9,387 matches
-
Numai eu puteam da de capătul secretului său: am ordonat să fie răpit de agenții noștri, adus aici, ținut o săptămână în celulele noastre la izolare, apoi l-am interogat eu însumi. Nu era vorba de nebunie; poate numai de disperare; pariul cu femeia era pierdut de o bucată de vreme; ea era învingătoarea; lectura ei tot mai curioasă și nestăpânită reușea să descopere adevăruri ascunse în falsul cel mai nerușinat, și falsuri neatenuate în cuvintele ce se pretindeau cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
le are toată lumea - un talmeș-balmeș de imagini, cu vânat mare, savana și vârful lui Kilimanjaro ițindu-se dintre nori. De asemenea, îmi imaginam foametea și războaiele civile și copiii rahitici, pe jumătate goi, uitându-se la aparatul de filmat, cufundați în disperare. Știu că toate acestea reprezintă doar o parte a problemei - și nici nu-i cea mai importantă -, dar asta era imaginea de-atunci din mintea mea. Soțul meu era economist. Ne-am cunoscut în studenție și ne-am căsătorit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
desprind de pe bolta palatală și de pe măsele aluatul gustos ca o plastilină cu mărar. Responsabila cu buna mea ședere în Dorohoi nu mă slăbește din ochi, așa încât n-am cum să scuip sub masă delicatesa. Zâmbesc. Stomacul își aruncă cu disperare în luptă sucurile gastrice. - Știți ce s-a întâmplat noaptea trecută? În astfel de situații fără ieșire, cel mai bine e să caști ochii mari-mari, ca un aurolac proaspăt înțărcat, cu buzele ușor întredeschise, a surpriză. - ... - E îngrozitor, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
încep eu să-mi pierd răbdarea. - N-are, s-a mirat femeia de întrebarea mea, da’ asta a văzut Iacob când a ieșit în fața dughenei lui. *** Sunt în tren. M-am hotărât să stau cu ochii închiși tot drumul, spre disperarea grăsanului din fața mea, care mi-a lansat, înainte de-a se așeza pe bancheta unsuroasă: - He, he, se mai strânge funia de par, începe să-i mai strângă cu ușa, nu? Am... Dau din mână și-mi trag haina peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cînd marinarii vorbeau despre nevestele și copiii lor, și pînă și cei mai violenți și mai repeziți dintre ei, el asculta În tăcere, străduindu-se să-și ascută la maximum inteligența ascuțită oricum Își schimbau tonul din naștere, Încercînd cu disperare, mereu zadarnic, să priceapă motivele pentru care un om ar putea simți afecțiune sau tandrețe pentru altcineva. De el fugeau pînă și javrele de cîini de pe punte, cărora li se păreau respingătoare, mirosul ori prezența lui, și nici o pisică nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
muget surd se năștea din măruntaiele iadului și suia, ca un monstru gemător, În căutarea aerului proaspăt al nopții. Iguana Oberlus lăsă să cadă cartea pe care o citea, se Încleștă cu putere de fotoliul lui grosolan și luptă cu disperare să-și păstreze echilibrul, dar sfîrși prin a se prăbuși, scuturat de o gigantică mînă nevăzută, care părea să se amuze cu cruzime să-l azvîrle de colo-colo prin marea peșteră. Urmă apoi liniștea; o liniște În care s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
acumulînd forță; o forță de neconceput, titanică, Înrobitoare, capabilă poate să șteargă de pe fața mării mărunta insulă stîncoasă. Înțelese că nu avea vreme decît să ajungă pe culme pentru a Încerca să se salveze În interiorul insulei, și se cocoță cu disperare, uitînd de pietrele care cădeau, agățîndu-se, ca și cum degetele lui s-ar fi preschimbat În gheare, de protuberanțele stîncilor, de gropi sau de rădăcinile pe care le cunoștea atît de bine. Din cînd În cînd Întorcea capul ca să verifice, În strania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În timp ce ei se retrăgeau, liniștiți, să doarmă. Își imagina comentariile lor din cele clipe pe puntea-platformă, Însuflețiți la gîndul de a se bucura de o zi diferită, o zi care nu avea nimic În comun cu celelalte - monotone pînă la disperare - cu care se obișnuiseră dintotdeauna. Să țopăie pe pămînt, să vîneze iguane și broaște-țestoase, să mănînce carne proaspătă, să facă baie pe plajă, să pescuiască printre stînci și să se distreze pe socoteala unui monstru diform, odios și abominabil nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sine și de finalul răzbunării sale, cu aerul indolent al cuiva care tocmai are parte de o plimbare cu barca pe lacul dintr-un parc public, bucurîndu-se de o demonstrație pirotehnică. În interiorul navei, cîțiva bărbați pe jumătate asfixiați loveau cu disperare În coastele de sus ale navei, Într-o Încercare disperată de a găsi o ieșire, dar María Alejandra era o balenieră veche, construită cu conștiinciozitate, obișnuită dintotdeauna să reziste la atacurile unei mări Învolburate. Ascuțișul celui mai greu topor abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
