2,071 matches
-
dreptății sociale, iar Gelu Ruscanu ilustrează scenic conceptul de dreptate absolută. În al doilea rând, piesa este o „dramă absolută“ a contradicțiilor dintre realitate și idealitate, în care se zbate conștiința lui Gelu, fiindcă foamea de puritate și de certitudini devorează ființa eroului: Fără certitudine nu există adevăr și nu există frumusețe pe lume. Simptomatică este compararea lui Gelu cu revoluționarul francez SaintJust, arhanghel al Dreptății [...] frumos ca un înger, pur ca zăpada, tăios ca un paloș. Spre deosebire de Saint Just, însă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
moarte. Partea a patra (strofele 86- 98) reunește pastelul, idila și meditația. Cadrul silvestru nocturn și idila celor doi îndrăgostiți sunt contemplate cu tulburare de către Hyperion, care șia reluat locul lui menit din cer. Monologul lui Cătălin exprimă nostalgia omului devorat de trăiri dionisiace, care însetează acum după seninătatea apolinică a ființei supe rioare: Revarsă liniște de veci / Pe noaptea mea de patemi. Și deasupra mea rămâi / Durerea de mio curmă, / Căci ești iubirea mea dentâi / Și visul meu din urmă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
bucureștene. Ela pare a se adapta rapid lumii mondene și noului stil de viață, în timp ce Ștefan este atras doar de noile experiențe de cunoaștere. El asistă neputincios la tranformarea celei preaiubite întro femeie mondenă. Trăiește o „dramă a incertitudinii chinuitoare“, devorat de suspiciune, torturat de gelozie. „Monografia“ acestor sentimente este surprinsă în episoade narative din Cartea întâia, reconstituite prin fluxul memoriei. Astfel, episodul excursiei la Odobești (cap. 3, E tot filosofie...), când Ela cochetează cu Grigoriade, marchează intrarea lui Ștefan sub
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cârciuma lui Avrum, de exemplu). După moartea Anei, conflictul cu George este disimulat sub aparența prieteniei, dar viclenia proce durală a eroului va fi denunțată de Savista, oloaga. Pentru toate aceste carențe morale și afective, Ion va plăti cu viața, devorat de glasul pământului și de glasul iubirii. Item 3: ilustrarea a patru elemente de structură și de compoziție ale textului narativ semnificative pentru construcția personajului ales Traseul existențial al protagonistului este reliefat și prin alte secvențe narative cu semnificații majore
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
dacă totul ți se dă atât de cârpit și de îndoielnic. Piesa este o dramă a contra dicțiilor dintre realitate și idealitate în care se zbate o conștiință, o inteligență severă cu ea însăși. Foamea de puritate și de certitudini devorează ființa eroului: O iubire care nu este eternă nu este nimic, fiindcă Fără certitudine nu există adevăr și nu există frumusețe pe lume. Simptomatică este compararea lui Gelu cu revoluționarul francez SaintJust, definit de Penciulescu ca un arhanghel al Dreptății
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și Turnavitu, Cotadi și Dragomir, Algazy și Grummer, îl îndrituiește pe eseist să precizeze că este vorba nu numai de relația stăpân-slugă, tiran-tiranizat, ci mai ales de una de de farsă malignă ce tinde spre autoexterminare: "Membrii cuplului care se devorează reciproc pot fi considerați drept simbol al reducerii la neant. Stăpânul și sluga, teroristul și terorizatul, călăul și victima, complici în farse sinistre, în agresiune, în crimă, se anihilează reciproc". Maestru al subversiunii, al parodiei, Urmuz este un homo ludens
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
primul volum al actorului-istoric (căci, nolens volens, a devenit și secretar al timpului său teatral!) Ion Focșa, încheind impresiile cu speranța că va mai urma, măcar, un volum. Și a urmat: l-am primit cu bucurie. Azi, după ce l-am devorat cu pasiunea cu care părinții noștri devorau colecția.... Submarinului Dox de 15 lei, încep "darea de seamă" cu nădejdea că va mai urma cel puțin încă un volum... Fiindcă, repet, citesc memorialistică pe rupte. Trăiesc epoci teatrale prin procură. Cunosc
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
a devenit și secretar al timpului său teatral!) Ion Focșa, încheind impresiile cu speranța că va mai urma, măcar, un volum. Și a urmat: l-am primit cu bucurie. Azi, după ce l-am devorat cu pasiunea cu care părinții noștri devorau colecția.... Submarinului Dox de 15 lei, încep "darea de seamă" cu nădejdea că va mai urma cel puțin încă un volum... Fiindcă, repet, citesc memorialistică pe rupte. Trăiesc epoci teatrale prin procură. Cunosc mari artiști sau doar mici canalii, datorită
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
