39,259 matches
-
cu sprijinul Ministerului Culturii (director - Nicolae Marinescu, redactor-șef - Constantin M. Popa, secretar general - Ilarie Hinoveanu, redactori - Ion Buzera, Gabriel Coșoveanu, Sergiu Ioanicescu, Ion Militaru, Aurelian Zisu). Numărul 4-5, de 32 de pagini, are ca temă canonul, un subiect mult discutat în ultima vreme în mediile universitare și în presa culturală. Pe lîngă numeroase contribuții eseistice, Mozaicul publică și o anchetă cu titlul Bătălia recanonizării, cu 9 întrebări referitoare în special la ierarhiile literare, succes și marje de eroare în exercițiul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]
-
Laura Guțanu Mă uitam la emisiunea lui Bernard Pivot și eram fascinată de o doamnă în vîrstă, frumoasă, foarte cochetă, extrem de antrenată în discuție. Lîngă ea, Philippe Sollers. Se discuta despre ultima ei carte și Pivot, cu aerul lui fals inocent de diletant curios, pune întrebarea năucitoare: "Este Jim din carte Philippe Sollers?". Doamna e în dificultate, se uită la Sollers care zîmbește amuzat, dar olimpian. Ei bine, da, spune
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
reciproc, permite extrapolarea ideatică. Astfel, bolșevismul apare ca un fenomen de esență religios-creștină și pur reacționar, derivând din complexul plebei față de aristocrație, pătura privilegiată și liberală. Firul logic conduce discuția spre raportul elită-popor. Democrația modernă, concept opus democrației ateniene, e discutată din perspectiva libertății maselor și a poziției lor politice, comentată în aceeași perioadă și de Ortega Y. Gasset. Paradoxul ca tehnică de lucru și de revelare a unui adevăr valabil numai în plan conceptual, căci, în plan concret, el înseamnă
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]
-
portughez la concluzia dinamitardă că "principiile democrației sunt în mod esențial îndreptate contra opiniei publice, contra poporului și contra esenței proprii a oricărei vieți sociale, că Democrația e rezumatul a tot ceea ce e antipopular, antisocial și antipatriotic". Teoria doctrinelor politice discutate de Pessoa se bazează pe ipoteza că patriotismul este expresia principală a unui popor și se definește ca singurul instinct social veritabil, radical antagonist, respingând tot ceea ce nu-i aparține ca esență. Critica democrației moderne se rezumă astfel: "Democrația modernă
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]
-
distrugerilor naziste și comuniste. Am încercat să situez în acest context problema foarte controversată, foarte dificilă, a unicității Shoah-ului în mijlocul imenselor masacre ale secolului - este el o groapă comună, sau e necesar un alt cimitir?! Iată problemele pe care le discut în această carte care va fi tradusă în România, motiv pentru care sunt foarte fericit și mândru.*) Vedeți vreo legătură între planul politic și planul gândirii artistice, filosofice, istorice? Există în mod sigur o legătură, dar e foarte îndepărtată și
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
Gabriel Liiceanu, dar a cărei putere de pătrundere era dusă la ultimele ei consecințe în lumea dezbaterilor de idei, populată îndeobște de umaniști, nu și în lumea economiștilor și a tehnicienilor, susținută de politicienii puterii. În aceasta din urmă se discuta despre modele, despre necesitatea păstrării și salvării sistemului economic în care vechiul centralism era înlocuit de noul etatism. Tinerii de atunci au fost împinși tot mai la margine, iar tinerii de acum nu au dialog cu lumea politică. O lume
Bătrîni paznici ai democrației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17031_a_18356]
-
ei, Valahia este pentru lordul Stanley "o țară mică și misterioasă [...] capabilă de orice", ai cărei locuitori stârneau uimirea celor din vest"că au și ei două mâini, două picioare, se îmbracă la fel cu vecinul lor de cartier și discută pe bazele acelorași principii logice". Pentru englez, țara este "mai mult pitorească decât frumoasă, e mai degrabă nuanțată decât inteligentă, fără apetit metafizic, dar cu un simț al comicului dezlănțuit până la gratuitate. Apoi scepticismul ei robust, trupeș... ha! care i-
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
logică, mănîncă animalic, clefăind. Toți se feresc să mănînce la masă cu el fiind atît de dizgrațios. Cînd merge cu tine, din cauza piciorului drept mai scurt, calcă sacadat într-o parte și se bagă în tine lovindu-te ritmic în timp ce discută cu rîsete și gesturi detracate, enervîndu-te, silindu-te să taci, astfel încît vorbește mai mult singur. Mereu vorbind, are explicații economice asupra oricărui fapt. În mintea lui toate lucrurile, toate ideile sînt propulsate de un interes economic. Nu am mai
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
