1,556 matches
-
imperiale scăpătate, totul pe fundal de piscină stil Hollywood. Și chelneri șlefuiți și reci precum un diamant. Becalizare sau civili zație occidentală ? Ambele... Flori de mucegai... Un rahat imens prin care fojgăie gîndaci de bălegar și din care răsar flori diafane în jurul cărora roiesc albine fără stup. O societate care se scufundă și indivizi care se ridică, imprevizibil, unde te aștepți mai puțin, un spațiu abandonat și oameni care sfințesc locul. Dracu’ să mai înțeleagă această țară ! Cîndva, demult, am hotărît
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Eros și Thanatos se anulează reciproc în calitatea lor de referințe esențiale, se aplatizează într-o mediocritate jovială. (în filmul lui Nuri Bilge Ceylan, de pildă, Eros ia chipul fetei unui primar de cătun, care apare înconjurată de o lumină diafană în miez de noapte, ca un fel de bunăvestire. Ce folos însă, căci, după cum remarcă unul dintre personaje, ea este destinată să rămînă acolo, în bordeiul pierdut de lume, departe de orice privire. La extrema cealaltă, cumplita moarte a necunoscutului
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la energiile pămîntului, ale cosmosului ori ale propriei ființe”. Subscriu. Este ceea ce m-a fascinat de multă vreme la Bigy, cîinele nostru : are ăsta o artă de a se așeza cu totul și întru totul în odihna lui, profund și diafan în același timp, că stau minute în șir să mă uit la el cu admirație, dar și cu invidie de om al muncii în fața răsfățaților sorții ! Se uită și el la mine, direct în ochi, dar nu înțelege ce mă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Elenă Marin Alexe (Simonei) Pe întortocheate poteci mai caut încă liniștea din mine, dând mâna cu zorii sub primul strigat al luminii și sărutând cu ardoare catapeteasma înfocata a fiecărei seri. Mă trezesc dimineața istovita, între valuri diafane și reci, cu sufletul trist și buzele arse. Învinsă, îmi port pașii spre izvor și mă cufund în limpezimea lui preț de o clipă, apoi rămân liniștită cu inima prinsă de orizont. Aștept cu înfrigurare focul sacru reaprins de apus
Focul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83335_a_84660]
-
într-acolo plecase împreună cu fiica lui. O toropeală plăcută a pus stăpânire pe întregul său organism. Odihnit și fără greutate, suspendat în timp și spațiu, se simțea legănat, ca un fulg în balansoar, de o regină a orhideelor, gingașă și diafană. Plutea într-un ocean de sunete plăcute și odihnitoare, venite de pretutindeni sau de nicăieri, care împreună alcătuiau o melodie continuă, fără început și fără sfârșit, ce se scurgea pierzându-se în infinit ca un suspin de lebădă rănită și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în mine o foarte palidă și umilă bucurie, ce încă mă-nfierbântă cât de cât. Bucuria este un leac universal; ea te vindecă de orice fel de suferință. Îți pătrunde năvalnic în inimă și te aruncă pe loc în înaltul diafan al cerului, doar ca să te afunde, mai apoi, în adâncul tenebros al pământului, iar apoi, prin vârtejuri repezi, din nou în înălțimi nesperate. Ah, ce poate fi mai bine și mai mulțumitor pentru bunăstarea sufletului?! Sentimentele de acest fel nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cât mai repede, ca să găsească un nebun fără grai, care să execute doar ceea ce i se comandă. Până atunci Gerard se vedea totuși liber de a o iubi în taină pe Iozefina; liber de a admira la nesfârșit, acel chip diafan, să asculte acea voce și de a diviniza felul ei de a fi; liber de a atinge corpul care, în câteva săptămâni avea să zacă alături de Sima în mormânt și să facă împreună cu acesta, oale și ulcele. Nu voia să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vorbesc cu șeful serviciului de pază, îi spuse primului ușier ce-i ieși în cale. După cincisprezece minute, însuși ministrul Ali Madani îl studia atent, cu chipul îngrijorat și sprâncenele încruntate într-un mod comic, din spatele unui superb și aproape diafan birou de acaju lăcuit. — înalt, slab și cu fața acoperită de un văl? repetă, vrând să se convingă că celălalt nu greșea. Ești sigur? — Complet sigur, Excelență... Un targuí autentic, din ăia care se mai văd doar în cărțile poștale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
disperării Ajunge o picatură doar și sărutul furibund al morții Te va purta spre veșnicie Nu lăsa întunericul să te vegheze Înfășoară-ți gândul în sclipiri de lumină Adunate cu ardoare și strânse la piept Azi Trece-ți palmele prin diafanul zorilor Răcorește-ți fruntea zâmbeste albastrului Și nu mai risipi roua pe gene Azi Poți trece cu ușurință bariera spre Viață Abandonând agonia contrastelor Din necuprinsul firii scapă prin rugă Azi..
