1,668 matches
-
timp, cât mai schimbăm noi o vorbă -două, iese din casă și soția lui, - o femeie de statu ră mică, slăbuță și ea, cu o privire prietenoasă, le explic că suntem trei tineri care nu avem locuință, iar omul îmi destăinuiește, casa era lăsată în părăsire, degradată, cu două camere, în una locuiește el cu soția și în una și-a improvizat un pat, dar nu-l folosește. La înțelegere, am intrat în camera cu patul liber. Patul era format din
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
am scos actul notarial cu proprietatea rămasă și m-am întors la Iași. Cum nu după mult timp, parcă Dumnezeu mi a scos în cale pe Lenuța, mă căsătoresc, dar păstrez secret și față de ea moștenirea, până când ea mi-a destăinuit că va fi mamă. Am o moștenire care mi-a revenit de la mama, i-am adus eu vestea, drept compensare la spusele ei că vom fi părinți... Cele două situații - venirea copilului și a moștenirii - au constituit o nespusă satisfacție
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
pericol. - Nu înțeleg. Despre ce e vorba? - E în regulă , Lăură!... Acum asculta... Nu-ți vreau decât binele, iar tata ți-ar fi etern recunoscător... Dacă propunerea lui nu-ți pare prea stupida... - Ce propunere? În cele din urmă se destăinui: - E vorba de proful de română... Tata are la el la serviciu mai multe reclamații ale unor părinți cărora le-a violat fetele... Sunt cateva la număr! Toate elevele foarte bune, deosebit de frumoase că și ține!.. - Da, dar nu prea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
avansuri, te va invita la o plimbare, cu mașina, apoi la urmă în parc, la pădure și mai apoi la garsoniera din piață unde-și duce amantele. Deși eram foarte apropiați unul de altul, eu n- am îndrăznit să-i destăinui lui Emil un secret: faptul că profesorul de română nu-și corectă niciodată tezele, care îl plictiseau după atâția ani de vechime, și mi le „plasa” mie, motivând că în calitate de „viitor profesor” trebuie să mă obișnuiesc cu munca. Nu puteam
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
un secret: faptul că profesorul de română nu-și corectă niciodată tezele, care îl plictiseau după atâția ani de vechime, și mi le „plasa” mie, motivând că în calitate de „viitor profesor” trebuie să mă obișnuiesc cu munca. Nu puteam să-i destăinui lui Emil că eu eram cea care îi dădeam 9 la teza în loc de 10, pentru că nu cumva să treacă înaintea mea, în clasament! Poate și din această mare „taină” au reieșit presupusele lui bănuieli că eu voi urma pe lista
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
și va merge desigur în vizită acasă la ei, pentru că nevastă-sa să nu bănuiască nimic, pentru că ticălosul începuse să-i compună și poezii sub formă de acrostihuri. În ce-l privește pe Emil, se va limita în a-i destăinui gândurile sau planurile de viitor. În prietenia lor există totuși o fisură. Lăură nu reușise niciodată să se dezbare de convingerea ascunsă cu grijă că Emil îi era cu mult superior. Ca să fim corecți, față de el și pentru acuratețea povestirii
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
beci foarte adânc , dar frumos amenajat unde erau și alți câțiva agenți care au filmat ,,întâlnirea” lor, fără ca Lăură să se opună câtuși de puțin. În discuțiile purtate timp de o jumătate de oră acolo ,,la rece”, reporterul s-a destăinuit, spunând că are cancer și nu mai are mult de trăit, dar recunoscând că el a introdus Orizonturi roșii în țară. Laurei cartea îi parvenise la vremea aceea imediat, ea o xeroxa rapid și o returna celor în cauză în
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
îi cam lipseau cuvintele, pentru că gestul Laurei îl șocase pur și simplu. Abia acum simțea într-adevăr gustul plăcerii totale, a misterului, a irezistibilului, când avea acest minunat sentiment de vinovăție. Ea îi întări perfect gândurile și i se destăinui. -Am jurat să nu fac asta niciodată în viață !... De aceea m-am înscris la karate, mă îndoi sub greutățile halterelor și înot zilnic cât peștele. Dar decât s-o fac vreodată cu altul...mi-am zis că e preferabil
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
mai auzit doar: România, Lăură, nu din studenție, la Beirut, la ambasada, frânturi doar...și gata.. I-a cerut câteva explicații de îndată, lăsându-l să înțeleagă că a descifrat mai bine de jumătate din conversație. Atunci el i-a destăinuit adevărul: era fiul unui diplomat, în relații cordiale cu Ceaușescu la vremea respectivă, cumpărau arme din România pentru că la ei era război și el a fost învoit să vină aici la studii pentru a-i putea facilita tatălui său transporturile
