1,549 matches
-
stare naturală a sa, iar ochilor, posibilitatea de a se converti pentru a surprinde în însuși câmpul vizual imnul de slavă care străbate imaginea pentru a ajunge la Prototip în ipostaza lui de Prototip vizibil, adică Întrupat" (Anca Vasiliu, Despre diafan. Imagine, mediu, lumină în filosofia antică și medievală, Editura Polirom, Iași, 2010, p. 41). 1 Ioan Alexandru, Despre natură, în Iubirea de patrie, vol. I, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978, p. 200. Referință pe care o vom reda în continuare prin
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
84 Așteptare, p. 190. 85 În acest caz, mimêsis-ul e pus în beneficiul icoanei, "al unei imagini în care fuziunea între simțul intelectiv și sensibil (...) a asumat în sfârșit mimêsis-ul doar ca "urmă" și ca "parusie" epifanică" (Anca Vasiliu, Despre diafan, ed. cit., p. 318). 86 Amurg de toamnă, p. 161. Aceasta e pustiirea, smerirea, "umila neființă" care coborându-se izbutește să se înalțe la vedere. "A te coborî înseamnă, în raport cu greutatea morală, a urca. Greutatea morală ne face să cădem
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
două coroane: una albă care-l arată făcându-l în timp să fie/ și alta neagră care-l ascunde sub nevăzutul din veșnicie" (Natura, vol. Gnoza, Editura T, Iași, 2005, în Friedrich Michael, op. cit., p. 87). 85 "Vibrația inimii/ disparent diafane" (Identitate acvatică, vol. Abis, Editura Junimea, Iași, 2011, în op. cit., p. 275). 86 Vol. Ziua de dinainte, Editura Paralela 45, Pitești, 2012, p. 135. 87 "O mișcare finală văzută prin clipele sfărâmicioase -/ materie, obiecte, inerție, elan, oameni, umanitate,/ sunt doar
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se îndoaie-n cuvânt până când/ gândul se-ntoarce în atingeri și vederi și auz", vol. În umbra luminii, ed. cit., p. 39). Acum vederea lunecă "pe imaginea presată în sine", devenită transparentă: "Privesc prin foile pleoapei ca prin pergament/ - palimpsest diafan, încărcat de aripi, atârnând de voci" (Îndoirea cerului, vol. În umbra luminii, ed. cit., p. 27). 92 "Intru în apele clare, în undele timpului,/ în revărsarea imaginii pe maluri de lumină./ Din existența ei de aer se naște realitatea./ Aici
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de-a doua profesiune a romancierei. Poartă cu toții - cu ei, În ei - pui zămisliți de fantoma ascunsă În moara părăsită, simbol al vechiului regim, dar și scenă a fărădelegilor celor noi. Unii sunt Înfășurați de o mantie, de o pelerină diafană, alții au doar un guler, un șal, o cingătoare, iar unul e strunit de un gușter. Mulți văd fuioare fumurii, alții simt doar o boare, o idee, o impresie. Mari și mici, importanți și insignifianți, oficiali expirând putere sau supuși
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
și-a adus aminte de vremurile când era membru supleant în CC al PCR și de arsenalul din dotare pe atunci: „Noi am invitat expres pe dnii Liiceanu și Manolescu, ca să dezbatem acest scandal. Ar fi fost potrivit ca cei (diafanele cacofonii ale academicianului Breban!) doi să vină aici, ca să-i apărăm. Nu putem să-i apărăm dacă ei lipsesc. Dacă ei lipsesc, vom fi noi aici. Mai puțin amabili, pentru că amândoi au avut derapaje”. Interesant, nu? Apăra-te-ar N.
