1,609 matches
-
aer agentul frigorific este în stare gazoasă în timpul ciclului de răcire care cuprinde patru etape: încălzirea aerului în spațiul ce trebuie răcit (direct sau indirect), comprimarea aerului aspirat din spațiul ce trebuie răcit, răcirea aerului comprimat cu apă de răcire, destinderea aerului răcit cu producere de lucru mecanic. Aceste instalații au multe dezavantaje și din această cauză sunt puțin folosite. Instalațiile frigorifice cu vapori realizează preluarea căldurii prin vaporizarea agentului frigorigen. Instalațiile pot fi: cu comprimare mecanică, cu ejector, cu absorbție
Reactoare în industria chimică organică. Îndrumar de proiectare by Eugen Horoba, Sofronia Bouariu, Gheorghe Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/91785_a_93066]
-
o hlamidă de frumusețe și a presărat propriile sale ctitorii pe drumul pe care-l făcea adesea, itinerar al culturii și al aspirației care biruie suspiciunea și stupiditatea. Epoca lui Constantin Brâncoveanu, judecată după operele lăsate, este singura epocă de destindere, În care un surîs vioi și optimist a luminat fața trudită a neamului nostru.”
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Petronela Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92318]
-
pe baze clinice și biochimice, orice colestază trebuie investigată ecografic. Această metodă oferă date suficiente pentru stabilirea colestazei prin obstrucție extrahepatică, dând indicații chiar asupra nivelului obstrucției. Un coledoc de peste 7 mm cu sau fără dilatarea căilor biliare intrahepatice, și destinderea veziculei biliare sunt diagnostice pentru obstrucție biliară extrahepatică (tab.57). Computer tomografia întărește datele furnizate de ecografie și se recomandă doar când aceasta este ambiguă. Când ecografia sugerează obstrucția extrahepatică se continuă investigațiile cu o metodă de vizualizare a căilor
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
de a satisface aceste cerințe la un loc. Această carte prezintă povestea nesfîrșitelor încercări, eșuate de fiecare dată, de a transforma principiile realiste într-o știință socială americană. PARTEA I REALISMUL ÎN PERIOADA DINTRE POLITICA DE ÎNGRĂDIRE ȘI CEA DE DESTINDERE 2. Realismul clasic: Carr, Morgenthau și criza securității colective Nous entrons dans l'avenir à reculons.1 Paul Valéry Gîndirea politică este influențată de contextul istoric în care este formulată. După al doilea război mondial, cînd disciplina relațiilor internaționale a
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
spiritual, realistul George F. Kennan. În a treia etapă, cîteva cazuri remarcabile, incluzînd planul Marshall, doctrina Truman și războiul din Vietnam, vor fi examinate pentru a ilustra aplicarea ambivalentă a îngrădirii. În ultima etapă va fi abordată reformularea îngrădirii în timpul destinderii relațiilor politice, reformulare ce va fi analizată în detaliu în capitolul 7. ORIGINEA ÎNGRĂDIRII: AXIOMELE DE LA RIGA În anii '40, în administrațiile Roosevelt și Truman, se înfruntau două concepții strategice adverse. Daniel Yergin le-a numit axiomele de la Yalta și
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
nu a provocat un conflict militar deschis. Dar ea a perpetuat competiția la toate celelalte niveluri, de exemplu în ce privește cursa înarmărilor și concurența în domeniul sistemelor de asistență socială. Alteori, îngrădirea era pur și simplu o formă de politică a destinderii, bazată pe speranța că guvernul sovietic va adopta în cele din urmă o politică non-expansionistă. Această poziție nu a atras după sine o slăbire a vigilenței, dar ea s-a bazat pe un proces îndelungat de învățare. În anii războiului
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Pe scurt, episodul din Vietnam a însemnat eșecul unei politici externe a status quo-ului și a asumării rolului de jandarm mondial, care s-a dovedit a fi, așa cum avertizase Kennan, "în cele din urmă, mult peste puterile noastre". CONCLUZIE: POLITICA DESTINDERII CA O CONSECINȚĂ A RĂZBOIULUI DIN VIETNAM Războiul din Vietnam, care a marcat eșecul versiunii mai apropiate de războiul rece a îngrădirii, n-a fost desigur singurul factor care a determinat SUA să adopte o politică a destinderii. Primele elemente
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
CONCLUZIE: POLITICA DESTINDERII CA O CONSECINȚĂ A RĂZBOIULUI DIN VIETNAM Războiul din Vietnam, care a marcat eșecul versiunii mai apropiate de războiul rece a îngrădirii, n-a fost desigur singurul factor care a determinat SUA să adopte o politică a destinderii. Primele elemente ale acestei schimbări au apărut înaintea dezastrului. Însă Vietnamul a afectat modul american de a face politică în multiple privințe. La nivel strategic, administrația Nixon a readus în calcul distincția între interese vitale și interese periferice, pentru a
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și lansînd o ofensivă diplomatică în lumea a treia, curtînd India, de exemplu. De cealaltă parte, reacția americanilor consta în încercarea de a restabili o anumită legitimitate, ilustrată, printre altele, de politica drepturilor omului a președintelui Carter. Noua politică de destindere promovată de SUA, stimulată, dacă nu chiar cauzată de eșecul din Vietnam, nu se abătea de fapt de la termenii de bază ai îngrădirii, așa cum îi stabilise Kennan. Noua politică a președintelui Nixon și a lui Henry Kissinger (prim consilier în