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
în fapte de rușine, nu în ceartă și în pizmă; ci îmbrăcați-vă în Domnul Iisus Hristos și grija față de trup să nu o faceți spre pofte". Convertirea s-a produs sub influența hotărâtoare a episcopului Ambrozie ("La Milano se destăinuie Augustin am venit la Ambrozie, episcopul cunoscut de toată lumea ca cel mai bun om, un slujitor devotat, iar eu am fost impresionat de dulceața discursului său"), care l-a și botezat, în noaptea de Paști a anului 387. În 389
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
roase, dar ostași vestiți, Care trăgând din arcurile toate, Bat până unde nici nu vă gândiți.” Virgil Carianopol 614. „Cărțile, cărți, cărți, Într-ale lumii-patru părți. Cărțile, ca și stelele, Risipite ca mărgelele, Le văd strălucind, Le aud șoptind Și destăinuind: Drumurile sorții, Înțelesul morții, Tâlcul judecății Și-al Eternității...” Eugeniu Speranția 615. „Prin biblioteci, uitată, Cartea cea însingurată Frunzărește fără vânt Negre foi cu alb cuvânt.” Ion Hadârcă 616. „Cărțile sunt mângâierea morților, Ca un sânge subțire, albastru, versurile pulsează
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
tot atâta rău cât bine.” Chamfort (Nicolas Sebastien Roch) 656. „Lectura tuturor cărților bune e ca o conversație cu cei mai de ispravă oameni din secolele trecute care le-au fost autori și chiar o conversație învățată, în care ne destăinuiesc doar cele mai bune din gândurile lor.” René Descartes 657. „Nu va ajunge nici înțelept, nici învățat animalul încărcat cu câteva cărți; cum va putea el afla, cum va ghici acest cap sec dacă pe el sunt lemne sau cărți
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
ziua", cine să mai vadă-n sufletul tău abisal? Întreaga viață a creatorului e teribilă, dar în primul rând el trebuie să apere fragilitatea ființei sale. Iată de ce, indiferent cum apar eu în ochii unora sau altora, nu vreau să destăinui prea mult. Cândva, totuși, ei se vor convinge de faptul că existența mea ("aproape clandestină", cum o numea un critic) a servit unei singure aspirații: poezia. Ce motive vă împlinesc poezia? Fac parte aceste motive din marile teme perene, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
timp, ziarul politic cel mai citit. Pe lângă atâtea condeie de valoare, ziarul avea vervă, era bine informat politicește. Nicolae Filipescu însuși făcea reportagiul politic: cu încetul toți nemulțumiții se grupau în jurul acestui ziar.** Apoi ziarul ia tonul foarte violent care destăinuia temperamentul neastâmpărat al patronului. Firește, violența din presă trecu în Parlament și afară, așa încât văzurăm chiar oameni foarte liniștiți că sunt luați de vârtej. De exemplu, în urma unei polemici foarte dârze, Titu Maiorescu și Eugeniu Stătescu au o întâlnire cu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
rămas cu gura căscată. Fugise Panu?! Nu știam nimic. În ajun dejunasem și petrecusem cu el, la ora 8 jum. ne despărțisem, știam că pleacă la Iași... dar atâta tot. Panu plecase din țară, dar nu-mi spusese nimic. Se destăinuise administratorului, dar mie, care eram nedespărțit de el, nu-mi spusese adevărul. Adevărul era că-i fusese rușine să-mi spuie care-i este hotărârea. Dar Panu ceruse părerea multora în dreapta și în stânga, fiindcă teama de a fi deținut îl
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
mare îndrăgostit al Său. Apostolul Paul este și rămâne cântărețul neîntrecut al Omului-Dumnezeu. Auzise el, acolo sus, în al treilea cer, «cuvinte de negrăit pe care omul nu are voie să le rostească» (2Cor 12,4), și totuși ne-a destăinuit câte ceva din acele mistere. Când ne vorbește despre nașterea Cuvântului, imagine a oricărei ființe, despre misterul Întrupării, despre opera răscumpărătoare a Mântuitorului, despre preoția Lui, despre Trupul Său mistic, limbajul său ne descoperă puterea de exprimare și siguranța celui ce
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
cu niște lopeți, groapa fu astupată, pământul fu bătătorit cu picioarele, apoi, cu aceeași grabă, convoiul porni înapoi. în tot timpul acestei operațiuni, care a putut dura vreo jumătate de ceas, am stat pitulat de teamă ca să nu mi se destăinuiască prezența prin vreo mișcare. Căci cine știe de ce-ar fi fost capabili rușii în cazul când s-ar fi văzut descoperiți. Am aflat, după aceea, că cel ucis și îngropat era un spion grec.“ Rușii se slujeau, pe vremea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