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Mary Pickford, Lillian Gish, care dezarmează cu puritatea lor, cu ochii lor imenși și încrezători. Cu toate acestea, treptat-treptat stereotipul binar începe să se destrame. Polii senzual și spiritual ai femeii, odinioară diametral opuși, încep să se contopească. Idealului îngerului diafan, aureolat de spiritualitate care domina în perioada Belle Époque îi succede modelul "puștoaicei erotice", deopotrivă inocentă și seducătoare. Imediat după război, realizatorul de filme Cecil B. De Mille lansează la Hollywood tipul fetei atrăgătoare și nostime, care triumfă în comediile
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
exercită grupul asupra adolescentelor este ilustrată foarte bine și de comedia: Les Parisiennes (Pariziencele) de Jacques Poitrenaud, Michel Boisrond, Claude Barma și Marc Allégret. Una dintre eroinele acestui film făcut din sketch-uri, Sophie, de 18 ani, interpretată de blonda și diafana Catherine Deneuve, n-a flirtat niciodată. E prea romantică și prea visătoare pentru așa ceva. Însă colegele ei de clasă nu privesc la fel lucrurile, mai ales o anume Théodora, care o numește "mironosiță" și "prefăcută". Bruneta aceasta cu forme voluptuoase
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
regiune, ne preveniseră de reintroducerea acestor mîțe uriașe și tărcate în pădurea tropicală indiană. Marcel nu glumea, dar, ca să fiu sinceră, sus-amintitele feline mă îngrijorau mult mai puțin decît imenșii păianjeni care se legănau deasupra capetelor noastre, agățați în fire diafane, din care puteau să se lanseze în gol, în orice moment. Dacă solidele 4x4 ofereau o oarecare siguranță în ceea ce privește eventualele jivine patrupede, faptul că vehiculele erau deschise ne expunea în permanență oricărui atac arachnean. Pînă la urmă, în afara asalturilor obișnuite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
a născut În aceeași secundă dacă nu mai devreme, cu tulburătoarea lor frumusețe. Modelele de gândire și conduită aproape de perfecțiune Îi veneau de la sine; toate guvernate de talent. Elabora cu ușurință În munca de creație. Întreținea ironia seducătoare și paradoxul diafan. Fascina prin expresia armonioasă a liderului nativ. Avea o mare presiune pentru adevăr și se află convins, solidar cu cei de partea dreptății. Îl dezgusta colajul ipocrit al mediocrității, iar În confruntarea cu solemnitatea vida strălucea că un rebel magnific
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
cu referiri la tradiție, vocație, creație, implicare sufletească, dăruire, talent. Personajele Cetății sunt cele ale poveștii Iașului cultural care-și joacă rolul ca-ntr-un frumos film derulat pe marele ecran al Moldovei. Se desprind parcă siluete vii dar tăcute, diafane ca o mireasmă care-și caută trupul înveșmântat în liniștea cosmică. Și filmul (poate fi și teatrul de pe scenă) e panorama unor istorii, locuri, legende sau portrete suspendate pe imensul perete imaginar care reverberează ecouri, transpuse până la urmă în amintiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
apoi să iubească, chiar să cânte și să danseze. Grădinile lui se aseamănă cu "Grădina lui Eros", impecabil descrisă de Oscar Wilde, aici se pot regăsi idealul vrăjit, sufletul înaripat, dar și inefabile nostalgii născute din crepusculare gânduri. Poezia sa diafană ("În grădină", 1903 și "Fantezii", 1909) este a unui mare romantic și a unui simbolist, influențat desigur de izvoare franceze. Poate de aceea el vedea în natura orașului orizonturi exotice, priveliști și inimi pline de viață, umanizând chipuri estompate, piatră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
un fel de baghetă magică în mâinile regești, făcând semne de adio frumoaselor fete care urcau și coborau Copoul, celebra asiriană a dispărut și ea. Poate grație întâmplărilor cu iz de mituri arhaice în spațiul rozelor mele policrome, sensibile și diafane, femeile din urbea noastră, la Judecata de Apoi, vor fi scutite de genunea de foc. Dar ce se întâmplă cu cei care nu au imaginație ultra-luxuriantă, așa ca mine? Se trezesc subit la realitate, văd în fața ochilor același rozariu, existent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
generații înaintea lor. Serbările au continuat la București. Defilarea de pe Calea Victoriei a fost impunătoare, terminîndu-se printr-un car alegoric, în care victoria era reprezentată de o tînără fată, frumoasă, învăluită în alb. Vremea fiind urîtă și rece, iar frageda fată diafan de ușor îmbrăcată, s-a îmbolnăvit de plămîni și a murit. Cei doi președinți ai Senatului și Camerei deputaților, Pherechide și Orleanu, care făceau și ei parte din cortegiu, deși bătrîni, nu au avut nimic. Pherechide era în frac, fără
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
eu vis-à-vis de această superbă sărbătoare, primele dintre preferatele mele: Sakura matsuri este sărbătoarea florii de cireș japonez, prilej de relaxare și distracție pe iarbă, pe sub copacii înfloriți. Cireșii își etalează splendorile ca la paradă, de la albul purvirginal până la rozul diafan; de la floarea simplă până la uimitoarea floare bătută precum floarea de bujor. Natura surclasează și de această dată, măiestria creatorilor de frumos. Este o frumusețe divină, stropită cu o cromatică uluitoare ce-ți picură în suflet emoție, bucurie, dar și gândul
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
