3,122 matches
-
unei risipiri cu discreție, o evanescență ce implică în mod exclusiv reducerea progresivă a nivelului dinamic. În planul redării interpretative, evitarea cu fermitate a oricărei tendințe în sensul atenuării tempo-ului va opera distincția esențială dintre o imagine ce își destramă formele și cea în care asistăm la estomparea gradată a contururilor sale. Images, II ème série 1907 II.4. Cloches à travers les feuilles (Clopote printre frunze) Asociată sonorităților rezonante și configurației de discurs ce suprapune evoluțiile independente ale unor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
relaxează progresiv prin opțiunea inspirată de avansare a motivului ostinato spre registrul acut, precum și datorită efectului rezultat din trenarea gradată a nivelului agogic (Plus lent - Très lent - morendo - stingând treptat intensitatea sunetului și încetinind mișcarea). Sugestia acelei viziuni ce își destramă formele în „tăcere” apare difuzată deopotrivă prin lărgirea semnificativă a ambitusului (re contraoctavă - fa3) și implicita rarefiere a discursului, opțiuni de limbaj ce conduc în final la ipostaza celei mai simple configurații de tratare polifonică. III.7. Ce qu’a
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
s...u, Petru al II-lea, În vîrst... de 18 ani. În ansamblu, fragilitatea celor dou... state era evident..., r...ul lor cel mai adînc fiind diviziunile etnice, tribale și de clan, care le m...cinau și amenințau s... le destrame. Nenorocirea a vrut ca cel de-al doilea r...zboi mondial s... accentueze și mai mult aceste derive. Umilință și duritatea ocupației La 7 aprilie 1939, În ciuda numeroaselor concesii f...cute de regele Zogu, 30 000 de soldați italieni debarcau
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
În mai 1990 acesta este ales președinte al republicii cu 85% din voturi, lovitura de fort... primind astfel o legitimare. Capitolul 8 Independența statelor baltice (1989-1991) Contrar aștept...rilor existente la sfîrșitul anilor ’70 , Imperiul sovietic nu avea s... se destrame din cauza redeștept...rîi identitare a republicilor din Asia central..., ci prin revoltă statelor integrate de Stalin În cursul celui de-al doilea r...zboi mondial și imediat dup.... Într-adev...r, În momentul În care cei șase sateliți est-europeni se desprindeau
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
desfășoară mai ales pe palier teoretic ontologic. Din perspectiva mea, esențiale sunt însă în principal consecințele empirice care pot fi derivate de aici. Sunt oare unele etnii pe cale să se constituie în națiuni? Sau sunt unele națiuni pe cale să se destrame? În acest context, este relevantă teoria antropologică a lui Ernest Gellner (1983/1994; 1997/2001), potrivit căreia datele istorice, subsumabile unui număr de trei "ideal-tipuri" (cel de vânătoare, cel agrar și cel industrial), arată că există unele condiții necesare pentru
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
prin comparație cu jurnalele (literare) clasice, caracterizate tocmai prin faptul că intimitatea este trăsătura lor fundamentală. Disoluția intimității înseamnă implicit exhibarea interiorității și, la nivel social, acest fenomen conduce la amalgamarea elementelor de psihologie individuală. Mai precis, fenomenul blogosferei se destramă în mai multe componente: a) individualismul fractal, prin care posesorul de blog așteaptă reacții repetitive din partea cititorilor; b) pierderea intimității individuale, în marea masă a blogerilor, prin indistincția creată. Spun "indistincție", deoarece numărul sentimentelor, impresiilor, judecăților logice sau de valoare
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Chiar Sorin Alexandrescu, care folosește o abordare semiotică a operei eliadești (alcătuiește careuri (în sensul propus de Greimas) ale semiozei, observă neputința de a denumi semnificatul sacru care, prin numire, ar deveni profan, precum și funcția naratorului de a amâna și destrăma toți semnificații propuși pentru a evita cristalizarea unui sens sacru, pe care l-ar putea numi) afirmă că semnificatul religios "nu este secundar, ci terțiar; nu este produsul unei codificări secundare pentru că aceasta este de natură culturală, comunitară și, deci
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fiecărei povestiri, nesiguranța din final nefiind o normă a genului fantastic așa cum o propune Todorov, ci o normă a semiozei sacre, așa cum o propune Eliade: semnificatul sacru, o dată numit, ar deveni profan; povestirea propune un semnificat sacru pe care îl destramă mai târziu, refăcând enigma inițială și evitând producerea unui sens ultim, iar funcția naratorului este destrămarea semnificaților propuși și împiedicarea cristalizării unui sens sacru care ar putea fi numit. În permanență, textul este străbătut de două mișcări contradictorii: înainte (de
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