minte din distribuție decît pe o actriță plină de farmec (Siegrid Zacharias), de la secția germană, și pe regizorul Iulian Vișa aici pe post de actor. O repetiție cu Ifigenia în Taulis a lui Goethe. Era ceva neobișnuit pentru mine, care devorasem teatru, de mic, dar la spectacole, cu sala plină; ori, de cîteva ori, la repetiții de zi, banal(izat)e. Aici era altceva: era o repetiție de noapte, anotimp al zilei care ascute sensibilitatea, aduce cu el o misterioasă somnolență
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
asta nu e decât un mare rahat. Cred că și d-ta ai pățit același lucru. Asta e, știu că am pierdut."30 Tirania vieții demonstrează a fi inevitabilă, dorința de a trăi, ca și capul zmeului, renaște mereu, mistuie, devorează și anihilează. Chiar dacă uram viața, ne agățam mizerabil de ea, spune Cioran, o blestemam, în timp ce dăm lumii copii, unul după altul. Cioran își uimește încă o dată cititorii atunci când, tematizând moartea, în eseul final din Ispita de a exista, exprimă o
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
întotdeauna singur, el rătăcea prin șesul Aleison, cu inima distrusă de tristețe, ferindu-se din calea oamenilor (Iliada, VI, 200). Thymon katedon mâncându-i inima, zice Homer. Epitetul homeric descrie magnific melancolia: autofagia corpului cu ajutorul sufletului. Nefericitul este un Narcis devorat de propria imagine"1. Faptul că exist eu dovedește că lumea nu are nici un sens, scrie Cioran în Pe culmile disperării. El nu poate găsi nici o rațiune în frământările unui om, "infinit dramatic și nefericit", pentru care totul se reduce
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
care sâsâie, dar nu musca. Cioran este un "Iov domolit la scoala moraliștilor", el experimentează ceea ce Irina Eliade numește "artă că un anti-destin"; pentru Cioran, scrisul este mistuitor, îl sleiește de puteri, îl transformă într-un instrument al ideii, îl devorează, devine singură rațiune de a exista. Cioran este nemulțumit de universul întreg, incepand cu propria-i persoană: "faptul că exist eu dovedește că lumea n-are nici un sens"31. Își urăște inclusiv opera și nu e prieten nici cu omul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
este, "eu n-aș vrea să fiu Dumnezeu; mizeria acestei lumi mi-ar face să sângereze inima", lumea asta nefiind, în viziunea filosofului german, decât un "câmp de exterminare, în care ființe neliniștite și anxioase nu pot să supraviețuiască decât devorându-se între ele (..), în care capacitatea de a suferi crește proporțional cu inteligență și, în consecință, la om atinge nivelul maxim"103. Cioran, neiubitor de om, față în față cu umanismul lui Sábato, care pledează pentru nevoia de a face
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
urmă, avem multe de învățat, la închisoare. Iar această educație a privirii le este, în mod clar, benefică unor creaturi cărora nu le-am fi acordat niciun pic de atenție în viața de-afară, în special celor care zboară, care devorează spațiul. Cu un interes cu totul aparte, cu totul insolit, privim toamna zborul păsărilor, trecerea porumbeilor sau a gâștelor sălbatice pe cer. Toamna e timpul evadării: cu fiecare zbor pe care îl zărim, evadăm și noi. 11. Barbar "Barbar este
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
parcurgă pentru a inventa scrierea. De-a lungul perioadelor de mare penurie ce au durat preț de câteva secole, dibuind zăcăminte monstruoase de hârtii pe sub ruinele bibliotecilor de altădată, ronțăind tot ce le pica în gheare, șobolanii din orașe au devorat grămezi de romane, biografii, eseuri, enciclopedii și dicționare ale Fondului uman. Astfel, făcând din necesitate o virtute și înghițind toate aceste cunoștințe, apoi transformând o parte din ele, prin cine știe ce miracol, într-o știință înnăscută, rozătorul înrăit reuși, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
ca inteligența epocii noastre să fie bulversată definitiv de amalgamul existent și să perceapă în mod fragmentar ceea ce a fost în Europa occidentală ceva foarte îndepărtat dacă nu în suflet, cel puțin ca tradiție de Molohul sovietic care și-a devorat copiii. Născute pentru a înlătura capitalismul după oroarea marelui măcel din 1914-1918, a cărui cauză se presupunea că fusese capitalismul însuși, partidele comuniste trebuia de asemenea să facă zid din lupta lor pentru a proteja revoluția bîlbîită a lui Lenin
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
lumi bolnave. Al unei lumi care nu poate să se miște. Sau dacă se mișcă, o face convulsiv, trepidant, ca și cum ar fi pe arcuri. Toate gesturile sunt disperant de senzuale. Sunt gesturile unor infirmi care iubesc exploziv și care își devorează până la os neputințele, sfidând orice handicap. Acești schilozi cu abces cicatrizat pe inimă fură vieții clipe de intimitate, trișându-și boala 361. Spectacolul lui Radu Afrim surprinde cuvintele pe care personajele le transmit din spatele ghipsului, dar după ce iubirea lor se
