4,713 matches
-
la 13 (24) august 1787, Flota Turcă a atacat 2 nave ruse, în apropiere de Kinburn, și le-a forțat să se retragă în liman. Dar încercările următoare din septembrie și octombrie de a cuceri Kinburnul au fost repinse de detașamentul de 5 000 de soldați de sub conducerea lui Alexandr Suvorov. Victoria de la Kinburn (1 (12) octombrie 1787) a fost prima mare victorie a armetelor ruse în Războiul Ruso-Turc din 1787—1792. Ea practic a finisat campania anului 1787, deoarece în
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
cucerească Oceakovul, de unde turcii puteau crea probleme în Crimeea; a doua, Armata ucrainească a lui Piotr Rumianțev-Zadunaiski (până la 37 000 soldați), trebuia să se mențină între Nistru și Bug, să amenințe Benderul și să mențină legătura cu austriecii; în sfârșit, detașamentul generalului Tekeli (18 000) se afla în Kuban pentru apărarea hotarelor ruse din partea estică a Mării Negre. Pacea de la Iasi Razboiul s-a încheiat cu victoria rușilor.
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
Republica Sovietică din München), trei lovituri de stat de dreapta, patru greve generale și a fost guvernată de guvernele a cinci cancelari. Autoritatea guvernului central era subminată de mișcările separatiste, de controlul puterilor aliate și de luptele de stradă dintre detașamentele muncitorești înarmate ale Ligii Spartachiste și ale Partidului Comunist pe de-o parte și ale forțelor paramilitare de dreapta Freikorps. Înaintarea spre apus a Armatei Roșii amenința să distrugă sistemul păcii de la Versailles, și prin aceasta să elibereze Germania de
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
Hannibal a plecat din Nova Cartagina la sfârșitul primăverii, anul 218 î.Hr. Pe drum, a luptat cu triburile nordice la poalele Pirineilor. A supus triburile prin tactici inteligente aplicate în zone muntoase și s-a luptat încăpățânat. A lăsat un detașament de 20.000 de soldați în garnizoana regiunii nou cucerite. La Pirinei, a lansat 11.000 de trupe iberice care și-au aratat refuzul de a părăsi patria lor. Conform relatărilor, Hannibal a intrat în Galia cu 40.000 de
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
înceteze alianțele cu romanii. Consulul Publius Cornelius Scipio, tatăl lui Scipio Africanul, nu a fost uimit de încercarea lui Hannibal de a traversa Alpii, deoarece romanii au fost pregătiți pentru a se lupta împotriva cartaginezilor din Iberia. Cu un mic detașament încă poziționat în Galia, Scipio a făcut o încercare de a-l intercepta pe Hannibal. Prin decizie promptă și mișcare rapidă, el a reușit să transporte armata din Italia pe mare, în timp ce Hannibal pătrundea în peninsulă. Forțele lui Hannibal au
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
un conflict legat de veniturile bisericii catolice din interiorul regatului francez. Regele Franței a convocat Adunarea Stărilor Generale în 1302 și a consemnat fidelitatea ierarhiei bisericești, episcopii acceptând să asculte mai întâi de rege, apoi de papa. A trimis un detașament militar în Italia, la Aniani, în 1303, care s-a coalizat cu nobilii italieni și l-a capturat pe papa Bonifaciu. Nobilii italieni l-au umilit pe papa, iar unul dintre ei l-a pălmuit cu o mănușă de oțel
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
parte din acest lot de arestați, a spus că a fost deținut 2 ani de zile fără să fie judecat și a fost dus la coloniile de muncă de la Canal, Capul Midia și Poarta Albă. În aceste colonii, erau formate detașamente de muncă din deținuți politici și câteva sute de preoți ortodocși de stil nou și vechi, catolici și greco-catolici. Majoritatea erau deținuți în baza unui ordin al Ministerului de Interne, fără să fie judecați și condamnați de vreo instanță de