acest fapt pentru cei care n-au învățat nici să descifreze, nici să execute. Fie că ies de la un concert, fie că au ascultat pentru prima dată o operă, nu le mai rămîne aproape nimic în memorie. Motivele melodice se destramă, iar notele se împrăștie ca perlele unui colier al cărui fir s-a rupt. Desigur, chiar cînd nu pricepem transcrierea muzicală, putem să recunoaștem și să ne amintim cutare sau cutare suită de note, arii, motive, melodii și chiar acorduri
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
dar grupul nostru subzistă, cel puțin în gînd, iar dacă ne-am întîlni mîine, am avea unul față de celălalt aceeași atitudine ca înainte de a ne despărți. Numai că el a murit acum cîteva luni. Astfel că grupul nostru s-a destrămat. Nu-l voi mai întîlni. Nu mai pot să-l evoc ca pe o persoană care trăiește. Cînd mă văd alături de el, angajați (la fel ca?) altădată într-o conversație, cum să pretind că, pentru a evoca această amin-tire, mă
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
transcriere E2F (fig. 21.13), necesari progresiei ciclului celular. pRB se leagă la factorul de transcripție E2F și îi blochează funcția acestuia de activator al transcripției. Proteinele oncogene ale numeroaselor virusuri tumorale ADN (de exemplu, E1A) se leagă la E2F destrămând complexul E2F - pRB astfel că E2F își poate exercita funcția sa de factor de transcripție. În celulele normale, pRB este inactivată prin fosforilare și activată prin defosforilare. Cu 2-4 ore înainte de intrarea celulei în faza S a ciclului celular, pRB
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
agresiune. Dezvoltarea copilului poate fi privită ca o afirmare progresivă a independenței personale, legată de conștiința răspunderii și a obligațiilor față de societate. Etapele mai importante ale dezvoltării copilului reprezintă etape de contradicții și de crize, în timpul cărora stereotipurile vechi se destramă și se formează altele noi. Anihilarea consecințelor negative ale frustrării severe pretinde dezvoltarea de către fiecare persoană nu numai a gradului de toleranță individuală la frustrare, dar și a unor aptitudini sociale, prin interiorizarea în așa fel a valorilor și
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
actuală fiind atribuită celor din jur (orientarea extrapunitivă) sau lui însuși (orientarea fiind negativă sau autopunitivă) Examinând situațiile stresante pentru copil, ne putem da seama că sunt numeroase. Ele se întâlnesc deopotrivă în familia dezorganizată sau pe cale de a se destrăma și în familia bine organizată, dar care face greșeli de educație din grija excesivă sau din indiferența față de problemele copilului. În acest caz, părinții trebuie să facă dovada unui simț al măsurii în atitudinea și exigențele preconizate față de copil. Copilul
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
La sate, legăturile dintre generații au făurit configurația teritoriilor actuale, atașamentul față de loc, față de limba maternă, față de rude. Când satul nu mai este capabil să-și țină tinerii, dispar multe activități, ocupații, meserii, iar țesătura socială locală, liantul comunitar se destramă... În Franța, după al Doilea Război Mondial, locuitorii din Bretagne au redescoperit simțul identității, ceea ce a dus la revigorarea comunităților agricole, la aflarea modalităților prin care se poate asigura "un viitor bun tuturor fiilor ținutului". Această puternică competitivitate socială a
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
filosofi. În ansamblul lor, toate sistemele dau impresia unui haos și a unei amare zădărnicii, care e soarta inteligenței autonome, chiar dacă ca poartă lumina geniului. Zădărnicia aceasta apare și mai amară când inteligența, nemulțumită de rezultate, procedează la critica cunoașterii, destrămând metodele existente și opundu-și preferințele asupra uneia care, mâine și ea va fi destrămată de alții. Filosofia modernă a renunțat în mare parte la găsirea esenței lucrurilor, aplicându se la căutarea metodei prin care ar putea, după aceea, s-o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
zădărnicii, care e soarta inteligenței autonome, chiar dacă ca poartă lumina geniului. Zădărnicia aceasta apare și mai amară când inteligența, nemulțumită de rezultate, procedează la critica cunoașterii, destrămând metodele existente și opundu-și preferințele asupra uneia care, mâine și ea va fi destrămată de alții. Filosofia modernă a renunțat în mare parte la găsirea esenței lucrurilor, aplicându se la căutarea metodei prin care ar putea, după aceea, s-o găsească. Ea a devenit astfel un joc gratuit al rațiunii care se consumă în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