avem și noi străinii noștri, că țiganii trăiesc în mijlocul nostru, că ei au fost totdeauna foarte prost tratați de autoritățile olandeze. Această situație mi-a dat impulsul să scriu o carte pe această temă. Mi se pare interesant acum să discut cu dvs., care sunteți româncă, despre această carte. Știu că în România trăiesc mulți țigani, cred că vreo 2-3 milioane... R.B.:. Da, sunt țigani romi. M.M.: Țiganul meu este și el "rom", deși în Olanda trăiesc mai ales "sinti". Am
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
lui Anghel Demetriescu (ipoteză emisă de N. Iorga 1), preluată de E. Lovinescu 2) și de G. Călinescu 3), fie lui N. Pruncu (părerea lui Ovidiu Papadima 4), împărtășită de D. murărașu 5). Un cercetător avizat al pseudonimelor, Mihail Straje, discută problema controversată a acestui criptonim într-un articol din 1967 și, în Dicționarul 6) său din 1973. În dreptul lui Gellianu, Gr., Straje trimite la Anghel Demetriescu și la Nicolae Pruncu, cărora, zice regretatul cercetător, li s-a "atribuit eronat ca
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
Panu scria în Amintiri de la Junimea din Iași: "Ce să zic de d. Grădișteanu, care, din spirit de polemică, îl numește pe Eminescu în deriziune genial?"11). Același Panu relatează că la prima ședință a Junimii, în care s-a discutat articolul denigrator, Maiorescu era vesel, Iacob Negruzzi, afectat, părea vesel, în timp ce Eminescu "rîdea cu indiferență", fără să-i acorde vreo importanță. Maiorescu administrează o nouă și ultimă analiză a erorilor celor "20-30 unii zic chiar 40 de redactori-colaboratori" în Răspunsurile
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
nord de Dunăre, dacă nu mă înșel, în punctul numit astăzi Ploiești, nod de cale ferată și cuib de neuitat al republicei Maiorului răzvrătit... Și, cînd zici Ploesci, nu poți să nu te oprești puțin... În urbea răsculată, înainte de a discuta ulterior despre faimoșii covrigi de la Buzău prin care urmează să trecem, avînd ca scop major Moldova. Înaintînd, astfel, spre dulcea țară, unde se vorbește cel mai frumos românește, - spune Nichita, - tot el avea să mai stabilească două lucruri de bază
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
fie și ultimul său an de viață, antologia de texte privind omul și opera călinesciane a avut de așteptat până la apariție un sfert de veac, ultimele două lustre înscriindu-se tocmai în perioada postrevoluționară, de-a lungul căreia s-a discutat îndelung și contradictoriu pe seama personalității și operei acestuia. Datorăm lui George Muntean repunerea pe rol a lucrării, cu o doctă prefață lămurind nu numai tribulațiile cărții, ci și relațiile speciale de la magistru la discipol, relații între fascinație și revoltă, așa cum
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
Balotă îmi e martor. Ce știam eu era că la Noica se vorbise despre cartea sa Anti-Goethe. Sincer fiind, Noica nu mă entuziasma. Eram un apolinic în gen goethean. Apropo. În 1981, aveam să-l văd la Paris pe Cioran. Discutaseră despre literatură, iar la ușă, la plecare, venind vorba despre Noica, exclamase pompos: Sentimentul paraguaian al ființei! parafrazînd titlul lucrării gînditorului român. Cînd am auzit de procesul deschis contra lui C. Noica, începusem să mă neliniștesc. Așteptam să fiu închis
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
veni și mă pofti într-o încăpere un maior. După accent, părea ardelean. M-a pus să scriu o declarație. Ce era cu Anti-Goethe ăsta? Mă rog, cunoștea tot. Dar trebuia să declar. Am scris în încheiere că nu se discutase nimic politic (Nici vorbă de poetul V. Voiculescu, așa cum a scris odată un răuvoitor). Dealtminteri, dosarul există și poate fi văzut. La plecare, maiorul mă întrebase zîmbind dacă îl cunosc pe Ion Lăncrănjan. Cum să nu... Dar de ce zîmbea el
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
mine Titus. Uite cum unii dau năvală să intre, iar Țoiu vrea morțiș să iasă!" Sînt gesturi care impun. Și nu aveam nimic în comun. Decît, poate, omenia... P.S.: În fața tribunalului amenințător, depusesem mărturie că în întîlnirile noastre nu se discutase politică niciodată, lucru adevărat. De neliniște, probabil, vorbeam răstit. După eliberare, Alexandru Paleologu avea să-mi spună că se temuse să nu fiu reținut, pentru că, vorbind, sfidam tribunalul. Observație ce pare mai curînd complimentul unui om de lume... Domnia-sa
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
că în autobuzul cu copii neastâmpărați sunt doi pe cale de a deveni artiști, încât timpul nu e pierdut degeaba... Sper că are dreptate. Însă când observ că la expozițiile care se vor populare, precum cea dedicată recent lui Chardin, publicul discută despre pălăriile din tablouri care sunt sau nu la modă, mă gândesc la bietul coleg care a muncit, care a discutat cu rușii, cu americanii, cu brazilienii, ca să se pună de acord cu privire la împrumutarea unei pânze și... Cât despre criterii
