1,915 matches
-
mari în cea mai dramatică figură cu putință. Vrei să mă dau jos din pat? — Nu, nu. Așteaptă aici. El a dispărut la baie. Emmy a auzit apa curgând și nu s-a putut abține să nu se simtă puțin dezamăgită că n-o invitase și pe ea. Tocmai ridicase receptorul să comande room service când a reapărut Rafi. Ținea desfăcut în mâini un halat de hotel cu care a înfășurat-o ca într-o uriașă îmbrățișare, după care a condus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mai bine de-o oră. A trebuit să cumpăr ceva. — Aha. Vasăzică el nu-și amintise de ziua ei de naștere și nici nu alesese singur un cadou în premieră. Ea n-ar fi trebuit să se simtă surprinsă sau dezamăgită, dar, nu se știe de ce, se simțea în ambele feluri. Te întrebi probabil, ăă, de ce mă aflu aici... El lăsă fraza neterminată, iar Emmy nu scoase o vorbă. — Știu că în toată situația asta cu Brianna nu ne-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
șoferului, cu baionetele la armă, Îngropați pînă la brîu printre sacii de cartofi și cereale. Totuși, aplecîndu-se peste fereastra cămăruței lui Basie, Jim văzu că rația fusese Înjumătățită. Era bucuros că veniseră alimente, dar În același timp se simțea aproape dezamăgit. O mulțime de cîteva sute de deținuți porni În urma camionului spre bucătărie, cu mîinile În buzunarele șorțurilor zdrențuite, bocănind cu saboții lor de lemn. Cum s-ar fi comportat oare dacă ar fi fost gol camionul? Nici unul dintre deținuți, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Focul din sala motoarelor se Întețise și vasul strălucea precum cărbunii dintr-un furnal. Acesta era vaporul care ar fi trebuit să-i ducă În altă parte, spre terenurile de execuție de dincolo de Soochow. Cu toată ușurarea, Jim se simțea dezamăgit. — Ce e cu rațiile noastre, domnule Maxted? — Ne așteaptă la Shanghai. Exact ca În vremurile vechi, Jim. Jim se uită cum domnul Maxted se Întinse printre deținuții sleiți de puteri. Făcuse un ultim efort să stea drept, Încercînd să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mi-o lua În nume de rău, dar Îmi place să spun mereu: „sinceritatea e cea mai bună politică“. Mi se pare că nu prea ne Înțelegem. Respiră ușurată. — Oh, Într-adevăr, spuse ea, gândindu-se că trebuia să pară dezamăgită măcar de dragul politeții. Vezi tu, eu am standarde foarte Înalte la femeile cu care am relații. Caut o minte ascuțită și dornică de cercetare. Am nevoie de cineva care să-mi ofere o provocare, cineva care să Înțeleagă faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
nu mai vreau să merg la alte Întâlniri cu tipi pe care nu-i cunosc, vorbeam serios. Apreciez că Îți pasă de mine și vrei să-mi găsești pe cineva, dar hai să lăsăm deoparte Întâlnirile astea, da? Fi păru dezamăgită. —Bine, probabil că ai dreptate, zise ea. Ruby hotarî să schimbe subiectul. —Așadar, Saul e noul Captain Birds’ Eye? —Nu tocmai. Au zis ca are o alură prea evreiască și se Întrebau dacă impresarul lui nu știa că au nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pe Ruby. Când Ruby a făcut o Încercare disperată să-și ceară scuze, Stella doar ridică o mână ca s-o oprească. — Am foarte puține de zis. Vocea Îi era rece ca o piatră: — Niciodată n-am fost atât de dezamăgită. Ceea ce am văzut azi aici este o rușine. Nu mă interesează scuzele și justificările. De-ajuns să zic că asocierea mea cu Les Sprogs a luat sfârșit. —Poftim? Fac o singură greșeală și te decizi să mă lași baltă? Stella
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
întunericul unei cutii de lemn din doage, în care intră praful și umezeala. Alături stă împachetată, tot cu fața ascunsă de paie, mama. Figuranți de ghips scoși afară o dată pe an, pentru suflete călduțe și mincinoase ca al meu. Priveam dezamăgit ieslea, ca unul din turiștii în pantaloni scurți și sandale care intră într-o biserică să se adăpostească de zăpușeală și trag cu ochiul, plini de curiozitate, la locul acela de tămâie și rugăciuni, sub privirea mâhnită a unei bătrâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Nu atunci l-ai văzut prima dată pe doctor? Deci ajunsesem iar la subiectul acesta. Nu am vrut să îți faci griji. De asta nu ți-am spus că am fost la doctor. Rămase tăcută. — Vrei să spui că ești dezamăgită? Că nu mi-ai spus? — Că nu mi-am șters numărul? — Nici nu am vrut să îl ștergi, în primul rând. M-am uitat la ea. Stătea la marginea cealaltă a scaunului din față, cu spatele lipit de portieră. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
