9,048 matches
-
agravează. Mi se pare lipsit de sens să reiau discuția generală despre comunismul bun și acela rău, fiindcă, nici comunismul real, nici comunismul teoretic n-au fost și nu sunt viabile, primul, fiindcă a condus pretutindeni și fără excepție la dictatură, al doilea fiindcă s-a dovedit o utopie periculoasă, în măsura în care, cum spunea Havel, a speculat cu cinism iluziile indivizilor și ale popoarelor. (Marx afirma că, mai devreme sau mai târziu, capitalismul va triumfa până și pe cel mai neînsemnat atol
Tot despre „noua“ critică de direcție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3287_a_4612]
-
potențe ale divinității, încât a le aneantiza acțiunea înseamnă a știrbi înseși posibilitățile de manifestare ale divinului. O lume închisă bate la ușă, cea a lui Saturn, părintele denaturat ce-și înghite copiii, metaforă (translatată de Culianu în trecut) a dictaturii. Împreună, membrii Academiei fac dovada că dialogul este nu doar sublim, ci și util: ei reușesc să prevină câteva ucideri, precum și distrugerea tabloului, ce joacă rolul-cheie în această narațiune, fiind, după cum credea Ficino, o imago mundi, veritabil talisman. Într-o
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
pentru că spațiul atât îmi mai permite, adaug doar că, făcând elogiul ficțiunii, Vargas Llosa n-a uitat să puncteze, în fața juriului Nobel și a întregii lumi, câteva din problemele fierbinți ale lumii contemporane, de la sărăcia din țara sa natală la dictaturile din Cuba și Venezuela, de la oprimarea libertății de exprimare în cazul disidenților Aung San Suu Kyi ori Liu Xiaobo la naționalism, care este „flagelul incurabil al lumii moderne” - căci pentru el, așa cum singur spunea, făcând elogiul lui Camus și al
Vargas Llosa, dramaturgul, actorul by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3303_a_4628]
-
al totalitarismului. Din perspectiva scriitorului româno-american, ceea ce individualizează totalitarismele de secol XX n-a fost atât dogmatismul ideologic, cât mai degrabă caracterul grotesc: complicitatea dintre cruzime și spectacol, dintre ferocitate și artificiu, reunite în metafora Dictatorului-Clovn (preluată de la Federico Fellini). Dictatura ultimelor decenii a fost „un pitoresc amestec de brutalitate și farsă, de oportunism și ideologie”. Ambiguitatea la toate nivelele este Răul fondator al totalitarismului, periculoasă tocmai din cauza caracterului său spectacular. De aceea, mai importantă decât colecționarea atrocităților sau chemarea la
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
societății „compatibilităților” - sunt un dat esențial al culturii române sau ele țin mai degrabă de o strategie defensivă. Rămâne, adică, să ne întrebăm pe termen mai lung cât din ritualurile livrești, la care însuși Norman Manea a apelat în anii dictaturii ceaușiste, țin, într-adevăr, de fizionomia literaturii române și cât din ele sunt excrescențe bolnave contra cenzurii.