acele unice clipe i-am transmis, prin gândurile mele înnobilate de vibrații, multă dragoste pură și putere subtilă. Sa terminat puja. Afară - focuri de artificii, în sală - o atmosferă caldă ce, în acea stare în care mă aflam, mă învăluia diafan și-mi alina suferința interioară. Rămăsesem ghemuit în colțul meu și mă bucuram cuminte și... trist în același timp. Mă simțeam ca un copil orfan ce se minunează privind pe geam la pomul încărcat cu lumini multicolore, cu globuri, beteală
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ușor hazliu, pe care îl observ cu discreție, așa cum probabil o fac și alții. Poate că o soluție mai fericită ar fi fost să ascultăm concertul până la masa de prânz, pe stomacul gol, așa simt însă că asist la un... diafan sacrilegiu. După concert, încerc să schimb câteva cuvinte cu violonistul chinez, care s-a retras împreună cu ceilalți muzicieni într-o cameră alăturată, dar pronunția lui în engleză este absolut indescifrabilă, așa încât îi mulțumesc cu amabilitate și aflu câte ceva de la Serghei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
odată un călugăr dominican (dar ar fi putut să-mi treacă și mie prin cap mai înainte), decât samaritenii, însoțitoarele lui Iisus, orbii și strângătorii de biruri cu chipurile șterse, remaniabili după plac, asemeni amintirilor din prima copilărie." Oricât de diafană ar fi, puterea de seducție a unei cărți depinde în ultimă instanță de lucrurile de care ne eliberează. O operă este valoroasă atât prin ceea ce luminează ea în interiorul ființei noastre, cât și prin ceea ce lasă în umbră; iar întrebările stânjenitoare
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de satelitul pământului conține datele fundamentale ale inițierii prin care trece fecioara, fiindcă „luna nu e numai primul mort, e și primul mort care învie”, statut la care aspiră neofitul. Soră a soarelui (divinitate herb pentru fecior), luna definește feminitatea diafană și creatoare. Imaginea umanoidă de dinainte de timp este întâlnită în unele legende, spre exemplu cea tipologizată de Tony Brill la numărul 10077A, Soarele și Luna erau frați, din care aflăm: „Înainte de a fi oameni pe pământ, Luna era o fecioară
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
noroi flori or crescut./ Dar la flori cine-mi șădea?/ O rujiță, fată dalbă” (Zam - Hunedoara). Imaginea plantelor crescute din noroiul genezei conține într-o sinteză maximă toate trăsăturile fundamentale ale inițierii feminine: teluric, acvatic (lichidul amniotic al cosmosului), puritate, diafan, fecunditate. Același cadru inițiatic, în contextul recoltării plantelor, apare în balada Fata și cucul I (5): „Foaie izmă creață,/ Joi de dimineață,/ Pe rouă, pe ceață/ Și pe negureață,/ Măre, mi-a plecat/ Și s-a depărtat/ Departe de sat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
întoarcerii spirituale în momentul zero al creației, când natura prolifera nestă¬vilită. Vegetația cotropitoare (în mijlocul căreia doarme fiara în colindele de fecior) nu reprezintă haosul, ci prima fază a creației, cea a nediferențierii definită de forța germinativă înainte de ordonare. Erotismul diafan (sexualitatea constituie una din revelațiile ce au loc în timpul inițierii) este și el în stare latentă, aseme¬nea materiei. Situarea în planul înalt, culoarea în tonuri de gri a bourului (indiciu de atemporalitate) și coarnele aurii trimit aici la o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sînt fată, nici nevastă,/ Nici de sus nu sînt picată:/ Dar sînt floare după mare,/ Adusă-n corăbioară” (Bogdănești - Argeș). Dacă în conăcăria de la nuntă floarea din grădină care se ofilește în așteptarea iubirii este expresia totemică a feminității casnice, diafane, sintagma „floare după mare” aduce conotația fecundității acvatice, punctul de maximă convergență între ape și femeie constituindu-l capacitatea ei de a crea într-un mediu lichid misterios o nouă lume. „În numeroase mitologii nașterea e parcă instaurată de elementul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
încearcă pe tânărul vânător pentru a-i descoperi calitățile morale, fără de care neofitul nu poate depăși probele rituale. Arcul întins spre pasărea galbenă exteriorizează forța masculină de stăpânire și dominare a lumii, așezându-se într-o complementaritate magică cu femininul diafan. Colinda tip IV, 98, Cetatea fetei, face din episodul miresei-pasăre o recompensă pentru tânărul capabil să surmonteze obstacolul cetății invincibile: „- Nu strica, voinic, cetatea,/ Că noi bini te-om dărui:/ Fată dalbă din cetate,/ Potârnichea soarelui,/ Soarelui și-a lunii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
are imunitate la contactul cu el este porumbelul, într-un basm cules la sfârșitul secolului al XlXlea. Puritatea acestei păsări, dată de absența fierii, după interpretările simbolice, și funcția ei sacrificială, valorificată în divinații, fac din porumbel călăuza fragilă și diafană, asupra căreia sacrul nu acționează decât la nivel psihedelic: „Veni tocmai hei în colo înnoptat de tot, de l-a fost luat moșul la bătaie, de ce a întârziat așa, dar el a început a se ruga să-l ierte, că
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
el, în orice caz, nu va mai vedea România restabilită în stare normală. Nervos, nu mai mânca, nu dormea și slăbea pe picioare. În primul an al ocupației, din statura lui, din fire măruntă și subțire, pierduse 17 kg. Devenise diafan și foarte puțin comunicativ, nevoind să zdruncine optimismul nostru persistent. Mariuța îi era antiteza: nimic nu o demonta, vedea toate în bine, nu credea nici o știre rea, întemeia speranțele cele mai iluzorii pe toate cele bune. Această mentalitate s-a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]