era blestemată Întreaga nație engleză, cel al filistinismului, nu se vedea nicăieri mai bine decât În teatrul său. Mergea seară de seară și stătea În stal, cu speranța vagă de a se lăsa prins sau fermecat, Întorcându-se acasă invariabil dezamăgit, uneori chiar Înainte de sfârșitul piesei. Se Întâmplase să fie la Paris, În decembrie 1888, reînnoind fericit cunoștința cu stilul mai sofisticat al divertismentului dramatic practicat aici, când primi o scrisoare de la un actor și director de companie teatrală, englezul Edward
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vizitei și avea răspunsul pregătit. Dar nici prin gând nu-mi trece să te vâr În afacerea asta nenorocită și descurajantă până nu voi fi pus eu un picior mai solid În ușă. — Ce amabil din partea ta, zise ea, vizibil dezamăgită. Henry nu-și imagina cum ar fi putut colabora cu cineva În scrierea de proză, era un proces prea intim și prea personal; dar În montarea oricărei piese de teatru exista, inevitabil, un element de colaborare care făcea ca parteneriatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În vremi de restriște profesională, dar nu oferise același sprijin În schimb, nu pusese niciodată peste neliniștile și Îndoielile ei balsamul vindecător al elogiului extravagant, total și nereținut, de care toți artiștii au nevoie uneori. Roși amintindu-și cât de dezamăgită fusese de articolul lui, Domnișoara Woolson, cât de justificat nemulțumită de laudele lui zgârcite și invidioase, de rezervele lui pedante, de tonul condescendent. Cât din toate acestea se datora simplei invidii provocate de faptul că ea vânduse patruzeci de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Maurier. Nu prea eram În apele mele În seara aia. — Erai bolnav, Kiki, spuse Emma, și ar fi trebuit să stai În pat. Dar a făcut efortul - continuă ea, Întorcându-se spre Henry - pentru că, altfel, lumea ar fi fost foarte dezamăgită. — Și ai ținut și un discurs după lăsarea cortinei? Întrebă el. — Da, dar nici pe ăsta nu mi-l amintesc. — A ținut un discurs foarte frumos, spuse Emma, loială, În care o lăuda pe Dorothea Baird și Îi mulțumea domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de Închiriat și primi un răspuns decurajant. Casa Îi aparținea domnului Francis Bellingham, fost bancher și primar al orașului Rye, care o ocupa Împreună cu soția și fiul lui, și se presupunea că, după moartea părinților, fiul avea să devină proprietar. Dezamăgit, Îi lăsă totuși fierarului numele și adresa, rugând insistent să fie anunțat dacă, pe neașteptate, casa devenea disponibilă În viitor. Perioada de Închiriere a căsuței de la Point Hill expira la finele lui iulie și nu o putu extinde, dat fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dorința de a evada, fie și numai temporar. Se gândi să se Întoarcă la Rye, dar nici căsuța din Point Hill, nici vicariatul nu erau libere și nu avea energie pentru a căuta o alternativă, cu posibilitatea de a rămâne dezamăgit de ceea ce găsea. Se duse pentru scurt timp la Torquay și Osborne se arătă la fel de agreabil ca Întotdeauna; dar orașul nu avea de oferit nimic nou, la fel ca și conversația lui Norris. Scăpă de Jubileu În ultima clipă plecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
în paginile economice ale ziarelor de mare tiraj: „Viitorul e-n lignit!“. Și, cu siguranță, și îndemnul care fără îndoială că nu putea fi contrazis: „Bucură-te dacă găsești un loc de ucenic fără să fi absolvit școala...“ Cât de dezamăgit trebuie să fi fost tatăl meu plin de bune intenții atunci când fiul nu a făcut decât să-i mulțumească, râzând. Da, mă tem că am râs de el: pe cât de departe era de aspirațiile mele, pe atât de caraghioasă mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