reintre în neant. În ordinea politică, această pictură corespunde practicii votului universal, pentru care individul nu mai contează ca individ, ci ca număr pierdut în masa anonimă. Expresie a disoluțici în neant a spiritului modern, impresionismul desfigurează pe om, îl destramă și-l reduce la o simplă pată de culoare în peisaj. Cubismul, în sfârșit, a voit să fie o artă constructivă, ca o reacție împotriva incapacității impresionismului de a da contur lucrurilor. Dar baza lui teoretică e un materialism ce
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
înțelepciunea vin cu o anumită rigiditate, ezitare, neputință, fixitate? Una dintre bijuteriile noastre cele mai valoroase este modestia. Când ne dorim puterea instrumentală ne punem spiritul în serviciul ei; când ne concentrăm asupra vieții spirituale, interesul pentru puterea instrumentală se destramă. A trăi nu înseamnă a fi. A trăi este doar condiția necesară a lui a fi. Pare că ceea ce contează este identificarea condiției suficiente a lui a fi și realizarea ei. Cochetăm atât de mult cu aparențele, încât ajungem chiar
[Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
din când în când. Ea ne produce din lăuntru. Prin autoeducație, învățăm să ne așteptăm pe noi înșine spre a ne oferi nouă înșine - în ceea ce am reușit să descoperim să și limpezim în lumea noastră sufletească. Controlul s-a destrămat. Nu suntem decât noi, întru toată sinceritatea și dăruirea noastră. Spre deosebire de educație, autoeducația are o altă anatomie și o altă fizionomie. Ea este însăși anatomia noastră subiectivă: anatomia gândurilor și trăirilor proprii, ce se structurează după o logică ascunsă, neînțeleasă
[Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
a amăgit pe cei 108 pretendenți la căsătorie, spunându-le că se va decide pe care dintre ei să îl aleagă numai după ce va termina de țesut o pânză pentru socrul ei, Laerte. Dar, așa cum se știe, ce țesea ziua destrăma noaptea. Curios: memoria omenirii a reținut sintagma „pânza Penelopei”, nu „pânza lui Laerte”! Aceasta este însă o altă temă de discuție. Revin la mitul Penelopei. Stratagema Penelopei a durat până a venit Ulise. Și astfel a devenit un simbol al
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
se asigure lumii o bucată de pâine, ci trebuie să fie pâinea cea dreaptă, fruct al dreptății, al egalității și al drepturilor...!” Într-adevăr! Dar care dreptate? Care drepturi? Dacă mă gândesc la Lampedusa, acest vis al fericirii drepte se destramă cât ai clipi din ochi. Și nu se termină totul aici, deoarece am pus aceeași întrebare și unui preot, un preot în vârstă, de la țară, care, în satul unde era paroh, era mai important decât primarul și decât farmacistul deopotrivă
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
a făcut observația că expresia legi empirice, pe care o întâlnim în CRP și în Critica puterii de judecare, poate să apară ca un oximoron dacă ținem seama de faptul că legilor li se asociază atributul necesității. Această impresie se destramă însă dacă admitem că expresia legi empirice stă la Kant pentru corelații care au atât o componentă a priori, cât și una empirică. Caracterizând intelectul ca „facultate a regulilor”, Kant precizează: „Regulile, întrucât sunt obiective (prin urmare, aparținând necesar cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
atare privință, nici pentru decesul divinității, nici pentru cel al preoților și al poeților. Optimismul neopragmatic e... romanesc. Eșecul Europei, zicea Kundera, vine de acolo că nu a înțeles "cea mai europeană dintre arte", o artă a râsului divin care destramă ca Penelopa pânza țesută ziua de către ideologi, filosofi, erudiți. În acest sens s-ar fi amuzat Platon pe seama lui Protagoras, Hume pe seama teologiei naturale, Kierkegaard pe seama lui Hegel, Derrida pe seama lui Heidegger: Nevoia de a desface aceste tapiserii poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
creștinism), și iubirea pasională, pură (în erezii). Fenomenul a fost analizat cu ascuțită luciditate de Denis de Rougemont, în cunoscuta sa lucrare Iubirea și Occidentul. Cercetând mai în profunzime lucrurile, paradoxal, mișcarea feministă postmodernă are o influență nefastă asupra familiei, destrămând-o, căci, neașteptat lucru, duce la isterizarea și masculinizarea femeilor, așa cum au atras atenția înțelepții de la Princeton. Departe de a crea o "religie a echilibrului", feminismul declanșează un dezechilibru cu adevărat grav, punând civilizația pe o pantă a autodistrugerii demografice
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Biserică", adică iubirea celuilalt așa cum este el "și nu către ideea de iubire sau către flacăra ei dulce și fatală"296. Așadar, o revoluție de tip feminist, cum preconizează Dan Brown și comilitonii împotriva creștinismului, este o utopie menită să destrame familia creștină, fără a ști de urmări. Dacă civilizația noastră spune Denis de Rougemont trebuie să supraviețuiască, ea va fi nevoită să înfăptuiască o mare revoluție: să recunoască faptul că instituția căsătoriei, de care depinde structura ei socială, este mai
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]