3,587 matches
-
urgia traiului cu «colocatari»: se construiseră noile blocuri (în mare parte „economice”, neconfortabile, dar cel puțin ofereau un adăpost populației crescânde și îndeosebi strămutate de la sate întru amplificarea «clasei muncitoare», adică din fabricile mereu în expansiune, după programul dorit de Dictator). De asemenea, unele persoane căpătaseră un statut politic sau social care „legitima” căpătarea unei locuințe libere de conviețuire cu alții, străini de familie; se creaseră șí «relațiile» - prin mită, «pile» etc. - care le permiteau unora să scape de acel flagel
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
când mergea spre bucătăria unde era acum singură ori când revenea de acolo. A murit însă după doi ani. Rămași prea singuri în apartamentul cu chirie crescută și greu de întreținut, ne-am mutat. Începuseră iarăși anii „grei” - ai nebuniei Dictatorului după vizita în China «Revoluției culturale», ai economiilor la sânge, ai megalomaniei egocentrice și cinicei nepăsări față de mase, cu «strângerea șurubului» la cultură, știință, învățământ, cu noile marginalizări și tot cortegiul. Am părăsit «Casa» ca pe ultima relicvă scumpă a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în 1984, sub buldozerele paranoicului plan al demolărilor, împreună cu «Spitalul Brâncovenesc», cu atâtea biserici și frumoase clădiri ale vechiului București, pentru a face loc monstruosului «Palat al Poporului» și celorlalte construcții care n-au mai apucat să fie terminate de Dictator, precum și unor «magistrale» (ca Bulevardul Libertății), prin care se dorea să fie evitată traversarea tradițională a Bucureștilor de către „cortegiul” temător de atentate. Dar - s-a uitat poate - la începutul, apoi mijlocul anilor ’80, puțin după „afacerea” de abilă cursă întinsă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
80, puțin după „afacerea” de abilă cursă întinsă prin «Meditația transcendentală», apoi după un scandal cu abuzuri («vile» construite nu din banii proprii) ale unor nomenclaturiști și în toiul unei „supărări” pe un scriitor devenit foarte „popular”, i-a revenit Dictatorului (care poseda zeci de vile «de protocol» și inutile încăperi, în fiecare) obsesia comunistă a «locuințelor prea spațioase», a proprietăților multiple («casele de odihnă», pe care tot el le îngăduise prin lege, în anii ’70), și a propus «limitarea spațiului
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
asemenea, s-a susținut legalitatea «caselor de odihnă» (sau «de creație»), ca și construirea lor (doar de către unii, din «bani munciți») - și «proiectul» a căzut (desigur, totul a fost pus la cale, conceput, susținut și «combătut» în mod planificat- de Dictator, de camarilă, de Securitate). Ce a însemnat, psihologic, pentru „invadați”, acel trai zi-și-noapte într-o casă cu persoane complet din afara familiei, cu acei «colocatari» impuși de regimul „comunist”, veniți ca intruși cu o «repartiție» imbatabilă (căci nu m-am referit
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
unul dintre congrese - cred că al XI-lea sau al XII-lea - a fost strecurată, în raportul citit de el, ideea inexistenței dictaturii în România. Pentru a-l determina să se apere de acuzațiile tot mai dese că este un dictator, a făcut o pledoarie, pretins științifică, pentru absența dictaturilor. Dictatura proletariatului devenise o etapă democratică, iar dictatura regală fusese uitată. Deoarece pentru dictator era important să iasă cu „fața curată” - prin orice mijloace, fie și mincinoase -, strategul ideii s-a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în România. Pentru a-l determina să se apere de acuzațiile tot mai dese că este un dictator, a făcut o pledoarie, pretins științifică, pentru absența dictaturilor. Dictatura proletariatului devenise o etapă democratică, iar dictatura regală fusese uitată. Deoarece pentru dictator era important să iasă cu „fața curată” - prin orice mijloace, fie și mincinoase -, strategul ideii s-a făcut că a uitat de dictatura regală. În realitate, pe această cale, s-a scos și mai mult în evidență contrastul dintre faptele
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
date și informații false legate de starea de spirit a minerilor, astfel încât liderul comunist român să ia măsuri coercitive care să producă revolta minerilor într-o grevă de proporții, ce ar fi putut duce, în caz extrem, chiar la căderea dictatorului român. Nu creditez deloc această interpretare în ultima parte a demonstrației, dar mi se pare elocventă și veridică prima parte, aceea că Valea Jiului era privită și testată de comuniști ca un laborator experimental. Sensul mișcării din Valea Jiului Pe bună dreptate
