3,820 matches
-
stau lucrurile. Gualfard e o căpetenie importantă și azi e aici cu o suită numeroasă. Nu sunt sigur că mărturia unui țărănoi va fi suficientă ca să-l punem la zid. Dacă am încerca să-l capturăm, am putea să provocăm dezordini, și încă grave. Ne-ar conveni, poate, mai degrabă doar să-l prevenim pe Gundovek și să-l lăsăm pe el să aleagă cum îl va scoate din joc. Măcar și după adunare. Mulțimea dinaintea lor, între timp, începuse iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tot mai mare dinspre albia secată a râului. întreaga coloană se opri dintr-o dată și păru să șovăie pentru câteva clipe lungi, apoi fu parcă străbătută de un fel de val, ce, venind din spate, o lăsă cu totul pradă dezordinii. Micile siluete, care, în grupuri mai mult sau mai puțin consistente, până atunci înaintaseră pe spațiul drumului, fură cuprinse de o agitație nebună. Cei mai mulți o luară la fugă pe pietrele pavajului, dar mulți alții îl abandonară și, procedând ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
E cea mai bună idee. O să-ți dau douăzeci de arcași. Ai grijă tu să-i așezi între copaci împreună cu oamenii tăi. Dacă o să intervină la momentul potrivit, asta ar putea fi mișcarea hotărâtoare. Gloata de fugari se îndepărta în dezordine. Veneau acum, poticnindu-se, cei rămași în urmă: bătrâni, cei mai mulți; unii dintre ei, sfârșiți se așezau pe mal sau pe pietrele ce ieșeau din apă și, tușind, gâfâind și clătinând din cap, păreau resemnați la gândul morții. încetul cu încetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Balamber: mai degrabă, un chip nordic, cu trăsături decise, dar plăcute la vedere, o gură bine conturată și o privire directă, leală și plină de hotărâre. Și pe urmă, părul: rebel, foarte ondulat, imposibil de domolit, îi cobora mereu în dezordine pe umeri și părea să cheme prezența unui bărbat care să-l mângâie. Asta și făcu Sebastianus, mânat de o pornire neașteptată, în vreme ce încă vorbea, cu spatele rezemat de palisadă. Ea se întrerupse și se încordă. Totuși, nu se sustrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și corespundea perfect descrierii pe care Divicone i-o făcuse lui Ambarrus. Chipul său, pe care se distingea nasul puternic, acvilin, era încadrat de o barbă impunătoare, cârlionțată, până pe piept; părul lung și albit, îi cobora pe spate în mare dezordine, dându-i înfățișarea unui barbar. Tipice colonilor din câmpie erau, în schimb, pantalonii săi în carouri colorate și jacheta cu glugă lungă. Pe sub sprâncenele stufoase, privirea din ochii săi verzi era vie și pătrunzătoare, nu ușor de susținut. Când Divicone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
casă, s-ar fi aflat la adăpost. în clădire se găseau rezerve de apă din belșug și rezerve uriașe de alimente, chiar dacă, în cazul în care le-ar fi fost imposibil să-i respingă pe numeroșii fugari ce veneau în dezordine din sat, printre plânsetele copiilor și strigăte îngrozite, s-ar fi impus, cu siguranță, un sever raționament. Exista, așadar, o posibilitate de salvare, dar trebuia să-și păstreze calmul și, înainte de toate, să asigure și să organizeze servitorimea; vila, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în genunchi și îi sărutau haina. Alte strigăte însă îi atraseră romanului atenția către ceea ce se întâmpla dincolo de bastioane. Sub ochii extaziați ai apărătorilor Aurelianei, ajunși la capătul puterilor, cavaleria lui Etius înghițea câmpia. îi veneau împotrivă, dar evident în dezordine și mai degrabă într-o manevră improvizată, contingentele de cavalerie ale hunilor, care, între timp, se adunaseră să protejeze tabăra. Sebastianus și-ar fi dat un braț ca să participe la bătălia care, în scurtă vreme, începu sub ochii săi. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în vreme ce cavaleria romană, victorioasă acum în fața adversarului, inunda tabăra dușmană și își încheia devastările, Sebastianus își întoarse privirea spre sud-est, în câmpie, unde începeau să se zărească primele unități de infanterie. Distanța nu-i îngăduia să distingă însemnele, dar, după dezordinea cu care se desfășurau unele contingente, trase concluzia că în armata aceea trupele romane erau însoțite de detașamente compacte de miliții germanice. Dând zdravăn din coate și făcându-și loc prin mulțime, Duryodhan apăru lângă el. Se sprijini cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
