1,830 matches
-
Curticeanu, aceasta era "viclenia; el apare mereu în imaginea mea cu o mie de fețe și nu pot distinge, nici acum, masca de chipul adevărat. Viclenia lui nu era aceea a țăranului, fie el chiar și oltean, ci una aproape diabolică, ce întrecea, de multe ori, chiar și imaginația lui Machiavelli; isteț și șiret în orice împrejurare, ajungea deseori să fie perfid, fățarnic și ipocrit" (Curticeanu: 2008, 117). În ceea ce privește inteligența sa, Curticeanu nu are nici un dubiu. Pentru el, "Ceaușescu a fost
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în problemă în alte părți (Cesereanu în Neculau: 2004, 226-243). Nu s-a ajuns însă la proteste care să amenințe efectiv PCR din motive complexe, amintite deja în lucrare. Pe lângă tradiționala pasivitate politică a românilor, leninismul romantic și-a impus diabolic de eficient, în termeni gramscieni, hegemonia politică, instituțională și, poate cel mai important aspect culturală asupra României. Adică a recuperat insidios naționalismul funciar al românilor și l-a resorbit în propria textură ideologică, făcând astfel aproape imposibil orice protest în
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
lui Goethe: "Cea mai mare fericire a muritorilor e personalitatea", eroul nostru încearcă să se constituie în acel argonaut unic în căutarea unei idei, a rezultantei din suma dragostei și suferinței. Deci ne naștem pentru o luptă continuă, o căutare diabolică, dar normală pentru omenire. Faptul că pe pământ cuantele spirituale trec dintr-o întrupare într-alta pentru a desăvârși menirea, destinul peste generații, materialicește necunoscută încă, genetic transcrisă în gene și invizibile pagini siderale ale cine știe cărui spațiu multidimensional, e singurul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mândrul soare-arzând,/ dar înainte-mi se frângea știrbit,/ curmându-și raza-n trupul meu¸și când/ văzui pământu-n față doar umbrit,/ mă răsucii cuprins de teamă-n mine/ să nu rămân pustiu și părăsit 833. Interpretarea lumii umbrelor ca fiind diabolică vine din Evul Mediu, rădăcinile acestui fenomen fiind ascunse ăn profunzimile inconștientului colectiv, fiind ades studiat de antropologi și psihologi. Un sentiment ciudat, o tulburare în fața însuflețirii unui obiect fără viață, iată reacția noastră în fața dublurii hărăzite nouă de către lumină
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
chiar poetul este cel ce trăiește prin discursul dramatic al cuvintelor). De aici versurile curg, povestea devine basm, mit, urcând fantasmagoric. Autorul devine un semizeu mitologic în luptă cu... cu cine de fapt ne luptăm noi? Uneori avem o înfruntare diabolică sau extatică cu un principiu, cu o idee, cu un ceva intangibil, de neatins de mintea noastră oricât de scrutătoare ar fi ea și totul devine o luptă absurdă, (chiar și în povești nu întotdeauna învinge binele acel "rău" transformat
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lui Goethe: "Cea mai mare fericire a muritorilor e personalitatea", eroul nostru încearcă să se constituie în acel argonaut unic în căutarea unei idei, a rezultantei din suma dragostei și suferinței. Deci ne naștem pentru o luptă continuă, o căutare diabolică, dar normală pentru omenire. Faptul că pe pământ cuantele spirituale trec dintr-o întrupare într-alta pentru a desăvârși menirea, destinul peste generații, materialicește necunoscută încă, genetic transcrisă în gene și invizibile pagini siderale ale cine știe cărui spațiu multidimensional, e singurul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
au dezvoltat sisteme complicate de iconografie, ca reprezentare a divinității în pluralitatea emanațiilor sau încarnărilor sale sau ca om în relație cu sfera sacrului. Este de asemeni evidențiată lumea într-un stadiu al acțiunii divine ca un răspuns la cea diabolică sau aspecte din eterna bătălie dintre acestea două. Poate fi astfel ilustrat sacrul negativ, satanic sau pozitiv al salvării și răscumpărării. 85 Cel mai interesant este aspectul ritual al unor icoane demonstrând înțelesuri, relații morale sau îndatoriri. Împrumutul din mituri
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sprijin, cum l-au mai primit ungurii și în alte situații? Acum se vede cât de greu cântărește nerecunoașterea de către România a independenței Kosovo! Trebuia recunoscută, într-un fel sau altul, contribuția postdecembristă a lui Vadim Tudor la demascarea planurilor diabolice ale naționalismului și șovinismului unguresc. Apelipsiții, bâțâitorii din coadă, făcătorii de plecăciuni, poftitorii de funcții și demnități nemeritate pot spune ce spun de obicei : că sunt deasupra mizeriilor politice, care le provoacă repulsie și greață. Iată că mutarea lui Boc
