1,754 matches
-
tendențioase și interesate, pentru că și în istorie acționează principiul cauzalității, nu-i așa?. Evenimentele la scară istorică nu apar din senin și nu pot fi judecate sau privite unilateral, doar prin prisma efectelor, fără a pătrunde pe terenul alunecos al determinismul cauzal și fără a analiza cu acribie științifică relația cauză efect. Mai mult, echidistanța istoricului este o condiție esențială pentru o judecată istorică corectă și valabilă, iar un istoric angajat nu este istoric, pentru simplul motiv că îi este limitată
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Din nefericire morala ca știință încăpută pe mâna „moraliștilor de cabinet” nu oferă decât repere palide. Priviți cu cât aplomb atacă psihologii în massmedia diversele probleme de moralitate individuală sau socială, propunând diverse remedii fără însă să înțeleagă esența și determinismul cauzal. Profilaxia ar consta în încurajarea utilizării normale a instinctelor (dar pentru aceasta ele trebuie cunoscute, prezentate ca atare și nu negate) la care să se adauge mijloace coercitive cu scopul împiedicării abuzurilor ce duc la vicii. În sfârșit tratamentul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
purtau între creștini, erau manevrate cu abilitate din umbră de forțe oculte, forțe menționate cu convingere de Paulescu, asupra cărora însă nu vom insista. Cu perspicacitatea omului de știință și aplicând propria-i metodă, plecând de la ceea ce este esențial în determinismul comportamentului uman (instinctele), Paulescu ajunge la concluzii greu de combătut, concluzii care-i prezintă pe cei ce au înfăptuit reforma în toată nuditatea lor. Pornește în acest demers de la analiza metodelor utilizate în realizarea reformei, al profilului moral al realizatorilor
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
politicii. Inovațiile tehnologice, mai ales cele din zona comunicării de masă, afectează nu numai politicul, cu practicile aferente, ci și, în bună măsură dar nu exclusiv, socialitatea, favorizînd apariția unei "tele-socialități problematice" (Gerstlé). Numai că nu trebuie căzut într-un determinism tehnologic care reifică obiectul. Nu vom insista asupra relației dintre tehnicile de observare socială, de promovare și difuzare a informațiilor și mutația practicilor politice, subiect mult prea vast, după cum nu ne vom opri nici asupra presiunii practicilor asupra constituirii unei
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
de vedere tehnologic. Dacă mijloacele de informare în masă schimbă formele de socialitate (muncă, învățămînt, tranzacții etc.) favorizînd apariția unei tele-socialități problematice, cum ne putem imagina că relația politică ar scăpa acestor răsturnări? Fără să aderăm în mod necesar la determinismul tehnologic, trebuie să luăm în considerație și ideea că mijloacele de informare în masă modifică condițiile de desfășurare a jocului politic. Adesea însă, plecînd de la transformarea rezultată din răspîndirea noutăților tehnologice, a apărut de îndată un discurs fragil asupra comunicării
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
politice, ilustrează importanța reală a acestor procese și a efectelor interacțiunii dintre diversele mijloace media și utilizatorii lor publicitari și informaționali, la construirea realității politice (Kaid, Gerstlé, Sanders). Raportat la sisteme și culturi, mediatizarea vieții politice rămîne totuși inegală, iar determinismul tehnologic întîlnește rezistența practicilor, a forțelor, a rețelelor, a reprezentărilor aplicate într-un spațiu politic bine conturat. II. Marketingul politic și sondajele de opinie Marketingul politic și sondajele de opinie derivă dintr-un demers științific, practicat în elaborarea strategiilor de
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
ne amintim: în "Filozofia compoziției", poetul american pretinde că "opera s-a dezvoltat, pas cu pas, până la finalizare ei, cu precizia și implicațiile rigide ale unei probleme de matematică"60. Deși accepta raționalitatea procesului de creație, poetul român respinge, principial, determinismul poesc atât riguros, cât și finalismul acestuia. Ele țin de o viziune mecanicista asupra vieții, si, implicit, asupra artei, viziune născută, cum spune Bergson, de la care Barbu se inspiră la rândul lui, "en déhors du temps" [din afara timpului]61. Viață
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
capodoperele celor doi scriitori se construiește o nouă feminitate, după o logică modernă de comportament 5 uman” (p. 277). Trebuie să observ că autoarea tezei împărtășește mărturisit, în finalul acestui citat, opinia criticului Alexandru Balaci, distins italienist, marcat însă de determinismul caracteristic și obligatoriu al epocii sale (a doua jumătate a secolului XX). Este, din partea doctorandei, o opțiune multiplu justificabilă, la care eu aș dori însă să adaug o altă observație, de fapt o altă perspectivă. De fapt, în ideea unui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lui Ovidiu: „Ai comis păcatul cînd te-ai oprit să-l faci numai pentru că nu este permis”. * „A vrea să fii liber Înseamnă a vrea să fii tu Însuți.” (Emil Cioran) Adică să te eliberezi tot mai mult din chingile determinismului biologic al „Sinelui” (ca instanță primară determinantă, În viziunea lui S. Freud), și să-ți orientezi energiile primare/instinctuale spre obținerea unei identități psihologice reale, respectiv spre un plan conștient, capabil nu numai de realizarea unei autonomii psihice, ci și