Azi by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83266_a_84591]
-
Închiși, tocmai pe bucata asta de săpun, așa cum tînărul orb, deși o ia de fiecare dată pe alte străzi, ajunge mereu la aceeași Întretăiere de drumuri. Ce seu s-a topit În bucata aceea alunecoasă, ce seminții blestemate respiră În diafanul parfum de citron? Mă gîndesc la toți acei paria pe care Îi Învinuim că ne fură carnea de la gură, că ne sacrifică pruncii În Săptămîna Mare, că ne ocupă posturile, că ne vînd țara. Mereu trebuie să găsești un țap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pixul. Bizar, improbabil, absurd de cronofag și periculos, dar, da, posibil. Punând cartea de telefon deoparte, mi-am desfăcut sendvișul. Ce importanță are o zi, douăzeci și patru de ore mici. Uitându-mă și eu în gol, mestecând, am surprins această frântură diafană de gând ridicându-mi-se dintr-un ungher al minții. Mă făcu să meditez la faptul că, în locurile întunecate ale eului tău, mașini gânditoare, pe care niciodată nu apuci să le vezi de aproape ecranează constant lucrurile și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la realizarea picturii mele ”Anima Mundi” [Sufletul Lumii], pe fondul muzicii furnizate de Edi Apostu. Ei bine, am simțit cum muzica mi-a ghidat mâna, în timp ce eu eram într-o stare de relaxare completă, de abandon total înconjurat de sunele diafane ale unei muzici cosmice. Aveam sentimentul că mă aflu într-un vârtej cosmic, că un vânt prelug mă poartă prin univers, care astfel mi se destăinuie. Muzica ce o auzeam mi-a ajuns adânc în suflet, vedeam sunete ce treceau
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
de ea și peste doar câteva săptămâni a crescut mare. Am mutat-o apoi în grădină, împreună cu suratele ei. În scurt timp, răsfățată de razele blânde ale soarelui, și-a deschis o floare frumoasă, de culoarea aurului, cu un parfum diafan. Floarea năzdrăvană era cea mai mare și mai minunată dintre toate și îmi făcea plăcere să o îngrijesc. Ne uimea pe toți cu frumusețea ei. Peisaj de basm Maria Horchidan M-am trezit într-o pădure. O pădure verde-aurie, în
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
asemenea suratelor terestre și a celor care se scurg pe sub pământ, În acea stranie maladie a nemișcării. Dacă unul dintre porumbei și-ar fi părăsit totuși formația, plonjând asupra pieței, ar fi văzut că tot ceea ce din Înaltul cerului părea diafan de aproape devenea grotesc, irizațiile petalelor erau de fapt vene prin care circula otrava, iar mugurii gingași niște pustule vineții, că petele roșii apărute din senin În jurul pistilului nu erau buburuze, ci pete de sânge, imensa floare carnivoră strângându-se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
era livrat Purgatoriului, ceilalți am luat-o la fugă În sus pe scări, ajungând la ultimul nivel al mallului, rezervat restaurantelor, și am blocat toate căile de acces În urma noastră. Afară se Înnora, iar ziua se Înfășurase Într-un vânt diafan. Sprijinit cu spatele de peretele din sticlă Întunecată al clădirii unde se afla sediul companiei Banca di Roma, scrutând Împrejurimile de sub cozorocul său de plastic, un bancomat scuipa bani cu o nonșalanță aproape golănească. Fără ca vreun deget să-i fi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
spălătorii auto, lăsând ore În șir periile moi, cilindrice, să le maseze spinările. Lichidele folosite În general la degresarea și la parfumarea caroseriilor curgeau prin rigole, amestecându-se acolo cu uleiurile de motor și formând astfel pâraie colorate, cu cocoașe diafane de spumă, care dispăreau, prin grilaje, sub pământ. Stricăciunile erau mai Însemnate În părțile Încărcate de istorie ale Cetății Eterne, unde utilajele Își făceau de cap, ca și cum ar fi vrut să distrugă tot ceea ce omul durase timp de milenii. Câteva
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Stătea singură, În fața ferestrei și, pentru o secundă, am trăit intens senzația că toate astea nici nu se Întâmplaseră, iar noi Încă ne aflăm În mașini, așteptând să se schimbe culoarea semaforului. Sub șuvița de lumină aruncată de lună, pielița diafană a obrazului ei părea metalizată. Cine ești, Anna? — Trebuie să plecăm, mi-a spus ea, fără să se Întoarcă. N-avem nici o șansă, scumpa mea. După câțiva metri, or să ne prindă și-or să ne strivească. — Poate, dar există