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ochii cu luciri de oțel ai lui Ladima, care efectiv îl hipnotizează. În opera scriitorului, personajele circumscrise în galeria "duelgiilor incurabili" (Nicolae Manolescu) împrumută fizionomia și modul de a se manifesta al acestui animal fabulos, șarpele, care, înainte de a-și devora prada, o imobilizează cu privirile. Impresia de zoomorfism este totală, iar visul infernal al autorului își dovedește concretețea. Să mai adăugăm, în sprijinul acestei ipoteze, că Ștefan Gheorghidiu pune răbufnirea verbală pe seama sufletului său invadat de o "musteală otrăvită". O dată
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
devine cavoul, sicriul de plumb bacovian, al Creatorului. Explicația rezidă în mimesis: dacă Dumnezeu l-a făurit pe Adam frământând îndelung și gânditor lutul roșu, gestul va fi repetat de Artist, dar îndrăzneala lui e pedepsită prin opera care îl devorează până la descompunere: Va geme de patemi/ Al mării aspru cânt.../ Ci eu voi fi pământ/ În singurătate-mi.//" Acceptând fără rezerve ideea inspirată a Svetlanei Paleologu-Matta din care deducem că, pentru Eminescu, atât Maria, tânăra din Ipotești, prematur trecută dincolo
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
puterea să realizeze că orbirea care teoretic i se părea a fi absența luminii, o ascundere a ființelor și lucrurilor în dosul unui văl negru de beznă (amauroză), în ceea ce-l privește înseamnă cufundarea într-un alb absolut luminos care devora culorile și formele, făcându-le astfel de două ori invizibile. Fapt e că această primă orbire va declanșa un fel de pandemie, o pierdere a văzului în lanț, prin simplul contact vizual. Prin urmare, rând pe rând (personajele nu au
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ar fi numit-o "foioasă"; eufemism care, în traducerea autorului spovedaniei cu poemul la tâmplă, devine nici mai mult, nici mai puțin decât un fel de... proxenetism de cuvinte! Adi Cristi recunoaște practic în mai multe rânduri că este efectiv devorat de blestemul scrisului de poezie ("oprește-mă din scris căci "am luat-o la vale "/ am luat-o " la prăbușire "/ am pierdut noțiunea timpului și a spațiului/ am pierdut toate noțiunile de fapt/ nu mai am nici cu ce și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
decât nebunia scrisului/ de a scrie întruna chiar dacă nu mă mai ascultă cuvintele/ chiar dacă nu le mai țin minte/ scriu în virtutea faptului că am scris toată viața/ ca un motor din tecuci" (subl. aut.). Această secvență din blestemul care mă devoră, inclus în opul Pasărea fără aripi (Editura Tipo Moldova, Iași, 2003), demonstrează cât se poate de evident faptul că Adi Cristi este pe deplin conștient de riscurile majore ale ritmului acesta halucinant al scriiturii poetice, asumându-și la fel de lucid lipsa
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
câmp întins, o capcană a somnului,/ doar cele câteva poeme aruncau lumini slabe/ pe zăpada ca obrazul unui copil,/ printre ele umbra se subția, ajunsese cât umbra unui creion,/ patinând peste procesul verbal al secolului,/ cine ar crede că a devorat munții de timp,/ că a trăit improvizând mereu după un maestru necunoscut,/ dar acum nu știu încotro să-mi îndrept poemul/ pentru a-l vedea pe Celălalt,/ pentru ca să fie văzut de Celălalt,/ pentru ca să lase niște urme pe care să le
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
iubire și moarte în poemele lui Cezar Ivănescu: "Nu întâmplător, prin joc și dragoste, poetul își inițiază didactic iubita în tainele lui Thanatos. În clipele de desfătare erotică, el picură veninul extincției, îndrăgostiții beau dintr-un filtru ucigător. Dorința e devorată de spaima morții, candorile capătă frumuseți misterioase, decrepite" (Daniel Dimitriu). Chiar și în poemele în care senzualitatea este substituită de ceea ce Georges Bataille numește "erotismul sufletului", iar actul de comuniune se proiectează în plan oniric, cuplul are revelația pierderii definitive
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
toate ponoasele,/ să fiu eu cea care suferă./ tu rimează un nufăr cu o nufără,/ îngrijește crinul,/ soarbe și pentru mine o picătură din vinul/ care a mai rămas-/ Amână cât poți acel ceas,/ acea oră-// Pe mine oricum mă devoră") sau teribilul Bocet al bărbatului urlându-și singurătatea, înmormântarea, doliul, visul-coșmar, spaima de uitare nu lipsesc, e adevărat, din volum. Prevalează însă frumusețea "de nepătruns" a femeii, "sfârșirea sălbatică" prelungită în imaginația ce refuză întotdeauna moartea imaginii. Chiar când scrie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]