opt vîslași, un timonier și un harponier, una dintre acele curajoase șalupe cu care de atîtea ori urmărise În larg balenele sau se lăsase tîrÎt, cu o viteză sinucigașă, cînd marea fiară se simțea rănită și Începea să Înoate cu disperare, fugind de moarte. - Acolo suflă! Încă Îi mai răsuna În urechi strigătul excitat al omului de cart care, din gabie, arăta cu mîna spre punctul În care marele cetaceu Își făcuse apariția, și acela era, fără Îndoială, cel mai vesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
poruncea, iar ceilalți Îi dădeau ascultare. În fond, impunea o politică la fel de veche ca și cea mai veche dictatură condusă de un creier pe jumătate lucid, care aspira la perpetuarea puterii, deoarece capriciile și anarhia nu conduceau decît la derută, disperare și răzvrătire. De ziua În care Gamboa i-ar fi oferit ocazia de a tăbărî asupră-i, Oberlus avea să profite fără șovăire, dîndu-i o pedeapsă exemplară, Însă deocamdată se mărgini să-l lase să acționeze, pîndindu-l Îndeaproape și așteptînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de asta - făcu o pauză. Dar vreau să nu uiți asta nici o clipă: faptul că te doresc nu mă face să mă și răzgîndesc. MÎine plec la Sevilla. Făcură dragoste. Cum nu mai făcuseră niciodată, cu pasiune și aproape cu disperare, iar ea Îi repetă de mai multe ori că Îl iubea, că era a lui, că nu putea exista nimic mai minunat decît acele momente. Adormiră mulțumiți și vlăguiți, dar a doua zi, aproape la amiază, Germán de Arriaga descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îmbrăcat În uniformă, În timp ce gabierii Începeau să strîngă pînzele și coasta de lavă se zărea Înaintea lui cu maximă claritate, Încît aproape că se puteau distinge trăsăturile bărbatului care, În picioare pe stîncă, nu Înceta să-și agite brațele, cu disperare. — Te-am văzut! Te-am văzut! mormăi ciufut căpitanul, acceptînd cana de cafea pe care i-o oferea ospătarul. O salvă de tun În chip de salut, ca să stea liniștit, porunci el, Întorcîndu-se spre secund. Poate că e englez... Ecoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
i se părea că fuseseră o mie, atît de plină Îi era mintea de amintiri minunate. Opt ani de amărăciune și nenorociri, pe care ea Însăși se Încăpățînase să și le abată asupra ei; opt ani de cînd fugea cu disperare de fericirea care i se oferise În repetate rînduri, pentru a se arunca În brațele răului, În cea mai abominabilă dintre formele sale. Iar acum se afla acolo, așezată pe un pat vechi, În mijlocul unei grote enorme, uitîndu-se la cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mine și ei e biroul logopedei, și când intru să mă ascund, iat-o pe Brandy Alexander pentru a treia oară. Regina tuturor lucrurilor bune și plăcute poartă un soi de rochie-clopot fără mâneci de la Versace, cu copleșitorul sentiment de disperare și resemnare depravată a anotimpului ăstuia. Conștientă de corpul său și totuși umilită. Veselă și totuși infirmă. Regina absolută este cel mai frumos lucru pe care l-am văzut vreodată, așa că intru acolo doar ca să mă uit din prag. — Bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mai stătea nimeni, doar cîte o potaie rătăcită își mai făcea culcuș ori puia în ele. Lumea își schimbase parcă peste noapte și gîndurile, și înfățișarea. Cumva se relaxase, se pusese pe trăit după atîta amar de ani de război, disperare, boală, foamete, frică, după anii de crispare, de înțepenire, care au urmat bolilor și fricii, înțepenire datorată mai ales neștiinței de a ține în mîini frîiele unei țări noi, mult mai mari, mult mai puternice și de aceea ascunzînd în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