curge. Chiar și cel mai distrat cititor va observa că În ambele situații textul publicat e mai puțin onorabil decât ciorna. Chestiunea m-a intrigat, dar avea să mai treacă ceva vreme până să-i prind clenciul. Am plecat oarecum dezamăgit. Ce avea să spună direcția Ultimei ore, care finanțase călătoria? Nu mi-a dat curaj nici lipicioasa tovărășie a lui NN din Fray Bentos, care a Împărțit cușeta cu mine și mi-a narat galanton un nesfârșit noian de istorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la ochi, părând confuză și agitată. Părul ei lung și negru îi stătea răvășit în jurul feței albe. —Claire, chiar tu ești! Deci nu mi s-a părut, a zis ea cu o voce care suna pe jumătate ușurată, pe jumătate dezamăgită. Am crezut că am un atac de delirium tremens. Apoi m-am gândit că ești o viziune. Dar după asta mi-am zis că dacă erai o viziune, ai fi venit îmbrăcată în ceva mai drăguț decât cămașa asta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fie în comuniune cu toate elementele universului. După care nu a înțeles de ce a fost trimisă pentru două săptămâni la o companie care producea partea interioară a ibricelor. Odată ce s-a lămurit că nu eram un fenomen paranormal, Anna, deși dezamăgită, s-a decis să fructifice pe cât posibil situația. —Toarnă-mi și mie un pahar, mi-a spus ea indicându-mi cu mâna sticla de vin. I-am turnat și ei unul și amândouă ne-am așezat la masa din bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nostru. Ce să fac? Dinspre mama nu a venit decât o tăcere perplexă. —Să știi că din cauza tuturor întreruperilor din dimineața asta, o să întârzii la muncă, i-a spus tata de parcă ar fi fost vina ei. Am început să plâng dezamăgită. La ușă nu era James. Știam exact cine era. —Tati, am strigat printre lacrimi. Taaaaaati! Tata a băgat capul pe ușă. Neața, iubire, a zis el. Vin la tine imediat. Îți fac un ceai. Numai că e un nebun jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu aveam să-l raportăm autorităților. Dar doctorul Blenheim tot nu s-a lăsat convins. Și cum, în ciuda tuturor eforturilor noastre, nici una dintre noi n-a ajuns să arate nici pe departe ca Jamie Lee Curtis, ne-am simțit nițel dezamăgite și am decis să ne răzbunăm pe bicicletă ignorând-o. După o vreme, până și tata a încetat să mai pretindă că folosește mașinăriile. A bolborosit ceva foarte vag despre un articol pe care-l citise în Cosmopolitan despre faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Deși ar fi fost mult mai exact dacă i-aș fi numit sclavii lui Helen. Și cu toate că știam că e o prostie să cred că James ar fi putut să-și facă apariția așa, din senin, tot m-am simțit dezamăgită când Helen a spus: — A, am adus acasă un prieten. Tata îi arată unde să-și atârne haina. După care Helen s-a uitat la mine. Hei! a urlat ea. De când îmi porți tu mie hainele? Scote-ți-le în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cameră fără să mai privească în urmă. Eu m-am așezat pe pat. Mă simțeam cam ciudat. Mă simțeam oare vinovată fiindcă reacționasem exagerat? Oare mă simțeam tristă din cauza cinismului cu care trăsesem o concluzie greșită? Mă simțeam oare... Doamne ferește... dezamăgită? Am decis că nu. Sigur nu eram dezamăgită. Dar cu siguranță mă simțeam puțin vinovată. Ai stat departe de bărbați prea mult timp, mi-am spus cu severitate. Ai face bine să intri din nou în circulație. Pentru ca atunci când vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
m-am așezat pe pat. Mă simțeam cam ciudat. Mă simțeam oare vinovată fiindcă reacționasem exagerat? Oare mă simțeam tristă din cauza cinismului cu care trăsesem o concluzie greșită? Mă simțeam oare... Doamne ferește... dezamăgită? Am decis că nu. Sigur nu eram dezamăgită. Dar cu siguranță mă simțeam puțin vinovată. Ai stat departe de bărbați prea mult timp, mi-am spus cu severitate. Ai face bine să intri din nou în circulație. Pentru ca atunci când vei mai întâlni un bărbat atrăgător, să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pentru multă vreme, a prezis mama. De ce spui asta? am întrebat-o gândindu-mă ce alte informații reușise să mai stoarcă de la frumosul Adam. — Din cauza felului de-a fi al lui Helen, m-a luminat mama. A, am zis eu dezamăgită. Deci nu mai avea și alte noutăți legate de Adam pe care să mi le dezvăluie. —Helen nu vrea decât să-l facă să se îndrăgostească de ea. După care o să-l chinuie o vreme. Apoi o să se debaraseze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]