Meftodie Marinache () [Corola-website/Science/308805_a_310134]
-
s-a predat. În martie 1612, Gabriel Bathory, dușman al sașilor, în încercarea de a restrânge libertățile comunității saxone transilvănene, au organizat o campanie militară în Țara Bârsei. Cetatea Râșnov era apărată de locuitorii din Râșnov , Ghimbav, Cristian și un detașament de ostași români, care făcuseră parte din armata domnitorului muntean Radu Șerban. Deși tunurile armatei lui Bathory nu au provocat decât mici stricăciuni zidurilor cetății, asediul a devenit deosebit de eficient după ce o parte din trupele inamice au ocupat panta estică
Cetatea Râșnov () [Corola-website/Science/313040_a_314369]
-
fericite, glumind și ajutând la mutarea paturilor din camerele lor pentru că femeile de serviciu să poată curată podelele. Au ajutată la curățarea podelelor și șușoteau cu femeile de servici, în timp ce gărzile nu se uitau. Anastasia i-a scos limba șefului detașamentului, Yakov Yurovsky, cănd pentru un moment acesta a plecat din cameră. Anastasia a fost ucisă împreună cu familia ei în dimineața zilei de 17iulie 1918. Au fost executați de forțele poliției secrete bolșevice, aflată sub conducerea lui Yurovsky. După revoluția bolșevica
Marea Ducesă Anastasia Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/298806_a_300135]
-
faptul că în această perioadă , Târgu Ocna a fost cel mai mare oraș nereședință de ținut din Moldova. Între anii 1864-1918 orașul cunoaște o dezvoltare mai lentă, putându-se vorbi chiar de un regres. Astfel în timpul evenimentelor de la 1821, un detașament de 800 de eteriști sosesc la Târgu Ocna sub conducerea lui , care va ordona ocuparea mănăstirii Răducanu, ce avea o bună poziție strategică. În timpul Revoluției de la 1848, generalul Bem a adresat o proclamație către locuitorii Moldovei, făcându-le cunoscut că
Târgu Ocna () [Corola-website/Science/297040_a_298369]
-
fost inițial „tribul de fierari” kavari ("szakralis kovacsok") zis „tarcanii” (pe ungurește "a kovácsok Tárkány törzse"), care s-a alăturat confederației triburilor maghiare strămutate în Panonia. Nu întâmplător, există toponimul Pârâul Fierarului pe raza comunei Tărcaia Kavarii bihoreni, care erau detașamente de avangardă ale triburilor migratoare maghiare din perioada "honfoglalás"-ului sau chiar o castă militara din care se recruta aristocrația maghiară, s-au suprapus peste "cozari" (hazarii?) o populație de un neam cu tarcanii și stabilita ulterior lor în zona
Tarcani () [Corola-website/Science/311377_a_312706]
-
lupte împotriva cuceritorilor. Apărătorii cetății Alindja din Nahcivan au dat dovadă de un eroism și dârzenie extraordinară. Timp de 14 ani aceștia s-au apărat de ostile lui Timur și fiul acestuia Miranșah. În 1397 armatele conducătorului din Șeki împreună cu detașamentele georgiene au sărit în ajutorul celor asediați și au dat o lovitură puternică cuceritorilor. Nevăzând o altă cale de apărare a țării de pustiire, șirvanșahul Ibrahim I (1382-1417) s-a prezentat la cortul lui Timur cu cadouri bogate. Folosindu-se
Statul Șirvanșahilor () [Corola-website/Science/309210_a_310539]
-
ca întregul oraș să fie distrus din temelii iar biblioteca și colecțiile din muzee să fie luate în Germania sau arse. Monumentele și cladirile guvernului au fost arucate în aer de către trupele germane cunoscute sub numele de: Verbrennungs- und Vernichtungskommando (Detașamentul de ardere și distrugere). În jur de 85% din oraș a fost distrus, inclusiv centrul istoric vechi al oraș și Castelul Regal. La data de 17 ianuarie 1945 -după ce ofensiva Armatei Roșii cunoscută sub numele de Ordinul Vistula a
Varșovia () [Corola-website/Science/296628_a_297957]
-