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
are dreptate. Însă când observ că la expozițiile care se vor populare, precum cea dedicată recent lui Chardin, publicul discută despre pălăriile din tablouri care sunt sau nu la modă, mă gândesc la bietul coleg care a muncit, care a discutat cu rușii, cu americanii, cu brazilienii, ca să se pună de acord cu privire la împrumutarea unei pânze și... Cât despre criterii, cred că nu cel al rentabilității trebuie să primeze, nu trebuie să se cadă în industrie... O expoziție nu trebuie făcută
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
mîncărime hîrtioasă a "pumnilor intelectuali"? E.G.P.: Nu știu dacă lupta cu morile de vînt se numește luptă. Am pierdut ceva timp cu morile (roșii!) de vînt de la noi, fără vreun folos real pentru literatură. Fiindcă la noi nu s-a discutat literatură! Cineva și-a apărat postamentele de beton armat, cineva a zis că în artă (ca și în moarte) toți sunt supușii acelorași implacabile legi. Nu c-aș regreta "certurile" mele cu monștrii sacri, dar, obiectiv vorbind, ele s-au
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
Începînd de la MAE, până la Ministerul Culturii, Ministerul Educației Naționale, Camera Deputaților, Senat - unde există două subcomisii pentru relațiile cu românii din diaspora -, Guvern. Vrem să organizăm un spațiu unde aceste instituții ale statului să-și propună proiectele și să le discute, astfel încât să existe o perfectă coordonare în activitatea lor." Pentru ca toți cei care iau o leafă de pe aceste curele paralele să nu se calce pe picioare, d-na Pralong i-a adunat la aceeași masă: "Până la venirea mea nu exista
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17081_a_18406]
-
cu Corneliu Bogdan din aceeași organizație, la universitate, altă problemă era că în celule nu erau destui indigeni. Din zece, numai trei eram români: subsemnatul, Ionete Constantin, - binecunoscutul economist care mai trăiește și încă unul de care nu-mi amintesc. Discutam totul pe față cu omul excepțional care a fost Corneliu Bogdan, conștient de unele greșeli făcute de ai săi, mai puțin reușiți, cum ar fi tupeul, impertinența, lipsa de obiectivitate, precum și un anume "spirit comunitar" îndreptat contra celor de alt
Note, contranote by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17079_a_18404]
-
normă.) Întorcîndu-ne la Sibiu, trebuie să spunem că, spre deosebire de alte reviste care au avut numere tematice similare, concepute după modelul dezbaterilor din universitățile occidentale care au departamente de gender studies, Euphorion merge contra curentului la modă, bărbații fiind tentați să discute, ca niște poeți ce sînt, mai mult despre feminitate și "misterul feminin" decît despre feminism iar femeile înclinînd și ele balanța în partea psihologiei și nu a corectitudinii politice. De exemplu, Grete Tartler, scriind Despre Nord: femei "la putere", pornește
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17133_a_18458]
-
care eu o credeam cea mai potrivită ca să facă înțeleasă poezia lui Eminescu pentru niște mase care nu erau inițiate îndeajuns"), ci și al unei cenzuri fără precedent: "Greutatea cea mai mare era însăși editarea, deoarece bătrînul poet Toma, după ce discutam fiecare poezie în parte, dar absolut fiecare poezie în parte, ne cerea ca la sfîrșit, într-un fel de comentariu, să arătăm că poezia este greșită în ceea ce privește ideile poetului". Nu doar Doina a fost exclusă, ci și capodopera eminesciană, Luceafărul
O struțo-cămilă ideologică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17139_a_18464]
-
departe de a se clarifica, încep să prindă o nouă lumină. Citind jurnalul Cristian Bădiliță, "Tentația mizantropiei" (editura Polirom, 2000), dau peste aceste stupefiante rânduri din 1997: "Invitați la dl. Barbăneagră, cu Toader Paleologu și P.G. La capitolul politică se discută cazul Gheorghe Ursu (zis "Babu"). Aflu cu stupoare că "Babu", marota GDS-ului din România, a fost unul dintre cei mai cumpliți tartori comuniști ai Galațiului (în tinerețe, evident: iar "greșelile" din tinerețe se pot trece cu vederea, nu?) Dl.
Doar "o răfuială între bandiți"? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17118_a_18443]
-
fac decât să complice destinul post-mortem al lui Gheorghe Ursu. Rămân, însă, la convingerea că prioritatea numărul unu este descoperirea făptașilor, a asasinilor, și pedepsirea lor. Asasinatul e asasinat, indiferent cine este victima. Apoi, dacă va fi cazul, vom putea discuta și despre tinerețea lui Gheorghe Ursu. Măcar pentru a cruța susceptibilitățile celor pentru care această afacere ce probează caracterul criminal al Securității nu e decât "martiriul șunuiț personaj dubios".
Doar "o răfuială între bandiți"? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17118_a_18443]