succes misiunea nicidecum ușoară. Apoi încuviință, nu fără un zâmbet condescendent, care nu reușea totuși să ascundă uimirea ce îl cuprinsese și acum, ca de fiecare dată când se gândea la potențialul de luptă al acelei armate improvizate, a cărei dezordine se vădea într-un dureros contrast cu alinierea perfectă a unităților romane. Dubritius, însă, nu băgă de seamă, căci atenția sa fusese atrasă de o mișcare ce se contura în mulțimea de pe bastion, în spatele lui Sebastianus. — Episcopul! îl anunță, arătându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
oameni și cai zăceau risipiți prin mărăcini, iar ilirii săi, în timp ce urcau panta abruptă, îi terminau pe răniți cu lovituri iuți de suliță. Când ajunseră din nou în poziție, Sebastianus se întoarse să privească dușmanul. Mingan-ul înfrânt se regrupa în dezordine la poalele pantei, însă alte unități, ridicând nori de praf, se desprindeau din liniile hune pentru a le veni în ajutor. încins și fremătând, după cum îi era firea, Vitalius se apropie de el: — Ai văzut, Prefectule? Au luat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ține la distanță cavaleria, precum și pentru a frâna atacurile distrugătoare ale infanteriei barbare. Capacitatea de manevră a acelei trupe sumar înjghebate era aproape inexistentă, întrucât, în realitate, oamenii săi cunoșteau doar două modalități tactice: atacul în masă și fuga în dezordine. îi împărțise în șase cohorte, două dintre ele formate din armoricani, oameni deosebit de duri și primitivi, cei mai mulți încă păgâni, veniți la chemarea unui anumit Brettanione, un uriaș cu pielea roșie, crud și bărbos, cu care se chinuise destul ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Magister ar putea... Bagaudul ridică din sprânceană: — Să-și ia înapoi promisiunile? Asta vei să zici? — Ei, n-am spus asta, dar... după mine, ar fi mai bine pentru voi să nu-l dezamăgiți. Și, pe urmă, e prea multă dezordine aici. Trebuie să pui santinele, să-ți pui în ordine unitățile, să raționezi proviziile, să pui să sape latrine, să pui oamenii să lucreze ca să-i împiedici să se îmbete și să-și piardă capacitatea de luptă. Scoțând în afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
scurs din trupul de sticlă. încăperea Bătrânului era aglomerată până la refuz. Spiritul lui meticulos și ordonat, de arhivar, nu mai acționase de data aceasta. Nu se mai putea mișca prin cameră decât călcând sau cățărându-se pe obiectele îngrămădite în dezordine, ca într-un panopticum abandonat: un obuz neexplodat din cine știe ce război al neamului; hărțile unor ținuturi imaginare, stranii animale împăiate, ce zgâriau întunericul încăperii cu privirile lor de sticlă; un borcan cu formol cu copii siamezi; două ceasuri cu mecanisme
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ce miros amețitor de femeie tânără avea pieptul ei încălzit când a alunecat peste mine întreagă! Și ce întreagă era lângă mine pe scăunașul îngust! Și ce dureros de femeie era cu rochia sfâșiată la poale și cu părul în dezordine. Când am ajuns în balcon, era în fundul grădinii. A venit imediat, cu pași grăbiți și mărunți, cu coatele lipite de talie, cu brațele pendulând repede înainte și înapoi - compoziția ritmică obișnuită ei când se grăbește. Suind scările aproape în fugă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
joace un joc savant cu propriile lui sentimente, ca într-o partidă de șah jucată cu el însuși. Platonism, oroare de materie, supraom? Dar mărturisește că te arde un fier roșu prin inimă acum, când ți-o imaginezi dormind în dezordinea pânzelor albe! E cineva, încă inexistent, care aspiră în tine la viață și vrea să aibă încîntătoarea și tulburătoarea asimetrie a zâmbetului ei. Și mărturisește că "finețea" ei, "distincția" ei, "unicitatea" ei îți sunt prețioase ca tot atâtea cauze care
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
răspândește în sânge și în sufletotravă"; - "tensiunea nervilor, ajunsă până la rupere" (p. 104); "demența mea..." (p. 106); - "Cu sufletul dezechilibrat încă de atingerea mâinii Adelei..."( p.131); - "Ce dureros de femeie era cu rochia sfâșiată la poale și cu părulîn dezordine" (p. 134); "chinul meu de a rezista" (p. 148). Senzualitatea sa are o limită și o ciudățenie: nu se exprimă în prezența femeii iubite, cu o singură excepție, indiciu - aici - al unei iubiri cerebralizate, ea poate fi înțeleasă și ca
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