împotriva turcilor, aliați ai lui Melissenos, care ocupaseră Cyzicul. Comnenul își aduna armata pentru expediție în prejma zidurilor Constantinopolului. Într-un sfârșit, Botaniates și-a manifestat mirarea, în legătură cu efectivul ei prea numeros (el îi ordonase sebastos-ului să ia doar câteva detașamente). Alexie, râzând, i-a răspuns că, de la înălțimea turnurilor, oștirea din preajma unei cetăți pare întotdeauna mai mare decât în realitate. Dându-și seama că și-a pierdut deja încrederea împăratului, la începutul lui februarie, Alexie a vizitat casele partizanilor săi
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
atras de partea sa pe venețieni, oferindu-le mari privilegii comerciale. Alexie și-a instruit trupele să acționeze cu viclenie împotriva călărimii grele a cavalerilor: să arunce în fața cailor ghimpi de oțel, să folosească pentru apărare carele; el a organizat detașamente de țintasi, înarmați cu arcuri puternice cu bătaie lungă. Pe lângă aceasta, Alexie, fiind un diplomat de excepție, i-a încurajat cu plăcere pe adversarii politici ai lui Robert din Italia și a angajat contingente militare turcești. Flota dogelui venețian Domenico
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
schimbe defensiva cu ofensiva la frontierele sale răsăritene. Deoarece oștirea romee era slabă-kataphrakții erau puțini la număr, mercenarii nu inspirau încredere, iar milițiile stratiotice, practic, nu mai existau-Alexie, evitând bătăliile mari, îi ataca pe turci prin raiduri rapide, efectuate de detașamente mici, dar cu o mobilitate sporită. Bizantinii distrugeau și ardeau cetățile și șantierele navale ale musulmanilor sau instalau în fortărețele cucerite propriile contingente. Spre sfârșitul secolului XI, sultanatul, slăbind, se destrăma în câteva emirate, în fapt, independente, de aceea, adesea
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
după multe greutăți întâmpinate, la Constantinopol în timp ce Raymond de Saint Gilles, contele Provenței, străbătuse Dalmația și ajunsese înaintea lor în marea capitală a Bizanțului, punctul de întâlnire al cruciaților. La sfârșitul anului 1097, la Constantinopol au început să sosească primele detașamente de cavaleri. Relațiile dintre cruciați și autoritățile bizantine erau complicate. În fața lui Alexios se aflau trei obiective: să nu admită concentrarea în capitală a turbulenților cavaleri apuseni, să preîntâmpine jafurile și să-i oblige pe cruciați să promită că vor
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
al tuturor conducătorilor acesteia: Godefroy de Bouillon, Robert de Flandra și chiar Bohemund de Tarent (fiul lui Robert Guiscard). Numai lacomul conte de Toulouse, Raymond, nu s-a lăsat înduplecat de basileu. Grecii, din partea lor, au trimis în expediție un detașament puternic. Ajunși la această înțelegere, în primăvara anului 1097, cruciații au fost debarcați în Bitinia. Ajunși pe țărmul asiatic, disensiunile dintre cruciați au încetat pentru un timp în fața exigențelor unei cooperări militare. În acest scop, a fost ales conducător general
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
contribuit mult și la distrugerea influentului curent al bogomililor, de altfel, mai degrabă politic decât religios. Bogomilismul căpătase răspândire în Bulgaria, împrumutând mult de la doctrina paulicienilor, asa încât până și cronicarii bizantini, nu arareori, le considerau identice. În anul 1082, detașamentele de bogomili au refuzat să lupte pentru Imperiu împotriva normanzilor. Alexie i-a ademenit printr-un șiretlic pe conducătorii bogomililor în cetatea Mosynopolis din Tracia, unde a poruncit ca aceștia să fie dezarmați, apoi aruncați în temniță, iar averile familiilor