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
îmi zice împăciuitor: Li se dau bani pentru serviciu credincios. Deviza guvernului este demobilizatoare: „Muncești, nu muncești, pensie primești!” 2 martie 2009 Ocazii ratate Motto: „Errare humanum est, perseverare diabolicum” (lat.- „A greși este omenește, a persevera în greșeală e diabolic”) Fiecăruia dintre noi soarta îi oferă cel puțin o șansă în viață de care omul ar trebui să profite, să n-o lase să treacă pe lângă el, în speranța că îi vor cădea la picioare ocazii după ocazii, și el
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
găunoasă, semănată în loc de grâu și tractoare, ne-a adus în situația de astăzi. De-ar fi Boc cu stea în frunte, tot n-ar putea descâlci ițele prea încurcate care sugrumă și sufocă România, prea s-a lucrat cu perseverență diabolică de către unii români și neromâni (pământeni) împotriva României. Nu știu dacă provincialii din București mai folosesc, în anunțuri, formula: „aștept provincia”. Îmi vine foarte greu să dau un anunț de tipul: „Nu aștept un guvern de uniune națională, ci un
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
sunt departe de a avea o structură etnică și confesională unitară, despre care „autonomiștii” se feresc să vorbească. Niciun reprezentant al secuio-maghiarilor nu aduce vorba despre românii din această regiune a României, ca și cum purificarea etnică practicată dezinvolt și prin mijloace diabolice (rămâne de tristă amintire perioada anilor 1940-1944) ar fi absorbit toate celelalte minorități (germani, armeni, țigani 4,44%) și nu se mai află decât „splendida rasă”. În realitate, potrivit recensământului din 2002, românii reprezintă 36,04% din întreaga populație, adică
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
mai multa lor liniște ceruseră maiorului Munteanu să-i scoată din mediul amorf, al celor de drept comun, și să le ofere un loc unde ar putea duce o viață mai demnă de „stadiul” lor. În Vinerea Paștilor, cu intenție diabolică s-a încercat un atentat moral și sanitar asupra noastră. Mâncarea era cu multă carne, castroanele pline cu vârf. Până atunci ni se servise zeamă de murături sau fasole, invizibile într-o apă leșioasă în care turtoiul, un bolovan de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
târgul și orașul românesc să rămână fără repere morale, fără etaloane ale spiritului. Perchezițiile de-a lungul verii au fost însoțite ca de obicei de bătăi și călcări în picioare, schilodiri, înjurături și blasfemii: bandiți, exploatatori, tâlhari, care dădeau satisfacție diabolică stăpânilor. Într-o zi, unul dintre copiii care trăgeau cu urechea la ușă, Dinu Iorgulescu, ne făcu semn să tăcem. Se auzeau pași, înjurături și lovituri. Larma s-a oprit în fața celulei. Ușa se deschise și sub lovituri de cizme
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
democrația politicianistă și dictatura carlisto-antonesciană. Venise o comisie și am auzit vocea lui Tecoianu: Ce aveți de gând, domnilor? Să transformați penitenciarul în cimitir? Am fost condamnați să ispășim o pedeapsă, nu să fim uciși prin înfometare și alte metode diabolice. Din acest moment, făceți-vă socotelile. Cine scapă, scapă, cine nu, nu, a urmat răspunsul scurt și clar. Era o declarație oficială. S-a comunicat prin morse în tot Celularul acest răspuns. Din acel moment nimeni nu mai răspundea. Armele
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
îmi poți forța mâna! Vrei să mă faci de râs în lume pentru că sunt rău?! Dar eu nu pot fi altfel. Lucrarea mea este răul, răutatea! Eu nu pot fi acuzat de conștiința mea decât că nu am fost destul de diabolic, și nici nu pot să fiu pe cât aș vrea, pentru că mă limitează în lucrarea mea, harul Duhului Sfânt, revărsat continuu prin jertfa Celui de pe Cruce. Dar acum mă bucur cu bucurie drăcească. Te las să declari greva foamei sau să
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ani de-a rândul am primit murături fierte, arpacaș sau uruială de soia cu gărgărițe și terci. Se reedita un atentat fizic și moral pe care-l încercase și maiorul Munteanu în 1944. Cei care aveam experiență am sesizat intenția diabolică, amintindu ne de anii terorii antonesciene. Nu mâncați! Veți muri dacă mâncați! Veți face ocluzii intestinale și nu vă vor scoate la spital! Aruncați mâncarea în tinetă!, am avertizat. Nu era ușor să te abții. Simțurile fuseseră excitate, văzul, mirosul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Lazăr putrejunea se face Monastire și fiecare rană e-o boabă de rubin, iar lanțul se preschimbă în Ochi de Heruvimi ce leagănă în Cruce Hristoși în răstigniri... O, ce sfânt e Visu-acesta! Divinul și pământul, îngemănate-n mine... Metode diabolice și crime deliberate Aveam să aflu că cei din Celular și Secție care lucrau în fabrică fuseseră supuși unei probe de foc, prin presiuni morale, pentru a-și preciza poziția pro sau contra reeducării. Mulți acceptaseră compromisuri: „Eu nu mai
