1,678 matches
-
la munte să se interneze într-un sanatoriu, iar Mihaela rămăsese acasă, cu toate rugămințile lui de a-l însoți. Mai spuse că ar fi auzit de la medicul care îl îngrijea că stăpînu-său nu mai are multe zile. Altădată îmi destăinui că Mihaela plânsese o noapte întreagă și că ea, încercînd s-o consoleze, o auzise spunîndu-i: "Mă arde aici un foc mare" și-i arătase în dreptul inimii. După care nevasta șoferului mai zise: ― Tare mă bate gândul că iubește pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dăruit casa care trebuia să fie a amândurora. Cine ar fi făcut un gest atât de mărinimos pentru fosta lui soție? Apoi, mai târziu, când l-ai scăpat pe el de rigorile legii cu prețul atâtor jertfe. Alexa mi-a destăinuit cum ți-ai riscat situația pentru a-ți respecta cuvântul pe care mi-l dădusei. Câteodată această revărsare de generozitate mă revolta. Mai precis: mă durea. Găseam însă repede o consolare. Îmi spuneam: de ce face el toate astea? De ce nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
târziu. Și continua să scormonească colbul așa cum gândurile îi scormoneau în cap pentru a găsi o ieșire din acest închis al singurătății. Ideea lui că prieteniile se fac din interes nu am înțeles atunci. Repet, eram copil, iar omul își destăinuia necazul unuia ca mine pentru că îl ascultam și nu pentru că aș fi înțeles ceva. În mine găsea oaza de liniște de care avea mare nevoie și pe care o căuta precum este căutată apa în deșert. Într-o zi, când
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
colțul ochiului lui o lacrimă. Fui brusc cuprins de remușcări și îmi făcui mustrări. Mă găsii in-just în gustul meu pentru forme, căci nu puteam descoperi o suferință reală numai din pricina expresiei caraghioase. Cu afecție i-am cerut să-și destăinuiască supărarea. A ezitat. Apoi a izbucnit într-o mulțime de exclamări stupide, ca să se sustragă întrebării mele. Mă mira această discreție când îl crezusem incapabil să puie frâu vreodată reflexiilor lui imediate. Mă gândeam că, în definitiv, în aventuri proceda
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
clarificat ea mie. După ce analiza fiecare rând, ținând seama numai de realități, găsind concordanțe imediate între eroi și oameni, așa cum făcusem și eu, pornea la construcții lirice, trădîndu-și de-abia acum temperamentul feminin, dădea explicații neașteptate conflictelor, sugera fatalitățile și, destăinuindu-și propria ei fire, cu frenezie explica torturile dragostei. Ioana e foarte inteligentă, și dacă i-o spun într-un moment de apropiere sufletească, se roșește de bucuria complimentului. Dar când există o mică distanță între noi, se îngălbenește de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de inima ei, ce bătea ca a unei păsărici speriate. Cu un minut înainte de plecarea trenului i-am spus afectuos: "Ce bună ești cu mine uneori și alteori ce rea! Poate ne vedem prea mult, am pierdut orice sfială și destăinuim tot ce gândim. Ce ar fi să amânăm revederea noastră cu o săptămînă?" Ne-am înțeles. Totuși, săptămâna viitoare speram să-mi iasă în întîmpinare la gară, după obicei, și cum, negăsind-o, am suferit, m-am dus, cu toată
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
izbucnește mărturisind secretul ei și făcîndu-mă astfel bănuitor. Iar la orice nouă tentativă o pot imediat descoperi. Acele remușcări nu-mi fac decât rău, nu numai că-mi produc milă pentru ființa ei nenorocită, dar și pentru că în clipa aceea destăinuiește noi amănunte despre cele întîmplate. Milă pentru mine are numai uneori, căci temperamentul ei este ca și al meu tot așa de bizar și neprevăzut. La sfârșitul unei discuții în care o pedepsesc cu vorbe grele, ea se face rea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
care nu dovedește nimic, 1931, Ioana, 1934, Jocurile Daniei, 1972) și cele scurte, din Halucinații (1938) nu se încadrează precis în nici o specie, ele sunt, indiscutabil, "literatură". Prozatorul acordă constant o maximă atenție compoziției. Îl subordonează pe Proust lui Racine. Destăinuindu-și experiențele celor trei iubiri, Sandu o face, de fiecare dată, cu deplina conștiință că le "scrie". De aici construcția de tip muzical (ca la Proust): temă cu variațiuni, contrapunct etc.; de aici simbolurile și finalul deschis. "Autor", naratorul holbanian
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