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
că îi spuneam mamă mătușii.... cum altfel să-i zic... eu, de ea nici nu îmi mai aminteam...” nemaiînțelegându-se cu neamurile din partea soțului, acesta provenind dintr-o familie modestă cu copii mulți, copilărind într-un climat nefavorabil. De altfel, determinismul mesajelor parentale și-a pus amprenta asupra personalității tatălui vitreg - vicios, bețiv, recalcitrant, evazionist... O perioadă de doi ani, mama și soțul au locuit împreună cu bunicii. După ce mama inculpatei beneficiază de repartiția unei garsoniere, inculpata împreună cu tatăl vitreg și cu
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
și eu, ne-am bătut reciproc... i-am dat-o, munceam muncă fizică, i-am dat-o în numele tatălui..., Dumnezeu să o ierte, îmi pare rău până mor... Din cele relatate rezultă că inculpata a adoptat un comportament influențat de: - determinismul mesajelor parentale; - nivelul scăzut de instrucție; - mediul relațional; - atitudinea victimei față de fiică („nu permit nimănui...”), nevoia de a oferi acesteia ceea ce ea nu a avut, după cum am menționat anterior și faptul că i-a fost amenințată ,,dependența” - fiica; - consumul de
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
stării de anxietate, de iritabilitate, de ostilitate a inculpatei. Ea s-a răzvrătit împotriva „haiducului”, și-a omorât modelul. A fost condamnată la 20 de ani de închisoare pentru omor deosebit de grav. Factorii care au favorizat producerea infracțiunii de omor: - determinismul mesajelor parentale - comportament antisocial; - nivelul scăzut de instrucție; - mediul relațional; - modelul - fratele pe care a încercat să-l copieze, ducând o viață libertină și nonconformistă; - structura sa psihotică; - structura nevrotică; - stimulul, contextul, care a favorizat trecerea la act; Nu întreține
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
este rezultatul fricii față de furia soțului într-un moment când Supraeul nu își mai îndeplinește funcția de control, de cenzurare/sublimare a impulsurilor agresive inconștiente. Este condamnată la 15 ani de închisoare. Factorii care au favorizat producerea infracțiunii de umor: - determinismul mesajelor parentale; - nivelul scăzut de instrucție; - dizarmonia personalității; - stimulul, contextul care i-a permis inculpatei să-și actualizeze, manifeste potențialul violent, agresiv. După condamnarea ei, familia băiatului este supusă unui proces de disoluție familială prin divorț: „După intrarea mea în
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
în termeni de percepere, înțelegere, intrepretare), sunt în mare măsură programate de experiențele noastre din trecut. Indivizii percep lucrurile în mod diferit, fiecare privind prin unica lentilă a experienței personale. Este foarte greu să anulăm influența acestor experiențe, condiționări trecute (determinismul genetic, determinismul fizic - educația, trăirile din mica copilărie etc., determinismul mediului ambiant), dacă nu conștientizăm capacitatea de a le transcende, acceptând și analizând efectul lor asupra noastră, precum și natura noastră pozitivă, deschisă, potențial creatoare cu resurse nelimitate în a se
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
de percepere, înțelegere, intrepretare), sunt în mare măsură programate de experiențele noastre din trecut. Indivizii percep lucrurile în mod diferit, fiecare privind prin unica lentilă a experienței personale. Este foarte greu să anulăm influența acestor experiențe, condiționări trecute (determinismul genetic, determinismul fizic - educația, trăirile din mica copilărie etc., determinismul mediului ambiant), dacă nu conștientizăm capacitatea de a le transcende, acceptând și analizând efectul lor asupra noastră, precum și natura noastră pozitivă, deschisă, potențial creatoare cu resurse nelimitate în a se adapta, evolua
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
programate de experiențele noastre din trecut. Indivizii percep lucrurile în mod diferit, fiecare privind prin unica lentilă a experienței personale. Este foarte greu să anulăm influența acestor experiențe, condiționări trecute (determinismul genetic, determinismul fizic - educația, trăirile din mica copilărie etc., determinismul mediului ambiant), dacă nu conștientizăm capacitatea de a le transcende, acceptând și analizând efectul lor asupra noastră, precum și natura noastră pozitivă, deschisă, potențial creatoare cu resurse nelimitate în a se adapta, evolua, transforma. Deținutul nu acceptă capacitatea sa de autodeterminare
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
aptitudinile lor de adaptare socială și personală în perfectă armonie, ele pot fi considerate în stare de perfectă normalitate” (Cambell, 1995, p. 447). În urma analizelor care s-au întreprins, concluzia este că normalitatea e o construcție conceptuală cu un puternic determinism cultural. Spre exemplu, nu trebuie pierdut din vedere faptul că homosexualitatea a fost tolerată ca o formă de expresie a sexualității umane în Roma și Grecia Antică și a fost din nou acceptată în societățile de tip occidental, inclusiv în
