6,113 matches
-
ȘI SIMT CUM SE CUTREMURĂ, EGAL ȘI MEREU: RÂNDUIELI VALAHICEȘTI MULTIMILENARE, ȘI GLIE, ȘI VIAȚĂ, ȘI ADEVĂR, ȘI DREPTATE DUMNEZEIASCĂ!) - tot a fost mătrășit de la conducere. Că n-a mințit suficient de obraznic și de clar, probabil. Țărani pungeșteni, care, disperați că nimeni nu le oferă, constituțional, nici DREPTUL DE VIAȚĂ și nici, măcar, pe acela de A-ȘI EXPRIMA/ COMUNICA senzația că dreptul la viață le este refuzat/ignorat, de către un guvern de mercenari ai Vestului Banditesc - își oferă copiii
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92932_a_94224]
-
evenimentul traumatic, vor suferi de insomnii, vor fi furioși, vor fi depresivi și pot suferi de afecțiuni fizice, precum tensiune arterială crescută, ritm cardiac ridicat, tensiuni musculare sau greață. Din păcate, în multe cazuri TSPT poate conduce la gesturi din ce în ce mai disperate, culminând cu suicidul. La ora actuală, singura metodă creată special pentru tratarea stresului post-traumatic este Tehnica Rewind, care se folosește de puterea minții pacientului pentru a rescrie modul în care este afectat de evenimentul producător de stres și pentru a
Creatorul Tehnicii pentru vindecarea Stresului Post-Traumatic, vine în România [Corola-blog/BlogPost/93006_a_94298]
-
la medic, i-au făcut tot felul de analize, nimeni nu înțelegea ce se întâmplă. Într-o bună zi un profesor a deslușit tâlcul istoriei: Copilul, în ciuda mersului șchiopătat era absolute normal. - Păi de ce dumnezeului merge șchiop, au întrebat părinții disperați? - Simplu: pentru că așa a învățat să meargă de la voi, nu a avut alt model. Sharon mi-a arătat cum merg ai lui contorsionându-se în articulațiile flexibile de yoghin. Incredibil, el nu imită, pur și simplu era cel mai adevărat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93372_a_94664]
-
dublează circumferința trupului, și așa vizibil de la un kilometru, iar pe cap ținea o pălărie albă parasolară, mare cât roata de la căruță, încât, la intrarea în curtea noastră, Titanul provoca panică printre naivele găini, care cotcodăceau acuzator în frunte cu disperatul cocoș obligat să se retrăgă cu trufașa coadă între picioare. Uneori, orătăniile zburau îngrozite peste gardul salvator , în grădina cu pruni și viță de vie. Despre reacțiile contradictorii ale vânjosului nostru câine, Leul, la apariția în curte a uriașului scriitor
Cine sunteți dvs.,domnule Marian Dumitru? ( II ) [Corola-blog/BlogPost/93538_a_94830]
-
a plecat. Nu am știut niciodată ce i-a făcut părintele Băluță lui Dode. Cred că nici domnul Arsu nu a aflat de “măreața și istorica bătălie”. Niciun ”erou” rănit sau/și cu hainele rupte nu a spus adevărul mămicilor disperate când și-au văzut cum arătau “odoarele” lor. Nu a fost nicio reclamație, ca și când nu s-a întâmplat nimic. Dar nici “bătăliile istorice” nu s-au mai repetat. De fapt, nici nu s-a mai ivit vreo ocazie că, după
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
să taie în continuare frunză la câinii de pe uliță, pe unde hălăduia toată ziua. Despre ce boacănă a fost vorba? În primăvara aceea, nu știu din ce cauză, a fost o adevărată invazie de fluturi albi de varză. Toată lumea era disperată, de parcă ar fi fost vorba de un episod apocaliptic. Pentru noi, copiii, era o încântare să vedem atâția fluturi și o plăcere deosebită să-i prindem și să ne jucăm cu ei. Probabil că la părintele Băluță, unde se ducea
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
nas și nu mai știa pe unde calcă! Vajnicul urs din băncile băieților mormăia mereu în pâlnie, de l-a obligat pe Dică să strige: - Gata, bă, cu ursul! (Ce să-i faci? Defecțiuni de regie!). Și Dică a continuat: „Disperat, moșul s-a aruncat într-o tufă de măceși, zgâriindu-se rău de tot. Îi curgea sânge de pe față, de pe mâini, dar a stat acolo tupilat, tremurând de frica ursului. Dar în pădure...liniște ca în biserică. Moșul a crezut
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
Victoraș : -Să împărțim câștigul cu tine? Săream la contrazicere : -Da’ la bolindeți...ă...fiecare primește bolindețe. Mormăiau încurcați . „Păi...păi...” Până la urmă i-a salvat Petriță : -Da’ cine mai iese pe poartă dacă strigi : „patru! patru!”? Atunci, fără argumente, plângeam disperat, bătând din picior. -Vreau și eu la bolindeți! Hâââ! Vreau și eu la bolindețe! Hâââ! În cele din urmă, exasperat, Petriță a spus : -Hai, mă, să-l luăm și pe el la bolindeți, că mă enervează cu miorlăitul! -Bine, îl
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
în jos, știindu-se vinovat. Ca să-l îmbuneze, a îngăimat: -Hai, Ioane, în casă! Bei un pahar de vin? Când am intrat în casă, am văzut fața plânsă a mamei. Îi spusese lui tata să plece după mine, iar el, disperat, nu știa unde să mă caute și a tot așteptat să vin acasă. Nea Ion s-a așezat pe pat și tata, turnând vin în pahare, l-a întrebat : -Iei ceva, Ioane? Acolo...un bolindete? Nea Ion a dat din