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
l-a sprijinit pe Boioannes să captureze în anul 1020 turnul din Garigliano în care se refugiase cumnatul lui Melus, Dattus, însă acest eveniment a condus, ca măsură punitivă, la invadarea Italiei de catre o puternică armată venind din Germania. Un detașament al acesteia, condus de arhipiescopul Pilgrim de Koln a străbătut coasta tireniană, ajungând să asedieze chiar Capua. În 1022, principele a fost capturat, germanii instalând la conducere un nou principe, Pandulf al V-lea, pe atunci conte de Teano. Pandulf
Pandulf al IV-lea de Capua () [Corola-website/Science/324492_a_325821]
-
Geriatrie și Gerontologie „Ana Aslan” din Otopeni și R.A. Romsilva. Filmările subacvatice au fost realizate de Tiberiu Lazăr, iar cele combinate de operatorul Nora Irimescu și de tehnologul Nicolae Novac. Au fost folosite cadre din filmele "Sezonul pescărușilor" (1985) și "Detașamentul Concordia" (1980). "" conține scene de nuditate. Natașa Raab apare într-o secvență în pielea goală, exhibându-și sânii, fundul și părul pubian, în timp ce în ultima secvență Ovidiu Iuliu Moldovan se aruncă în valurile mării în pielea goală. Filmul "Somnul insulei
Somnul insulei () [Corola-website/Science/328796_a_330125]
-
a lucrat ca ofițer de aviație în cadrul Armatei Române, avansând treptat până la gradul de căpitan. În mai 1977, au început să se facă selecționări pentru programul de zboruri cosmice Intercosmos , inițiat de către URSS și adresat țărilor aliate socialiste. Inițial, pentru detașamentul cosmonauților s-au oferit voluntar peste 150 de candidați, majoritatea fiind piloți de avioane supersonice și ingineri. Au rămas numai 17, dintre care la București au suportat trierea dură doar cinci. Doi dintre ei, până la urmă, au renunțat la ideea
Dumitru Dediu () [Corola-website/Science/304883_a_306212]
-
și s-a angajat în cadrul Miliției locale. După zece ani, avea gradul de căpitan și fusese numit în funcția de șef al secției urmărire penală în cadrul Miliției din orașul Riga. Înainte de căderea Uniunii Sovietice, el avea gradul de maior al Detașamentului pentru acțiuni speciale (OMON) al Miliției din orașul Riga și îndeplinea funcția de locțiitor al șefului Direcției de urmărire penală a Miliției din capitala letonă. El a participat la o tentativă de lovitură de stat împotriva noilor autorități ale Letoniei
Vladimir Antiufeev () [Corola-website/Science/311170_a_312499]
-
la drumul Egnatiei până la Constantinopol. În timpul înaintării cruciații au făcut multe atrocități cu localnicii, care deseori asigurau armata cu cele necesare. Pentru ruinarea orașului Rotia cruciați contelui au trebuit să plătească, în apropiere de Rodosto au fost atacați de un detașament de mercenari bizantini. După recunoașterea impăratului Alexios I Comnen, cruciațiia au început să părăsească Constatinopolul. Godefroy de Bouillon a fost primul dintre ei care a ajuns la Niceea, urmat imediat de Bohemund de Tarent, de nepotul acestuia Tancred, de Raimond
Raimond al IV-lea de Toulouse () [Corola-website/Science/326881_a_328210]
-
a regaliștilor naționaliști - mișcarea cetnicilor. Partizanii iugoslavi procomuniști au beneficiat de recunoașterea tuturor Aliaților doar după Conferința de la Teheran din 1943, după ce gradul de colaborare a cetnicilor cu ocupantul german a crescut treptat. Partizanii iugoslavi („Armata Populară de Eliberare și Detașamentele de Partizani din Iugoslavia”, NOV i POJ), aflate sub comanda lui Josip Broz Tito, au luptat în principal împotriva ocupanților germani, italieni, bulgari, ungari și a forțelor colobaraționiștilor. Forțele partizanilor s-au format pe scheletul asigurat de cadrele care căpătaseră
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]