PREFAȚĂ Dacă unii se așează la masa de lucru cu ușurință și nerăbdare, scrisul fiindu-le o bucurie, pentru mine scrisul este o datorie. Respectând proporțiile, nici mărturisirile unor mari scriitori - de exemplu, Liviu Rebreanu, care în paginile de jurnal destăinuia truda cu care-și găsea cuvintele - nu mă consolează, mai ales că distanța dintre ceea ce se întrupa pe masa lui Rebreanu și ceea ce reușesc eu să fac este strivitoare. Mă încumet, cu toate acestea, să încredințez hârtiei câte ceva din trecutul
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
îndeplinit cererea Reginei. Principesa Elena voia să meargă în Italia, pentru a-l convinge pe Carol să revină asupra renunțării și pentru a-l readuce în țară, dar guvernul nu a fost de acord. Probabil, acum Principesa Elena i-a destăinuit ministrului I. G. Duca planul lui Carol de a se „refugia” cu întreaga familie la Bled, ceea ce a determinat reacția guvernului liberal, pe care M. Manoilescu o plasează în 1925. La puțin timp după renunțarea la augusta moștenire, Carol îi
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
putea face mult bine și la toți oamenii din oraș și la țara întreagă. Și atunci toți îi vor mulțumi și-l vor iubi. Ajută, Doamne ca așa să fie”. Sfârșitul lunii august. Unul dintre membrii Regenței, Gh. Buzdugan, se destăinuie secretarului Înaltei Regențe, Raul Bossy: „Tot ce cer este să rămân în viață până la majoratului micului Rege Mihai, ca să îi pot pune coroana pe cap”. 12 septembrie. Fostul Prinț Moștenitor Carol primește vești despre Mihai de la Ballif, venit din țară
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
dar mai bucuroși să și păstreze țechinii În lăzi - le-am vorbit de neutralitate. Înaltul membru al Consiliului m-a asigurat că nici un țechin nu va lua drumul vis tieriei Împărătești, nici măcar prin interpuși. În mod confi dențial mi-a destăinuit că ducele Amadeus din Geneva și-ar fi trimis oamenii pentru a cere un Împrumut mare, oferind dobânzi foarte avantajoase. Au fost refuzați cu regret, pentru că signo ria are cheltuieli mari cu Înfrumusețarea orașului. și mai e problema piraților din
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pregătiți.“ Meticulos ca de obicei, Conrad pregăti totul pentru a doua zi. Cei patru ministeriali credincioși se Înfățișară la timp, Înarmați până-n dinți, așa cum li se poruncise. Îl cunoșteau prea bine pe tânărul lor stăpân.... Acesta se arătă mulțumit, le destăinui unele lucruri, le spuse ce aveau de făcut și, către seară, o luă iar pe calea ascunsă pe care mersese cu câteva seri Înainte ca să-l Întâlnească pe falsul cocoșat. Johannes aștepta la locul știut. — Doamne, spuse el Închinându-se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
câțiva prinți de sânge necăsătoriți. Nici nepotul ducelui de Brabant nu era o partidă rea. Venise chiar și un trimis din Bizanț, pe care tatăl ei Îl primise cu toată bunăvoința. O alianță cu Comnenii nu era de lepădat! Se destăinuise părintelui Bernhard și acesta scutură Îngân durat din cap. Nu vedea nici o ieșire, totuși promise să-i vorbească lui Conrad când se va ivi momentul potrivit. Într-una din vizitele la chilia din munte, povestise totul prietenului ei, sihastrul. Bătrânul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
le-aș înscena cam ceea ce apare în dialogul Ghilgameș-Enkidu: "Spune-mi, prietene, spune-mi, prietene,/ spune-mi care-i legea lumii subpămîntene pe care o cunoști!/ Nu ți-o voi spune, prietene, nu ți-o voi spune:/ dacă ți-aș destăinui legea lumii subpămîntene pe care o cunosc, te-ai porni pe plîns!/ Ei, bine, fie, vreau să mă pornesc pe plîns!/ Ce ți-a fost drag, ce-ai mîngîiat și era pe placul inimii tale,/ este astăzi pradă viermilor, ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
drept pentru care îți mulțumesc. A.B.Suntem în fața unei cești de cafea, timpul trece cu o mare iuțeală pe lângă noi, acum e vară, acum e toamnă, v-ați făcut vreodată bilanțul? Vorbeam cândva cu Mircea Sântimbreanu și mi-a destăinuit într-un interviu,cum ar fi fost viața Domniei Sale daca ar fi trăit într-un alt oraș, pe o altă stradă, ar fi avut o altă familie, altă meserie...Cum ar fi fost la Dumneavoastră, ce ar fi fost Gellu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]