duplicitară. În orice clipă tinerii ăia îți puteau trezi simpatia, te puteau face să fraternizezi cu ei, să le ții partea. Asta s-ar fi întîmplat cu oricare altul din Serviciu, aveau ofițerașii ăștia o doză de curaj nebunesc, de disperare, un dram de sfîntă naivitate și pasiune care te putea răpi, care te putea face să crezi că ei, Vulturul Alb, nu sînt altceva decît niște martiri ai bunei-credințe, ai iubirii de țară, de adevăr, de dreptate. Și poate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sau vreun monstru apocaliptic, ci, după cum se părea, făcea parte din grupul de sălbatici care atacaseră prin surprindere pașnică lor insula. Alerga pe plajă, ajutându-i pe ceilalți să arunce apă pe pirogile care mai puteau fi salvate, încercând cu disperare să stingă focul. Apoi se alătură grupului celor care se luptau cu flăcările ce cuprinseseră acoperișul marelui Marae și care erau pe punctul de a distruge complet superbă construcție a templului sfânt. Fu o noapte de agonie, o noapte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
trecuse pe lângă ei în acea noapte întunecoasa, cu ceva timp în urmă. Nu se mai putea folosi nimic din ea, decat lemnul, iar ochii oamenilor de pe Marara se întoarseră iarăși spre cei care țipau pe țărm, agitându-și mâinile cu disperare, strigând cuvinte de neînțeles și arătându-le, cu gesturi inechivoce, că sunt morți de sete. Rău lucru mai e și setea asta! spuse în cele din urmă Miti Matái. Cred c-ar trebui să-i ajutăm. Ar putea fi periculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
durere al prințesei, Tapú Tetuanúi se opri din dânsul lui dezlănțuit și observa cu atenție acele ființe monstruoase, acoperite din cap până-n picioare de tatuaje oribile, care se transformaseră, dintr-odată, în imaginea cea mai elocventa a înfrângerii și a disperării. Își dăduseră seama că se găseau în pragul morții, care le dădea târcoale sub forma corpurilor lungi și subțiri ale unor rechini mereu flămânzi și dotați cu mandibule cu dinți ascuțiți precum cutițele, însă se părea că ceea ce ii chinuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
din gașca de pe stradă și atunci Dan, deși subțirel, depunea reale eforturi pentru a ieși primul. Nici nu dorea prea tare acest lucru dar Luana nu-l slăbea deloc. Era musai ca verișorul ei să câștige și-l cicălea până la disperare. Îl forța să sară ori să se arcuiască, gata să-l rupă în două. Era cel mai mare chin pentru Dan. Concursul de gimnastică îi tăia pofta de mâncare și-l făcea să spere ca Luana să se mute, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
numai cu ea. Cu gândul și inima la cel care nu voise să-i mai fie alături, Luana nu reuși să se bucure de atmosfera incendiară din jurul ei. O dată cu plecarea ultimului musafir, se aruncă în pat și plânse, de ciudă, disperare și de dor. Coșmarul începu încă din prima zi de școală a trimestrului doi. Rosti Seneg se lansă într-o acțiune hotărâtă de răzbunare. Atitudinea ostilă, împinsă până la extrem prin jigniri și amenințări la tot pasul, o aruncă pe Luana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
telemea sau chiar de pâine. Oamenii se fereau să mai vorbească, discuțiile din casă se purtau în șoaptă și chiar prin semne. Când se difuza un film american, jurai că l-ai prins pe Dumnezeu de-un picior. Luana, spre disperarea mamei, pierduse timpul într-o seară vizionând un film românesc în care apărea un cal pe o pajiște. Animalul a păscut și-a alergat, apoi a păscut din nou și s-a plimbat, așteptând să se întâmple ceva, orice, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fii, pentru totdeauna Dan a insistat, deși Luana a tot strigat sus și tare că ea nu va face față, să dea examen împreună la Facultatea de electrotehnică. Cum era de așteptat, băiatul a intrat și fata a picat. Văzând disperarea în care se cufundase Sanda și stresată de tânguielile continue ale acesteia că eșecul ei o făcuse să nu mai poată ieși din casă de rușine, Luana se apucă serios de învățat. Dădu un alt examen în toamnă și intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fi fost locul lui. Afară, o prinse de mână. Ce vrei să facem astăzi? Nu voia altceva decât să-l privească, să se cufunde în ochii lui, să-și treacă mâna prin părul arămiu și să-i vorbească. Încontinuu, cu disperare, să transpună în cuvinte admirația și fericirea pe care le simțea. Ernest râdea mereu, se învârtea în jurul ei iar la un moment dat se opri brusc și strigă: Scoate-ți pantofii! Unde mai auzise asta? Băiatul se descălță și luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]