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dezbateri a liceului să se concentreze asupra argumentelor după un asemenea dans! Ce trucuri și ce ascunzișuri! Ce alfabet al formelor fără cusur! Un păienjeniș complicat al nuanțelor și al provocărilor se isca sub ochii mei, punctat de mici gemete diafane și de răsuciri subtile. Era ca și cum o arteziană de rotunjimi grațioase ar fi izvorât Înainte-mi, asistam, vă jur, la un adevărat cadril al formelor, de la Emanuelle 3 Încoace nici un muritor nu Întâlnise un asemenea rafinament. Pe lângă Amy a mea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
apărut o crustă de seriozitate. Cum trăsăturile amenințau În orice moment să se prindă din nou Într-o gigă, m-am apropiat de ea, am Îngenuncheat și am Început să perorez: — Tu, Înger care mi-ai Învelit singurătatea cu aripi diafane, perlă Închisă pe veci În scoica sigilată a inimii mele, petală de crin scăldată În roua dimineților mahmure, foșnet delicat al tresăririi interioare... În timp ce lansam aceste nerozii flaușate, urmăream efectul lor asupra câmpului de bătaie. Figura Verei s-a alungit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se Încârligau și se Întindeau peste tot. — Vera, privește! A reînceput să scrie. Am sărit amândoi În picioare, urmărind cum, dedesubt, apărea o pajiște cu iarbă moale, punctată din loc În loc de floricele frumos colorate, printre care Își croia drum, susurând diafan, un pârâu. Câțiva copaci au izbucnit nu departe, iar niște păsări și-au croit drum din aripi pe cerul ca o peruzea. — Vai, a strigat Vera, ce frumos este! E Paradisul. A Început să valseze ușor dizgrațios, azvârlindu-și brațele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
activități sportive. Dar la ea transpirația nu găsește teren de acțiune, Sophie e un înger. O ființă imaterială. Rainer își mușcă buza de jos cu incisivii. Silueta albă a Sophiei se sprijină de portiera mașinii și șușotește cu șoferul ceva diafan, care nu se aude, nici măcar Rainer n‑aude, deși el e expertul în limbaj aici. Ce‑ai tot avut de vorbit cu ăla; întreabă el imediat. Da’ ce‑ai înnebunit? Crezi că‑ți dau ție socoteală, sau oricui altcuiva? (Sophie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ca sub poala popii, pe mărturisiri incomplete harapului. Care harap ar fi călărit-o pe stripteuza Viviana, dar În general se culca cu o altă blondă, după cum ați citit deja: mai frumoasă și Îndelung de mine venerată, să-i spunem Diafana. Femeie fatală, băgase deja un bărbat În mormânt alcool și diazepam, cam feminin suicidul, dar good for him!, bine că n-a supraviețuit, adică. Iar eu Îi mărturiseam lui Alexi toate astea și Încă multe altele. Selecții din admirațiile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
fost de față. Și chiar de-ai fi fost, cititorule, tot n-ai fi Înțeles! Cum de Alexi: cu mâini furișate pe genunchii groși ai Vivianei, povestindu-i despre cât de mult ar putea-o iubi pe să-i spunem Diafana. Cum de eu: excitat de trecutu-mi și secretu-mi amor pentru Diafana, pomenindu-mă povestind despre Cristina, cu ochii sticlind spre ringul de dans, acolo unde, Îmbrățișând o mignonă de consum, dansa prietenul meu Cătălin. Cum de Cătă: rânjind fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ai fi Înțeles! Cum de Alexi: cu mâini furișate pe genunchii groși ai Vivianei, povestindu-i despre cât de mult ar putea-o iubi pe să-i spunem Diafana. Cum de eu: excitat de trecutu-mi și secretu-mi amor pentru Diafana, pomenindu-mă povestind despre Cristina, cu ochii sticlind spre ringul de dans, acolo unde, Îmbrățișând o mignonă de consum, dansa prietenul meu Cătălin. Cum de Cătă: rânjind fericit, cocoșat ca să ajungă cu mâinile pe bucile mignonei, prea beat deja ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
-l știa. Cum care Cristina? Blonda! A treia blondă! Argumentul celei de-a treia blonde, cum ar veni: Platon și Aristotel, unul ugly, altul bel. Nu Întotdeauna același, ci când unul, când celălalt. Când eu, când el cu gândul la Diafana absentă. Când el Îmbăloșat de amor, când eu rostind numele Cristinei. Când eu, când el cu mâinile pe genunchii Vivianei. Când el, când mai ales eu, În grațiile ei. El - exotic, eu - hlizit, părând mai În largul meu. Fiindcă eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]