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
de timp statul de drept în România". Monica Macovei a scris că în 3 iulie 2012 a fost "o avalanșă de ilegalități, gândită și pusă în practică de USL". Ea a adăugat că "ne-a dus la un pas de dictatură". Eurodeputata susține că "vara lui 2012 a produs răni adânci în democrația românească". Eurodeputata scrie că a trecut un an, însă statul de drept continuă să fie în pericol, din cauza USL. De ce se află în pericol din perspectiva Monicăi Macovei
Macovei: Vara lui 2012 ne-a dus la un pas de dictatură by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/36593_a_37918]
-
care are zeci de mii de membri și peste 50 de sedii în toată țara. Fiul regelui Petre al II-lea, Alexandru a pus piciorul prima dată pe pământ iugoslav în 1991, dar s-a instalat acolo abia după căderea dictaturii lui Slobodan Milošević în anul 2000. Un an mai târziu i s-a oferit naționalitatea iugoslavă și i s-au înapoiat proprietățile confiscate pe vremea comunismului. Principele Alexandru este inclus în diverse acte oficiale, iar majoritatea partidelor parlamentare ar accepta
Ai plăti 5 euro pe an pentru reinstaurarea monarhiei? by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/36656_a_37981]
-
că aspectele fundamentale în materia dreptului referendar „nu trebuie să poată fi modificate cel puțin un an înainte de referendum, sau trebuie reglementate de Constituție ori la un nivel superior legii ordinare”. Apreciind că „proiectul USL pentru o nouă Constituție instituie dictatura unei majorități parlamentare de moment asupra voinței populare, schimbarea raporturilor de putere în stat și transformarea parlamentarilor PSD, PNL, UNPR și PC în stăpâni peste toată România", PDL consideră că "decizia de astăzi a CC a dejucat tentativa USL de
Ce spune PDL despre decizia CCR pe legea referendumului by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/36736_a_38061]
-
ultimul număr al revistei „Vremea” - 765 din 6 septembrie 1944 - apare articolul de fond După zece zile, semnat G.Ivașcu: „În sfârșit acesta a fost strigătul de ușurare care a izbucnit din pieptul fiecărui bun român, la auzul știrii că «dictatura mareșalului Antonescu a luat sfârșit».” Lectura critică a presei românești din anii celui de Al Doilea Război Mondial - ianuarie 1941-septembrie 1944 - atestă o constatare de netăgăduit: revista „Vremea” a publicat, sub pseudonimele lui George Ivașcu, cele mai complete și bine
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) (continuare din numărul anterior al revistei) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3671_a_4996]
-
oameni, refuzul de a accepta înfrângerea. G.Ivașcu exprimă conștiința colectivă a tuturor bunilor români, preocupați de viitorul Patriei lor. El judecă evenimentele militare și politice în relație nemijlocită cu istoria mai veche și cu cea prezentă a României. Sfârșitul dictaturii antonesciene a readus țara alături de vechii prieteni care au asigurat, la sfârșitul Primului Război Mondial, înfăptuirea reîntregirii României. Ca filosofie și opțiune istorică, filologul de la „Jurnalul literar” a rămas credincios, în pofida incertitudinilor aduse de uraganul care a traversat Europa acelor ani, convingerilor
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) (continuare din numărul anterior al revistei) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3671_a_4996]
-
mic discurs, așadar, a stârnit unele proteste tocmai prin ceea ce vorbitorul a crezut că-și poate câștiga asistența, atunci când l-a numit pe Sebastian „mon frère”. I-ar fi înfrățit pe cei doi suferințe comparabile, cele îndurate de Sebastian în timpul dictaturii antonesciene și cele îndurate de Gabriel Liiceanu în timpul comunismului, primul din pricina originii etnice, al doilea din pricina originii sociale. Acțiuni discriminatorii comparabile i-ar fi urmărit pe cei doi în epoci totalitare de facturi diferite, dar în esență la fel. Făcând
Posteritatea lui Sebastian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3690_a_5015]
-
ana, Elena Badea Vicepreședintele PNL Varujan Vosganian atrage atenția că românii ar trebui să înțeleagă că țara noastră nu a avut Parlament unicameral decât în dictatură și că trecerea de la bicameralism la unicameralism nu a avut loc în nicio țară de bună-voie, ci prin lovitură de stat. Întrebat, joi, într-o conferință de presă susținută la sediul PNL, în legătură cu anunțul recent al președintelui Traian Băsescu privind