rupte, bucățele unsuroase de hârtie. Toată această murdărie Îi crea o stare de disconfort Mașei, făcând-o să fie obsedată de o singură idee: să facă neapărat curățenie. De fapt, pe Mașa n-o supăra atât mizeria În sine, cât dezordinea. Dezordinea n-o putea suferi. Praful n-o deranja pe Mașa; dacă lucrurile erau strânse și puse la locul lor, praful aproape că nici nu se vedea. Desigur că el exista și Încă Într-un strat destul de gros, gros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bucățele unsuroase de hârtie. Toată această murdărie Îi crea o stare de disconfort Mașei, făcând-o să fie obsedată de o singură idee: să facă neapărat curățenie. De fapt, pe Mașa n-o supăra atât mizeria În sine, cât dezordinea. Dezordinea n-o putea suferi. Praful n-o deranja pe Mașa; dacă lucrurile erau strânse și puse la locul lor, praful aproape că nici nu se vedea. Desigur că el exista și Încă Într-un strat destul de gros, gros de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
a Gheenei, iar Sfântul Gheorghe, cu delicatețe, Îi Împungea coastele cu sulița sa ascuțită. Privindu-l pe Sfântul Gheorghe, Mașei Îi trecu prin minte că Extraterestrul s-ar putea să aibă niște origini nu tocmai curate, chiar faptul că suportă dezordinea și mizeria din casă Îi dădea de bănuit, dar Mașa Își alungă gândul rău făcând o cruce cu limba pe cerul gurii, iar cuvintele Extraterestrului referitoare la praful cosmic și nebuloase i se șterseră din memorie. Totuși, gândul cu dereticatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
soț (Mașa era ferm convinsă că acesta Își dăduse de mult obștescul sfârșit) veneau s-o apere de necazuri. - Ce fel de spirite? repetă ea Întrebarea. - Tot felul de spirite, răspunse enigmatic Extraterestrul. Spiritelor le place praful. Și mai ales dezordinea... - Necurățenia adică!? - Nu chiar necurățenia, surâse din nou oaspetele, foindu-se pe scaun, multe entități nu suportă excesul de ordine. Și asta, Într-un fel, e de Înțeles. Uneori ordinea e la fel de nocivă ca și dezordinea. Ți se acrește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
praful. Și mai ales dezordinea... - Necurățenia adică!? - Nu chiar necurățenia, surâse din nou oaspetele, foindu-se pe scaun, multe entități nu suportă excesul de ordine. Și asta, Într-un fel, e de Înțeles. Uneori ordinea e la fel de nocivă ca și dezordinea. Ți se acrește de ea... Începi să te intoxici. Te acoperi de bube, te umpli de puroi. Puroi spiritual, se Înțelege. Începi să cârtești Împotriva orânduirii. Ești pornit pe toți și chiar și pe tine Însuți ajungi să nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
anterioare o știa nealterată, avu răbdare să aștepte până În momentul când, limpezindu-se realiză cele Întâmplate...! Întrdevăr, nu dormise milenii iar, toată halucinația se petrecea În creierul său afectat de unele necunoscute toxine. Privind cu interes hainele lui aruncate În dezordine prin cameră, după câteva momente de cugetare reuși să aprecieze la adevărata lui valoare trecerea timpului!! Își aduse aminte perfect cele petrecute cu o zi În În urmă, până În momentul pierderii cunoștinței. Revăzu În amănunt uriașa platformă Înghețată care era
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ajuta să intre În posesia acelui „Buletin de analiză!”. Când Îl văzu pe maior intrând, se ridică În picioare. „Aduce-ți o veste bună...?” Maiorul Înălță din umeri, privindu-l insistent. „A fost imposibil domnule...! Toate hârțoagele sunt Într-o dezordine incredibilă și, efectiv uiți ce trebue să cauți...! Poate mai târziu...”. Se apropie de el extrem de politicos, punându-i o Întrebare de rutină. „Ce maserie practicați...?” „Inginer constructor...” „Probabil, munciți mult...?!” „Așa se pare...” „Ultima dată, când a-ți avut
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
prietenul până ce acesta se urcă În troleibuz. Mai contemplă câteva momente spațiul Înconjurător, apoi se așeză În fotoliu Încercând să recapituleze cele Învățate.Repetă unele fraze În câteva rânduri Însă cum, gândurile i se Învălmășeau În cap Într’o oarecare dezordine, renunță. Plictisită, evident posedată de o stare de surescitare nervoasă, Încercă aparatul de radio. Pe ambele posturi vorbea o femee, i se păru aceași. Se duse din nou la fereastră, deschizând-o larg, inspiring cu dezinvoltură aerul proaspăt, parfumat al
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe gânduri.Condițiile aflate Îi oferi ocazia să mediteze profund. În definitiv, Încă nu pornise la drum, având timp la dispoziție să retracteze contractul de muncă. Toate aceste indicații a Șefului de Șantier i se Învălmășeau În cap Într’o dezordine greu de precizat, la această anomalie contribuind În suficientă măsură, puzderia de sticle golite. Apăru orchestra localului. Dirijorul ei, când Îl vazu pe omul său se apropie făcând o plecăciune. „Bine v-am găsit, să ne trăiți...Ce melodie preferați
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]