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și munții Făgărașului se proiectau pe cer ca un zid de apărare al trupului și sufletului românesc. Admiram minunile pe care Ziditorul le ridicase pe pământul țării noastre și nu mă săturam privindu-le; toate erau robite de cea mai diabolică mână, înarmată cu cea mai perfidă dintre lozinci: „Proletari din toate țările, uniți-vă!”. Care este scopul acestei uniri? Ce doriți să realizați? Simplu: detronarea lui Dumnezeu din sufletele oamenilor. De ce? Ca să instalăm în locul Lui, în locul dragostei, bunătății și milei
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pierdere de timp! Eu nu-ți creez nici o obligație. Fii liber! Liber de orice gând de cenzură divină și vei fi tu însuți, propriul tău dumnezeu, ca și mine! O, cât mă bucur că ai acceptat propunerea mea! Ce satisfacție diabolică mi-ai dat! Acum îmi semeni întru totul! De acum, patimile tale îți vor fi draci. Eu nu mă voi mai ocupa de tine în mod special. Tu singur vei fi emisarul meu în lume, pricină de sminteală pentru mulți
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu vocație misionară din generația actuală, cu atât mai mult cu cât Biserica lui Hristos se află într-o crescândă primejdie și numai creștinii superficiali nu văd că „tabăra Sfinților” e supusă, la scară planetară, unui invizibil, dar continuu asediu diabolic (Apocalipsa 20, 9). Am cunoscut pe Virgil Maxim într-o catacombă a temniței de la Gherla, în primăvara anului 1955. Sunt un martor al atitudinii și trăirii sale din închisoare, dar teama de a nu răni sentimentul său de smerenie mă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
care evreilor li se acordase cetățenia, Cuza devenise și mai obsedat de antisemitismul său102. Asimilarea evreilor continua să fie pentru un antisemit doctrinar un blestem. Cum să fii de acord cu asimilarea unei rase ale cărei prejudecăți constituie un rău diabolic și absolut? Poate dori un naționalist ca un astfel de element să devină parte integrantă a organismului cald și dătător de viață al națiunii? Problemele nerezolvate, la care se adăuga înstrăinarea tineretului îi vor acorda lui Cuza în anii următori
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
lui Stere terorizîndu-i pe toți politicienii (printre care și pe Maniu) ca să-i determine să recunoască public că acesta comisese lèse-majesté, ceea ce a reușit, dar a provocat atîtea conflicte, cum spunea Șeicaru "de parcă ar fi fost posedat de un instinct diabolic al distrugerii, Iorga a reușit să distrugă și șansele de succes ale unirii opoziției". Șeicaru, op. cit., pp. 68-69 40 Primele trei volume ale Memoriilor lui Iorga, care tratează perioada războiului și cea imediat ulterioară, sînt pline de referiri la zvonuri
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
am avut parte de o dragoste normală și de bunătate și... — N-a fost decât o prefăcătorie pentru că eram amândoi prea osteniți, era prea obositor să fim onești. Am obosit să ne tot spunem unul altuia adevărul despre colivia asta diabolică în care trăim, mai trebuia să ne odihnim din când în când și să ne prefacem că lucrurile sunt așa cum trebuie să fie, deși nu erau, și să facem față acestei prefăcătorii, acestei afurisite de prefăcătorii pe care o numești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
oh... oh... oh!“, coborând apoi într-un lung „ooooh“ ce părea să se stingă, pentru ca pe urmă să izbucnească din nou urletul: și toate acestea se repetau mecanic, automat, la intervale regulate, de parcă sărmana creatură umană căzuse pradă unui mașinism diabolic. Eram stăpânit de groază, de frică, de o rușine dezgustată, rușine de mine însumi, rușine de ea. N-aș fi vrut ca Titus și Gilbert să audă lugubrul zgomot ritmic, acest acces de jale agresivă. Speram să se afle departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
piardă prestigiul. Pentru mine, Lizzie și James se distruseseră unul pe celălalt ca într-un pact de sinucidere în comun. Dintr-o dată am văzut imaginea lui James cu revolverul înfipt în tâmpla lui Lizzie, și apoi în tâmpla lui. Ce diabolic renghi al soartei îi adusese pe aceștia doi împreună. Indiferent de ce s-a întâmplat sau nu s-a întâmplat între ei în trecut, lucru pe care nu aveam să-l aflu niciodată, mult înainte de a fi ajuns la Londra, părul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]