Vosganian atenționează: România a avut Parlament unicameral numai în dictaturi by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/36955_a_38280]
-
trece, de aceea referendumul a fost ignorat, în perioada campaniei electorale. Românii trebuie să știe că niciodată, în istoria modernă a României, când România a fost democratică, România nu a avut Parlament unicameral. România a avut Parlament unicameral numai în dictaturi (cea stalinistă, sub Gheorghe Gheorghiu Dej și sub Nicolae Ceaușescu). (...) Alternativa este clară. Nu există în lume nicio țară democratică de mărimea României care să aibă Parlament unicameral. În nicio țară nu s-a procedat de la bicameralism la unicameralism decât
Vosganian atenționează: România a avut Parlament unicameral numai în dictaturi by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/36955_a_38280]
-
nu s-a procedat de la bicameralism la unicameralism decât prin lovitură de stat sau revoluție sângeroasă. Nu există nicio țară care de bună voie să treacă de la bicameralism la unicameralism, ci numai după schimbări de regimuri, revoluții sau instaurări de dictaturi. Avem trei variante, care niciuna nu este atractivă pentru România. Putem să face ca Iranul sau ca alte țări care au unicameralism, dar noi avem o asumare democratică, care vine de la Cuza, cel care a inițiat Senatul pentru români", a
Vosganian atenționează: România a avut Parlament unicameral numai în dictaturi by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/36955_a_38280]
-
Camil Petrescu, bunăoară, un departament pe care să-l conducă. Au fost promovați în primele rânduri nulitățile, toți semidocții și șnapanii vieții publice, toate cunoștințele ieftine, toate spinările flexibile, toți slugoii din Levant..."14 Soluția rezolvării situației existente - pledoaria pentru dictatură - e evident falsă. Nu putem fi în nici un caz de acord cu ea - chiar dacă autorul aduce drept argumente necesitatea întronării disciplinei, prin stârpirea abuzurilor și oportunismului. Câțiva procurori din republica literelor au apăsat pe pedală, comentând cu lux de amănunte
Mircea Eliade, politica și politicienii by Mircea Handoca () [Corola-journal/Memoirs/8942_a_10267]
-
tradițiile de prietenie cu Franța și Anglia, care au asigurat, în mod direct și indirect, la sfârșitul Primului Război Mondial, condițiile făuririi României Mari, la Conferința de Pace de la Versailles. G.Ivașcu preciza că abia la începutul lui ianuarie 1941, în plină dictatură legionaro-antonesciană, a hotărât să-i trimită lui G.Călinescu o scrisoare, motivele prelungitei tăceri fiind „prudența”, deși ulterior s-a convins că a „supraestimat aprehensiunile...”. Îi sunt necesare „buna dv. orientare și optimismul dv. totdeauna convingător, pentru că totdeauna el este
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
bruscă de la cotidianul cenușiu, uniform și resemnat din comunism la lumea hipercolorată a consumului obsesiv din capitalism, adică o „lume de mărci și branduri, etichete și termene de garanție” - un prezentism (cu termenul istoricului François Hartog) marcat de o nouă dictatură, a pieței (una economică, nu politică). „Viciul e o trebuință împinsă la exces”, notează Crăciun, și chiar cu asta se ocupă, în fond, societatea de consum. „Trebuințele - continuă el - pot fi formale sau fundamentale, stilistice sau substanțialiste, spectaculare sau ontologice
Despre viciile lumii postmoderne by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3516_a_4841]
-
câteva culese de o revistă din Franța din te- zele bacului recent: „Platon era celebru îndeosebi pentru banche- tele lui”; „Un octogenar este o figură geometrică cu opt laturi”; „Franța este locuită de francezi și de romi”; „Coreea de Nord este o dictatură cu un președinte plin de cruzime numit King Kong”. Deosebirea constă totuși în faptul că sunt mai puține greșeli de exprimare, de limbă, la francezi decât la români, excepție făcând greșelile de ortografie, materie în care nimeni nu-i întrece
Perle () [Corola-journal/Journalistic/3520_a_4845]
-
ale anului în curs. Ea ni-l aduce acasă, metaforic vorbind, pe profesor, cu marile sale sinteze românești și americane, într-un demers ce are și un caracter reparator de netăgăduit. Spiritul critic se dovedește, din nou, mai puternic decât dictaturile.