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cartelă!”. Coloanei inițiale de protestatari i s-au alăturat locuitori ai orașului și, treptat, cererile economice (legate de lumină, hrană, căldură, bani) au fost înlocuite cu scandări anticomuniste: „Jos Ceaușescu!”, „Jos comunismul!”, „Jos cu epoca de aur!”, „Jos tiranul!”, „Jos dictatorul!”. Tonul cântecului „Deșteaptă-te, române!” a fost dat mai întâi timid, manifestanții nu își aminteau prea bine cuvintele, apoi cineva a intonat mai puternic și, chiar dacă începutul a sunat a falset, în cele din urmă vocile s-au unit și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
produse, ci le-au aruncat pe geam mulțimii, într-un fel de „împărtășanie”. Apoi au fost distruse însemnele comuniste: a fost aruncat de la etaj și ars atât tabloul-portret al lui Ceaușescu (gest perceput simbolic ca o ucidere în efigie a dictatorului), cât și steagul roșu al partidului. Din acest sediu, dar și, mai târziu, din Primărie, protestatarii furioși au distrus mobilier (ferestre, scaune, mese), aparatură (calculatoare, telefoane, televizoare), au spart geamuri: furia trebuia defulată; sensul era acela că nu obiectele în
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și minimalizată de autorități, chiar dacă ceea ce se aplica, de fapt, și anume, deportarea, nu era deloc o măsură neglijabilă de represiune. „Umanismul” pretins în proces al regimului Ceaușescu era o ultimă încercare de a obține în eprubetă o repopularitate a dictatorului, clemența fiind poza retușată pe care Ceaușescu pedala pentru a-și autoglorifica imaginea. Destul de fragilizate în urma anchetei dure, victimele și-au asumat culpele, interpretând rolul care le fusese repartizat. De menționat că avocații nu s-au comportat precum cei din
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și o direcție tendinței de a-i găsi pe alții vinovați de frustrarea personală. Fără a face analiza de conținut a discursurilor profund hipnotice, a retoricii întrebărilor sugestive sau a agresiunii maselor sub masca anonimatului, se poate spune că orice dictator a oferit o terapie a „complexelor populare” promițând eliberarea și iluzia propriei puteri. Pentru realizarea scopului, se foloseau permanent sugestii justificative ale complicității, iar confirmările reciproce aveau rolul și scopul deculpabilizării, posibilă prin sacrificarea adevărului, care, nefiind conectat la un
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
am cerut „capul lui Moțoc”, noi am aplaudat „măsurile” luate, noi am mărșăluit în direcțiile cerute - uneori cu fanatism! -, noi aplaudam și scandam încă pe 21 decembrie 1989 lozincile comuniste. Masele au fost întotdeauna mult mai criminale decât individul singular, dictatorul instigator creează doar iluzia legalității faptelor odioase. Se poate face o paralelă și cu recentul film Patimile lui Cristos sau cu modul de prelucrare a vinovăției din Germania, însă nu știu câte „adevăruri” mai pot fi salvate la noi după 15 ani
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Noi tindem inconștient la a realiza lucruri mult mai mari decât suntem noi înșine și, în cazuri de exagerare, acesta este un semn sigur al „micimii” emoționale, un fel de compensare declanșată și potențată apoi de penibilitățile experiențelor proprii. Fiecare dictator a trăit un număr destul de mare de experiențe penibile cu un efect traumatic, iar tot ceea ce ei au încercat să realizeze a fost, în fond, o securizare absolută, ce devine tot mai absurdă, prin încercarea de a exclude orice posibilitate
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
trece brusc de la incertitudinea insuportabilă la siguranța extremă de tipul: Suntem singurii posesori ai adevărului absolut! - și așa se alunecă de la mania persecuției a complexului de inferioritate la o formă de superioritate paranoică. Nu-ți sugerează acest mecanism modalitatea nașterii dictatorilor? Un alt paradox este conținut și de faptul că astfel de personalități structurate antisocial ajung să conducă o societate! În concluzie, conspirologii ne vând poveștile pe care suntem pregătiți să le credem și subiectele secolului XX au rămas la fel de fertile
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ideologice, reflectând, la scară redusă și cu un tezism deformant, o tensiune existentă la vârful piramidei. Potrivit unei mențiuni a scriitorului, din Am fost și cioplitor de himere (1994), personajele nu ar fi două persoane istorice deosebite, ci unul singur, dictatorul contracarat de propria lui virtualitate, de „umbra” lui posibilă. Cele două atitudini exprimă ideologia comunismului autoritar, brutal, opresiv, stalinist și ideologia comunismului „cu față umană”. În optica auctorială, adecvată țelurilor propagandistice ale scrierii, ideală ar fi a doua atitudine, idee
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
Simfonia pastorală, București, 1973 (în colaborare cu Mona Rădulescu și Corneliu Rădulescu); Hildebrand [Nicolaas Beets], Camera obscura, pref. Edgar Papu, București, 1968; José Cardoso Pires, Oaspetele lui Iov, București, 1969; Lion Feuchtwanger, Arme pentru America, București, 1970; Erich Kästner, Școala dictatorilor, în Fabian. Școala dictatorilor. Versuri, pref. Romul Munteanu, București, 1970; Johan Huizinga, Amurgul Evului Mediu, pref. Edgar Papu, București, 1970, Erasm, pref. Cornelia Comorovski, București, 1974, Homo ludens, pref. Gabriel Liiceanu, București, 1977, Cultura olandeză în secolul al XVII-lea
RADIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
în colaborare cu Mona Rădulescu și Corneliu Rădulescu); Hildebrand [Nicolaas Beets], Camera obscura, pref. Edgar Papu, București, 1968; José Cardoso Pires, Oaspetele lui Iov, București, 1969; Lion Feuchtwanger, Arme pentru America, București, 1970; Erich Kästner, Școala dictatorilor, în Fabian. Școala dictatorilor. Versuri, pref. Romul Munteanu, București, 1970; Johan Huizinga, Amurgul Evului Mediu, pref. Edgar Papu, București, 1970, Erasm, pref. Cornelia Comorovski, București, 1974, Homo ludens, pref. Gabriel Liiceanu, București, 1977, Cultura olandeză în secolul al XVII-lea, București, 1991; Heere Heeresma
RADIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
și la capacități decizionale extraraționale care nu pot fi contestate cognitiv: intuiție, inspirație. Nepresupunând prelucrări raționale de informații după reguli explicite care pot fi examinate public, acestea pot fi învestite neproblematic cu plusvaloare. O asemenea variantă o găsim în cazul dictatorilor de tip fascist (Hitler, Mussolini) care reclamau un proces decizional intuitiv infaibil, ce nu poate fi supus judecății critice comune. O variantă a charismei o găsim frecvent în societățile tradiționale: presupunerea unor mecanisme de transmitere a „adevărului” de către forțe supranaturale
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
De exemplu, o aserțiune generală care pretinde că explică izbucnirea unui război poate să nu fie considerată acceptabilă dacă nu reușește să explice izbucnirea primului război mondial, sau a celui de-al doilea. O aserțiune care pretinde că explică ascensiunea dictatorilor ar putea să nu fie considerată acceptabilă dacă nu reușește să explice ascensiunea lui Stalin sau Hitler. Aspectul fundamental al tuturor analizelor de caz cruciale este acela că o anumită afirmație trebuie să fie recunoscută empiric pe baza unor argumente
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
romanul simbolic Sărbători marțiale, cât și romanul istoric După mine, o zi... se întemeiază pe un asemenea mod de a vedea. Acțiunea acestuia din urmă este plasată în Moldova, în epoca fanariotă. Protagonistul romanului, domnul țării, se poartă ca un dictator. Vodă îl are alături pe Artemie, cronicarul Curții, scribul, care alcătuiește o istorie cu două fețe: una aparentă, oficială, pe placul stăpânului și ca atare mincinoasă, alta secretă, adevărată și destinată posterității. N. izbutește aici „o carte de mare virtuozitate
NICOLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288445_a_289774]
-
Gheorghe Coadă, Gheorghe Popescu, Florică Andronescu, Constantinescu, Victor Lădaru, Aurel Dechi, Grigore Bașotă, Filip Oprea, Artemie Colibaba, Petru Deliman, menționând că Cristea, Tâmpa și Gh. Popescu au decedat. Oarecum în apărarea sa, spune că Popa i-a cerut să fie dictator și să se folosească de deținuții din cameră. După ce și-a terminat activitatea în camera 102, în mai 1951 a fost mutat la camera 104, unde l-a ajutat pe Vichente Murărescu, iar în luna următoare a fost transportat la
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
prefață la ediția de Versuri a lui Tudor Arghezi, Ion Caraion evocă două situații, două „Întâmplări tipografice” de prin anii ’40. Astfel, În ziarul Timpul se afla pe prima pagină un clișeu pe două coloane Înfățișându-i pe cei doi dictatori ai momentului și purtând sub el următoarea legendă: „Generalul Antonescu, conducătorul Statului, și dl. Horia Sima, comandantul Mișcării Legionare, au pășit pe peronul gării Timișoara”. Numai că, la cuvântul al treisprezecelea, În loc de p (de la „pășit”) se culesese b... și așa
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
statelor. Dar ele nu înțeleg să se cedeze o palmă din pământul nostru strămoșesc ș...ț. Femeile române, alături de fiii și soții lor, vor apăra dreptatea cauzei noastre sfinte, cu credința că există o justiție imanentă. Să ia aminte marii dictatori: nimic nu-i etern în lumea asta. Soarta poate ridica pe oricine în slavă, dar îl și poate cufunda în beznă 1. În centrul dezbaterilor Congresului „Grupării Naționale a Femeilor Române”, întrunit pe 28-29 noiembrie 1936 la Chișinău, a stat
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
cu porunca să stăpânească pe vecie ei și urmașii lor patrimoniul sfânt ce le-a lăsat. Femeile române alături de fiii și soții lor, vor apăra dreptatea cauzei noastre sfinte, cu credința că există o justiție imanentă. Să ia aminte marii dictatori; nimic nu-i etern în lumea aceasta! Soarta poate ridica pe oricine în slavă, dar îl și poate cufunda în beznă!” Preș. Elena C. Meissner Universul, anul LIII, nr. 313, din 12 noiembrie 1936. 52TC "52" De la Congresul „Grupării femeilor
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]