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
sau economică, în conformitate cu prevederile tratatelor angajate de noi. Dar vom cere națiunilor direct amenințate să-și asume principala responsabilitate în furnizarea de forță umană pentru propria apărare." (Nixon, citat de Gaddis 1982: 298) În afară de abordarea mai chibzuită a angajamentelor SUA, destinderea implica o diplomație mai flexibilă, care încerca să depășească costisitoarea luptă de sumă zero cu blocul comunist "unit", în favoarea unui sistem multipolar mai ușor de gestionat. Distingînd cel puțin parțial între o amenințare sovietică determinată și amenințarea comunistă universală, Statele Unite
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Vietnam, declinul puterii americane era mai important decît creșterea efectivă a puterii sovietice. Această schimbare a fost apoi folosită pentru a explica comportamentul Americii: competitivitatea atomică a URSS, cuplată cu presiunea Europei, au forțat Statele Unite să accepte o politică de destindere. Conceptul de corelație a forțelor încearcă în mod conștient să evite unele neajunsuri ale conceptului și politicii balanței puterii. Aceasta din urmă este criticată de analiștii sovietici în primul rînd datorită faptului că încurajează tendința de a folosi forța (în timp ce
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
pentru consolidarea socialismului internațional, timp în care starea politică și socială existentă este schimbată cu ajutorul relațiilor transnaționale. Această idee nu este foarte diferită de îmbinarea politicilor antagoniste cu cele cooperative, pe care politica de îngrădire, în varianta ei specifică perioadei destinderii, își propusese să o realizeze (vezi capitolul 7). Din păcate, dubla semnificație a acestei abordări, în realizarea ei practică, a făcut ca ea să devină autocon-tradictorie în două arene importante ale politicii internaționale. Prima problemă se leagă de politica sovietică
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
împărtășește de asemenea cu realismul toate capcanele privind definirea exactă a conceptelor de bază, dificultatea integrării factorilor transnaționali și o perspectivă care privilegiază tot mai mult status quo-ul, mai ales în cadrul sferelor proprii de influență. INTERLUDIU CRIZA REALISMULUI 7. Politica destinderii: Kissinger și limitele diplomației "concertului" După criza rachetelor din Cuba, guvernul sovietic și-a modificat politica anterioară de a încerca să concureze puterea SUA prin găsirea unor "scurtături" strategice, mai ales nucleare (Carrere d'Encausse 1984). După înlăturarea lui Hrușciov
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
legitimă. Henry Kissinger, în calitate de consilier în probleme de securitate națională (1969-1973) și apoi secretar de stat (1973-77), a elaborat un set de principii geostrategice, care au constituit una din sursele de inspirație ale acestei noi politici, anume versiunea americană a destinderii. Perspec-tiva sa era cea a unui realism fundamentat istoric. El a propus actualizarea principiilor politicii europene din secolul al XIX-lea și aplicarea lor la circumstanțele timpului său. Numai că, după primii ani ai lui Kissinger în preajma lui Nixon, această
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
problemele și posibilitățile unei superputeri, el se putea folosi de politica externă americană ca mijloc pentru a transforma dușmanii Statelor Unite, dacă nu chiar în prieteni, cel puțin în parteneri pentru reactualizarea unei ordini internaționale legitime. Originile filosofice ale politicii de destindere Politica de destindere a lui Kissinger are la bază trei intuiții filosofice majore, cum le-ar fi numit el. Politica externă trebuie să țină seama nu doar de lecția celui de-al doilea război mondial, ci și de cea a
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
unei superputeri, el se putea folosi de politica externă americană ca mijloc pentru a transforma dușmanii Statelor Unite, dacă nu chiar în prieteni, cel puțin în parteneri pentru reactualizarea unei ordini internaționale legitime. Originile filosofice ale politicii de destindere Politica de destindere a lui Kissinger are la bază trei intuiții filosofice majore, cum le-ar fi numit el. Politica externă trebuie să țină seama nu doar de lecția celui de-al doilea război mondial, ci și de cea a primului. Ordinea internațională
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cu scopul de a transforma URSS într-o putere legitimă, adică într-o putere care să respecte codurile de conduită ale societății internaționale. Ajutorul economic și financiar, recunoașterea statutului și a prestigiului egal se adaptau în funcție de comportamentul internațional al URSS. Destinderea era o împletire secvențializată și flexibilă de confruntare și colaborare, de descurajare și coexistență. Caracterul său adaptabil era menit să protejeze îngrădirea într-o vreme în care opinia publică devenea din ce în ce mai potrivnică ralierii la retorica războiului rece: Fără îndoială că