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
ajuns la putere prin adoptarea noilor valori, care favorizau economisirea, investițiile, inovația, reușita în afaceri. Iată povestea burgheziei întreprinzătoare în raport cu aristocrația sau a anumitor minorități religioase sau etnice (evreii, libanezii, chinezii din diaspora...). Pentru a arăta că societatea nu cunoaște determinismul absolut, să luăm aminte că, în situații asemănătoare, grupul care se simte discriminat poate să refuze calea inovației și să opteze pentru o strategie de asimilare. Acesta consideră clasa superioară drept grupul său de referință, ale cărui valori vrea să
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
partidele de opoziție în timp ce colectivitatea consimțise să cheltuiască sume mari în scopul democratizării studiilor. Acest paradox se explică dacă înțelegem statutul tinerilor și locul pe care îl ocupă mediul universitar. Acesta din urmă reprezintă un loc privilegiat, la adăpost de determinismele sociale obișnuite. Studentul a părăsit mediul protejat al familiei, nu mai e sub influența părinților, dar nici nu a intrat încă în mediul profesional care își impune propriile interese și constrângeri. El trăiește cei mai liberi ani ai existenței sale
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
de „ambivalența complementară” a organizării acesteia, sau așa cum spuneam, de caracterul ei dialectic. Această constatare importantă ne obligă să-i căutăm și în același timp să încercăm să-i explicăm cauza și natura. Este vorba de un anumit tip de determinism, specific organizării și dinamicii proceselor psihice, atât a celor normale, cât și a celor patologice? Răspunsul la această problemă este afirmativ. Da, atât starea de normalitate cât și starea de anormalitate își au, în mod paradoxal, același determinism comun în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tip de determinism, specific organizării și dinamicii proceselor psihice, atât a celor normale, cât și a celor patologice? Răspunsul la această problemă este afirmativ. Da, atât starea de normalitate cât și starea de anormalitate își au, în mod paradoxal, același determinism comun în „dispozițiile latente” ale sistemului personalității, a direcțiilor de manifestare pe care le pot lua acestea, așa cum se va vedea în continuare. Dispoziția interioară a sistemului personalității reprezintă potențialul energetic al persoanei respective. Acest potențial (psiho)-energetic corespunde cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sunt ele întâlnite în cursul evoluției clinice a schizofreniei. Aspectele mai sus menționate, susținute de numeroși autori (W. Janzarik, A. Tasosian), pledează în favoarea reconsiderării patologiei psihozelor endogene. Bolite psihice trebuie privite diferit de modelul bolilor somatice, ele având un alt determinism și un alt tip de dinamică. Aspectele deja menționate, pe care le constatăm în cazul „psihozelor endogene” legate de o anumită „dispoziție sau „teren psiho-biologic constituțional”, raportate la structura particulară a endonului, o remarcăm și în cazul patologiei psihiatrice exogene
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
însă specificitate atât ca tablou clinic, cât și ca asociere evolutivă. Suicidul Sinuciderea reprezintă una dintre cele mai importante și mai complexe probleme ale psihopatologiei. Manifestare paradoxală a persoanei umane, în condițiile impuse de „situațiile-limită” ale vieții sau având un determinism pur patologic, sinuciderea depășește cadrele nosologiei clinico-psihiatrice, în ordine ontologică înscriindu-se ca unul dintre cele mai importante „accidente” sau „situații critice” ale vieții unui individ. Există în această temă opinii dintre cele mai diferite. Psihiatrii, în grija cărora sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
semnalată în istoria medico-culturală a umanității cazuri de transsexualism, în care fenomenul de imitație și contagiunea culturală jucau un rol esențial. Cercetările s-au dezvoltat considerabil începând din secolul al XIX-lea, când a început să se pună problema unui determinism cultural în geneza bolilor psihice (Obersteiner, 1889; Kraepelin, 1904). Obersteiner denumește aceste situații „psihiatrie exotică”, iar Kraepelin face o amplă expunere a lor într-o lucrare intitulată Psihiatrie comparată. Putem afirma că din acest moment este inaugurat domeniul studiilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dale de piatră (una culcată, alta înclinată drept spătar) așezate în cercul care alcătuiește comunitatea. Posibilele si imposibilele care guvernează lumea kogi, lumea modernă, o întreprindere, o familie, o persoană sunt cerute de o necesitate oarecare, sunt ele expresia unui determinism? Pot fi explicate, acceptate ca fiind îndreptățite? Am numit această capacitatea uimitoare a oamenilor de a-și crea și recrea posibilele și imposibilele imaginație zămislitoare de lumi. Posibil. Cuvîntul acesta exprimă o idee veche, care-i intrigă de cînd lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]