simțim în astfel de momente de pierderi și traume, dar și cu o proveniență din absurdul situației, al nenormalului, al nefirescului, al nedoritului și neașteptatului. Acest moment zero al trăirilor și sentimentului sfâșietor al desprinderii, al ruperii forțate de ceea ce ne-a plăcut, de ceea ce am iubit, de ceea cu care ne-am obișnuit, al ruperii de universul nostru cotidian, de micul nostru paradis cotidian. Un paradis pe care probabil nu-l merităm, din moment ce ne
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
Juvara (1870 - 1933) pune bazele anatomiei topografice la Iași în 1900, iar după laborioase cercetări editează un valoros tratat intitulat „Manualul de Anatomie chirurgicală“ (1924) ilustrat după piesele anatomice lucrate în laboratorul său. În primele decenii ale secolului asistăm la desprinderea de chirurgie a unor specialități ca ginecologia, obstetrica, ortopedia, oto-rino- laringologia, stomatologia. Alături de acestea se dezvoltă chirurgia plastică, neurochirurgia, chirurgia infantilă, chirurgia glandulară și pulmonară. Constantin Angelescu (1869 - 1948), profesor de clinică chirurgicală la Facultatea de medicină din București, se
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cât și vegetală. După ce solubilizează proteinele, transformându-se în acid-albumine, le scindează până la stadiul de albumoze și peptone. Secretată de celulele principale ale glandelor fundice sub formă de pepsinogen (g. m. = 42000), aceasta se transformă în prezența acidului clorhidric, prin desprinderea unui peptid, în pepsină activă cu g. m. = 34500. Conversiunea pepsinogenului în pepsină se produce spontan în soluții cu pH sub 6. Ea comportă mai multe etape cu pierderea a 20% din molecula sa, concomitent formării de pepsină. În soluție
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
literar postcaragialian să se poată face gradual, prin depistarea urmelor genealogice în acele embleme ale caragialismului, reiterate și revalorificate într-o suită de opere aparținând scriitorilor fascinați în mod declarat de arta marelui înaintaș, dar și celor care încearcă o desprindere mai mult sau mai puțin fățișă de sub tutela acestuia. În consecință, în primele capitole sunt căutate astfel de reminiscențe printre manifestările literare specifice comicului, mai întâi în firidele departajate după criteriul "sensului"1 (satiră, ironie, parodie, grotesc, umoristic) și apoi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
G. Topârceanu sau de Aurel Baranga cu ale sale Minime și maxime. În proza scurtă și în dramaturgia cu tentă satirică, Tudor Mușatescu datorează, indubitabil, mult lui Caragiale. În romanul "melodramatic"219 Mica publicitate, în schimb, perspectiva predominant umoristică semnalizează desprinderea de model și investigarea pe cont propriu a unui univers în care va acorda atenție mai mult destinelor complexe și dramatice decât celor aflate la limita ridicolului. Chiar și acestea însă vor fi urmărite cu o undă de înțelegere. Aceasta
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]