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
era o împletire secvențializată și flexibilă de confruntare și colaborare, de descurajare și coexistență. Caracterul său adaptabil era menit să protejeze îngrădirea într-o vreme în care opinia publică devenea din ce în ce mai potrivnică ralierii la retorica războiului rece: Fără îndoială că destinderea este periculoasă, dacă nu include și o strategie de îngrădire. Dar îngrădirea nu are sens dacă nu este legată de o noțiune de pace. Soluția nu este renunțarea la strădania de a defini coexistența, ci crearea unui conținut care să
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
relațiile SUA-URSS. Pentru el, politica americană de îngrădire fusese concepută prea militar (Kissinger 1969: 86). Ulterior, el a acceptat scopul pe termen lung al lui Kennan de a pregăti sfîrșitul războiului rece, prin generarea unor schimbări interne în URSS. Deși destinderea putea amăgi Occidentul, lăsîndu-l să creadă că competiția a luat sfîrșit, Kissinger era convins că slăbiciunea internă și legitimitatea din ce în ce mai lipsită de conținut făceau ca destinderea să constituie un risc mai mare pentru URSS. El a numit aceasta un "pariu
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de a pregăti sfîrșitul războiului rece, prin generarea unor schimbări interne în URSS. Deși destinderea putea amăgi Occidentul, lăsîndu-l să creadă că competiția a luat sfîrșit, Kissinger era convins că slăbiciunea internă și legitimitatea din ce în ce mai lipsită de conținut făceau ca destinderea să constituie un risc mai mare pentru URSS. El a numit aceasta un "pariu istoric" (1982: 243). Destinderea, așa cum o vedea Kissinger, poate fi cel mai bine caracterizată ca un "efort de a rezista expansionismului și de a lăsa deschisă
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
lăsîndu-l să creadă că competiția a luat sfîrșit, Kissinger era convins că slăbiciunea internă și legitimitatea din ce în ce mai lipsită de conținut făceau ca destinderea să constituie un risc mai mare pentru URSS. El a numit aceasta un "pariu istoric" (1982: 243). Destinderea, așa cum o vedea Kissinger, poate fi cel mai bine caracterizată ca un "efort de a rezista expansionismului și de a lăsa deschisă posibilitatea evoluției istorice - de fapt, de a îmbina analiza și strategia conservatorilor cu tactica liberalilor" (Kissinger 1982: 240
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
avantaje în ambele direcții: folosind echilibrul economic pentru îngrădirea militară a adversarilor și folosind dependența militară a aliaților pentru concesii economice. Dat fiind caracterul global și interdependent al politicii internaționale, conexarea a devenit un concept central al politicii externe de destindere a lui Kissinger, aplicată deopotrivă prietenilor și dușmanilor. Într-adevăr, destinderea poate fi definită ca o politică de îngrădire prin conexări negociate. Politica conexării consta în întrepătrunderea ariilor politice cu scopul creării unei pîrghii de avans diplomatic pe multiple fronturi
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
adversarilor și folosind dependența militară a aliaților pentru concesii economice. Dat fiind caracterul global și interdependent al politicii internaționale, conexarea a devenit un concept central al politicii externe de destindere a lui Kissinger, aplicată deopotrivă prietenilor și dușmanilor. Într-adevăr, destinderea poate fi definită ca o politică de îngrădire prin conexări negociate. Politica conexării consta în întrepătrunderea ariilor politice cu scopul creării unei pîrghii de avans diplomatic pe multiple fronturi. Principala sa țintă era guvernul sovietic. De fapt, ea implica două
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
diplomația americană să uite să-și ia măsuri preventive: ori de cîte ori crizele scăpau de sub controlul central al superputerilor, americanii nu rămîneau cu altceva decît cu acele opțiuni ad hoc pe care le deplîngea atît de mult Kissinger. CONCLUZIE Destinderea reprezintă atît finalizarea politicii de îngrădire, cît și eșecul diplomației tradiționale de a se adapta la o nouă ordine internațională. Gaddis (1982) observa pe bună dreptate asemănarea dintre perspectiva lui Kissinger și perspectiva inițială a lui Kennan asupra politicii îngrădirii
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
independent de politica internă, așa cum ar fi cerut probabil politica externă. Disciplina relațiilor internaționale și politica deveniseră prea complicate pentru a mai încăpea în modelul realist. Conexarea exista deja, nu mai avea nevoie să fie instituită printr-o politică conștientă. Destinderea reprezintă deopotrivă perfecțiunea și declinul diplomației superputerilor din secolul al XX-lea: o astfel de diplomație nu mai făcea față politicii internaționale. Dincolo de fragmentarea din ce în ce mai pronunțată a domeniilor diplomatice, eșecul lui Kissinger stă mărturie pentru faptul că elitele politicii externe
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]