Un eveniment: ediția de autor Virgil Nemoianu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3533_a_4858]
-
acest interviu dublu ce contribuie la completarea profilului intelectual al fiecăruia dintre protagoniști și, totodată, aduce lămuriri prețioase privind acea perioadă istorică. Iată, de pildă, cum definește Ștefan Aug. Doinaș starea societății românești în acel moment de trecere bruscă de la „dictatura cea mai sever stalinistă din tot răsăritul Europei” la „libertatea totală”: „Eu cred că dificultatea pentru intelectualul român de după Revoluție constă tocmai în impactul cu această libertate totală, care i se oferă și pe care încă nu știe nici cum
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3546_a_4871]
-
câștigat de Rithy Pahn cu The Missing Picture, un documentar despre khmerii roșii, într-una dintre versiunile cele mai terifiante ale comunismului, comunismul campodgian al lui Pol Pot. În fapt, Rithy Pahn își relatează propria sa istorie ca adolescent în timpul dictaturii lui Pol Pot, utilizând însă figurine de lut plasate în diorame detaliate. Filmul lui Rithy Pahn configurează un catalog al atrocităților comise de regimul Pol Pot, dar nu dintr-o perspectivă ideologică, ci dintr-una care însoțește privirea lucidă cu
Cannes 2013 – portret festivalier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3561_a_4886]
-
fiindcă Dumnezeu primește toate rugăciunile noastre, dar le direcționează cum știe El, prin tangente care îi aparțin exclusiv...”. Iată ce înseamnă metafizica gestului. Omul nu este Prometeu. Aceasta este o prejudecată de sorginte renascentistă, dar degradată îngrozitor în epocile de dictatură ateistă care susțin teoria individului atotputernic și deplin emancipat. De fapt, pascalian vorbind, omul este suplu și fragil ca o salcie. Puterea lui constă de aceea în capacitatea de-a face niște gesturi. Gesturile au metafizică. În felul acesta omul
Misterul lui Vasile Lovinescu by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/3714_a_5039]
-
în chip explicit. Chiar și-așa, însă, este remarcabil că opera a supraviețuit regimului comunist, depunând mărturie despre una dintre cele mai complicate perioade din istoria țării: aceea în care se trece cu forța de la democrație la șirul de patru dictaturi care au marcat secolul XX românesc. Puține sunt consemnările din interiorul clasei politice mai autorizate decât cea a lui Ioan Hudiță, istoric, profesor universitar, specialistul incontestabil al Partidului Național Țărănesc în probleme externe și consilier de încredere al lui Iuliu
Tragicul jurnal al lui Ioan Hudiță by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3715_a_5040]
-
subliniază diaristul - și, odată cu el, și ceilalți lideri țărăniști și liberali -, României i s-a făcut, după 23 august, o imensă nedreptate. 23 august a fost în întregime opera unor politicieni democrați (țărăniști, liberali și social-democrați), împreună cu suveranul, iar răsturnarea dictaturii antonesciene a fost realizată cu promisiunea clară a Aliaților ca României să-i fie recunoscut statutul de stat beligerant și ordinea constituțională. Or, după 23 august 1944, pe fondul slăbiciunii Aliaților occidentali, Uniunea Sovietică răstălmăcește complet sensul acestor înțelegeri. În
Tragicul jurnal al lui Ioan Hudiță by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3715_a_5040]
-
curentă. Hudiță și Maniu sunt lucizii PNȚ, spre deosebire de Mihalache, de dr. Lupu sau de grupul ardelenilor (Aurel Leucuția, Emil Ghilezan, Ghiță și Ionel Pop). Jurnalul consemnează implacabil, cu o răceală emoționantă, dezmembrarea treptată a castelului de iluzii construit după răsturnarea dictaturii antonesciene. Cel de-al doilea aspect devine mai pregnant la sfârșitul anului 1945: atât Ioan Hudiță, cât și Iuliu Maniu, poate și alți fruntași țărăniști și liberali, par a avea conștiința faptului că sunt deja condamnați. Cu toate acestea, își
Tragicul jurnal al lui Ioan Hudiță by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3715_a_5040]