doamnei Ștef și acea întindere părăsită din jurul construcției neterminate, unde doar un petic de pământ dintre scărița de fier, răzor și cișmea vădea semne de locuire. Cele mai importante amănunte din trecutul ei puține, câte au fost mama mi le destăinuia pe stradă, în timp ce ne întorceam de la cumpărături și, mai rar, când ieșeam împreună în oraș. M-am gândit că poate casa era spațiul în care, conform convențiilor sociale, totul trebuia să fie așezat și orientat doar spre viața de familie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
acest sens sunt lucrurile care aveau să se întâmple. Detașarea atrăsese după sine conștientizarea. Carol avansa rapid prin beznă, aruncând câte o privire în fiecare dintre compartimentele acum luminate ale propriei minți. Într-unul dintre ele se văzu pe sine destăinuindu-se la una dintre întâlnirile Alcoolicilor Anonimi; în altul își făcea griji din pricina chestiei; în al treilea îl asculta cu atenție pe Dave 2 și în al patrulea îi întorcea spatele lui Dan. Carol cea din beznă, spectrul, personajul ex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cum e soțul ei. Ori din nou: după ce Butch e bătută de Spunk, ea îi spune Cadutei că l-a provocat deliberat pe acest poet năbădăios și visător, încercând astfel să-și asigure mult doritul răspuns emoțional, în timp ce Spunk se destăinuie lui Lorne în legătură cu înclinația tragică a omului de a răni ceea ce iubește. Și așa mai departe. Evident, toată povestea e cât se poate indiferente stranie, și Bad Money (noul titlu) devenise deja o lectură îngrozitor de plictisitoare. Dar monologurile vor ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu un aparat pentru surzi, și o doamnă înaltă, în vârstă, care purta un hanorac și colanți de culoare maro și o insignă pe care scria: DAISY’S: DIN PENSIE NU SE TRĂIEȘTE MAI BINE. — Eu sunt Beryl Goodney, se destăinui ea. Mama. Tu ești nefericitul? Am trecut de femeile triste, de gardienii copleșiți, care vorbeau în șoaptă. Fielding stătea la fereastră pe un scaun cu spetează dreaptă, cu un cearșaf pe umeri. S-a întors încet când m-a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cap ar ieși noaptea din casă și s-ar plimba pe străzi? Dar uite că m-am depărtat de povestea cu oglinda și tocmai despre istoria asta vreau să-ți spun totul, pentru că ești singurul om căruia pot să-i destăinuiesc cele ce s-au abătut asupra mea. Doar tu cred că o să înțelegi - cât de cât, măcar - cum stau lucrurile și chiar să mă ajuți în vreun fel. Ce-i pot face Rebelului? (fiindcă așa i-am zis țicnitului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
oglinzii și-o să-i privesc înfrângerea clipă de clipă. Voi mânca și voi privi! Aș vrea, de s-ar putea, nici să nu dorm, să-l am înaintea ochilor fără încetare. Îl urăsc așa cum nici nu-ți închipui. (Să-ți destăinui un secret: oglinda din baie am spart-o, crezând că voi sfârși cu el pentru totdeauna.) După atâta chin am și eu dreptul să-l joc cum vreau. Vâjjjjjjjjjj! Iar e vântul, șuieratul fiind acum de nedescris. Astral. E de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
îți vei schimba atitudinea. Cu o mină ușor plictisită, de om care face o concesie în a-l asculta pe cel care-l plicitisește, Birmaq se întoarse către preaonorabil: - Vă ascult cu toată atenția. - În momentul reîntoarcerii voastre, îți voi destăinui un mic secret care te privește în mod direct căpitane, îi răspunse cu aceeași atitudine Poha. Nu suporta deloc să fie tratat cu condescendență. - Știți un secret? Despre mine? Birmaq aproape că pufni în râs când auzi cuvintele preaonorabilului. - Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
desfășoare: - Știi, Ina, întotdeauna te-am considerat cea mai bună prietenă a mea, încercă ea fără o pregătire prealabilă. Nu pot să nu-ți spun: sunt îndrăgostită tu, așa cum auzi, sunt cu adevărat îndrăgostită, până peste urechi! Nu ți-am destăinuit nimic până acum, fiindcă nu eram sigură că prietenia mea cu acest bărbat va fi de durată. Acum însă, când am unele semne încurajatoare, îți pot mărturisi că sunt pe drumul care cred că are toate șansele de a mă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
într-o agendă a lui nescrisă că în relația cu Olga trebuie să fie cât se poate de prudent. Și mai era ceva: fetele lucrând În aceeași unitate sanitară puteau fi chiar prietene, fiind posibil, ca din Întâmplare, să și destăinuie una alteia și unele intimități. În ce postură s-ar fi aflat el, dacă i-ar fi fost deconspirat dualismul!? * În clipele sale rare de răgaz, Alex reflecta la situația în care se afla. Conchidea întotdeauna că Ina se deosebea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
se topise în seara aceea înainte ca Alex să-l reîntâlnească pentru a relua firul convorbirii ce presupunea, fără îndoială, unele deslușiri. Trecu un timp și George nu se arătă. Alex nu știa încă ce voia prietenul său să-i destăinuie cu adevărat. Curiozitatea însă îl îndemnă să-l caute zile la rând. Trăi un timp pe care nu fu în stare să-l măsoare, cu un spine în inimă. Interesându-se mai de aproape, află în cele din urmă că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de grav încât să nu mai poți să-ți stăvilești lacrimile? - Mă simt de parcă mi s-a scurs tot sângele din vene, nu mai am nici un pic de vlagă, viața mea Îmi pare de prisos. - Vino-ți în fire, fato! Destăinuiește-mi ce ți-a învălmășit sufletul și ai să vezi cum vor fugi departe de tine toate gândurile negre. Într-un hohot de plâns, Olga rosti: - Mamă, Alex m-a părăsit, se căsătorește! Apoi urmă: a ales pe o alta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
reuși să creioneze portretul nici unui pretendent la mâna Inei. Ea nu era o fată care să colinde străzile, să populeze petrecerile. Cine o fi? Cine o fi? frământă ea întrebarea, cu vădită nerăbdare ... Tocmai când Ina se pregătea să-i destăinuie numele mirelui, ușa se deschise brusc și doctorul Pencu, furios ca un taur care intră în arenă glăsui fără menajamente: - Fetele mele stau la taclale și o femeie de la salonul nouă e gata să-și dea duhul. Hai, ce mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
să ajung și... Fără să mai adauge alte cuvinte, dădu să iasă. - Dar nu mi-ai spus...! - Mă întorc repede, am să-ți povestesc totul. E o poveste mai lungă... Olga rămase oarecum contrariată. De ce tot prelungea Ina să-i destăinuie ceea ce putea s-o facă doar în două cuvinte!? Simțea cum plutesc în aer întrebări nebuloase. Până la finele programului, Ina nu se mai arătă. Solicitase directorului câteva zile, mărturisindu-i marele eveniment din viața ei. Nu întâmpină nici o împotrivire din partea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
în a patra zi, aceasta intră veselă, exuberantă în oficiu, de parcă toată lumea era a ei. Olga tocmai se pregătea să plece către saloane. - Stai, stai un pic, vreau să vorbim. Am fost prea precipitată și nu am reușit să mă destăinui, crede-mă, nu am intenționat nici o clipă să-ți ascund ceva. Ce-oi fi crezând despre mine!? Am vrut să-i dau evenimentului o aură de mister, dar Îmi dau seama, că nu are nici un rost. Olga o privi impasibilă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
îl ruga: „Nimeni nu vrea să-mi spună nimic...“ Puternicul tribunus care îi spunea, întorcându-se deodată: „Păzește-te, pui de leu...“ Primi amintirile una după alta, așa cum i le trimitea memoria. Răsuflă adânc și înțelese că nu se putea destăinui nimănui. În bibliotecă, Drusus luă calamusul și adăugă puține rânduri: „Scriu aceasta ca să se știe că atunci, neputând să-l ucidă pe el, s-au răzbunat condamnând-o la exil pe soția lui, Sosia, numai pentru că este cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
printre acuzați și pe tatăl său, un celebru senator, pe care îl ura în taină din cauză că împiedicase anumite căsătorii și nu împărțise unele moșteniri. — Ăsta nu-i un complot, e o alianță, spuse Domitius Corbulo, singurul căruia Împăratul i se destăinuia. Împăratul răspunse: — Eu cred că mulți dintre ei au vorbit prea mult după ce au băut. Curând își dădură seama că tânărul Cerialis, dovedind de un rafinament sinistru, îi menționase pentru ca nevinovăția lor evidentă să stârnească îndoieli cu privire la vinovăția celorlalți. Pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tradiția ei trăncănitoare. (...) Critica română reînvie, după cum reînviase și în Chendi, în Iorga, în Dragomirescu”. Sînt respinse, pe rînd, atitudinea criticii profesioniste („apucăturile ei rămîn pe placul dascălilor cari caută în cărți taina scrisului și a gîndirii pentru a o destăinui, ridicol, de la catedră), ierarhizările („inofensive ca ordinea pusă de bătrînii pensionari în grădinița cu legume”), predicțiile cu ambiții profetice și magisteriale (care „amintesc pasiențele sau bobii” și „nu schimbă nimic în mersul literaturii, în ascunsul proces de creație”). Fie ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]