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Pleșcan un discurs savant despre subtilitățile comerțului cu zarzavaturi proaspete, dar și ce are de gând să facă „în orașul acesta ruinat”, pe care vrea „să-l ridice la gloria lui de altădată”, dacă...Iar Pleșcan, foarte curios, făcea eforturi disperate să-i urmărească perorația, trăgând de pleoapele grele, care-i cădeau ca niște perdele de plumb peste ochii înroșiți și obosiți. Scârțoi renunțase la această muncă sisifică, pentru că-i căzuse căpățâna pe masă, ca un bolovan, peste care o Băbească
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
lui Pleșcan un discurs savant despre subtilitățile comerțului cuzarzavaturi proaspete, dar și ce are de gând să facă „în orașul acesta ruinat”, pe care vrea „să-l ridice la gloria lui de altădată”, dacă...Iar Pleșcan, foarte curios, făcea eforturi disperate să-i urmărească perorația, trăgând de pleoapele grele, care-i cădeau ca niște perdele de plumb peste ochii înroșiți și obosiți. Scârțoi renunțase la această muncă sisifică, pentru că-i căzuse căpățâna pe masă, ca un bolovan, peste care o Băbească
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
s-au mai avântat în tunel câțiva inși, cu același rezultat, iar înaintea prânzului încă șapte îndrăzneți, rude apropiate cu cei dispăruți. După zece ore de la plecarea ultimilor, la ușa care da spre altă lume s-a pus pază: neamuri, disperate, ale celor intrați vroiau, cu orice preț, să pătrundă în coridor. Până la urmă, s-au mai potolit; de fapt, era efectul ultimei lovituri: în donjon nu s-a găsit nici măcar o pietricică fermecată. Mulțimea, furioasă, s-a întors împotriva grupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cresc, convinse, copii; fac parte din uterul Stațiunii. Scrii; nici Romancierul nu stă degeaba... Filozoful a fost vizitat, azi-noapte, de Castelan; trăiește și vrea să salveze Stațiunea de „revoluția” pe care o pregătește Comitetul Cetățenesc! Este, se pare, o acțiune disperată din partea lui. Și o greșeală, totodată: îl socotește pe Filozof un înțelept. Castelanul vrea să îl susțină pe Magistrat! - și caută sprijin. „Decât plebea, mai bine Magistratul!” a zis. Cu Magistratul poate, la urma urmei, să stabilească o înțelegere favorabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și a coborât în arenă. Adversarul - sorții au căzut pe cel de-al treilea combatant învingător - era lipsit de orice șansă, toată lumea știa. A făcut ce a putut, adică mai nimic, pentru că, încă de la început, golemul a eschivat o lovitură disperată, repezindu-i, apoi, rivalului - cu toată forța - scutul între omoplați. De durere - sau de groază - învățăcelul s-a prăvălit la pământ, ferindu-și privirea cu brațul. Parcă încremenise. Tribuna era în delir. „Să moară! Să moară!” strigau până și oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fusese o Întâmplare. Ori poate că unul dintre polițai povestise ce văzuse În biserică, iar zvonul se Împrăștiase. Ridică din umeri și purcese grabnic la drum spre mânăstire. Se blestema În sinea lui pentru că plecase urechea la una din multele disperate care se dădeau drept magiciene și fermecătoare. Florența era plină de ele, cum pline de ele erau și bolgiile infernului. Soarta pentru un bănuț... La naiba! În sfârșit, izbuti să ajungă până la Santa Croce. Meșterul din Como fusese găzduit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și pe el, după ticăloșii de ceilalți priori? Își reținu anevoie mâna, care se ridicase deja asupra feței Înroșite a omului. Dar neliniște creștea și În sinea lui. Surghiunul acela colectiv fusese ultima tentativă de a salva o situație deja disperată. O mișcare hazardată, În speranța că se va repeta miracolul din urmă cu treizeci de ani, când Florența supraviețuise ciocnirii dintre guelfi și ghibelini care o devastase. Dar pe atunci erau coloși precum Farinata degli Uberti, și minți ascuțite precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Străinul acela ne blestemă! Ne deoache! Puneți mâna pe necromant! Oamenii se opriseră din râs și acum se cruceau frenetic În numele lui Hristos. Apoi, după ce Își Înșfăcară din nou lăncile, se avântară În urmărirea lui Dante, care Începu să alerge disperat de-a lungul malului, cu picioarele poticnindu-se În apa joasă și ridicând stropi de noroi. Alergă până la extenuare, auzind În urmă Înjurăturile și zăngănitul metalic al armurilor. Parcă o gloată de cazangii se rostogolea pe povârnișul prost pavat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
putea să se transforme Într-o tragedie. Voiau ceva de la mine și erau ferm convinși că eu dețin acel ceva (poate un obiect, poate o informație, poate Dumnezeu mai știe ce) care Îi interesa foarte și de care aveau imperioasă, disperată nevoie. Pentru că, nu-i așa, ce altceva decât disperarea poate Împinge pe cineva la gesturi rocambolești și periculoase de genul răpirii, mai ales În condițiile date?! Știau că sunt așteptat la un congres internațional și că lipsa mea nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În urechile proprii aiurea, foarte vag asemănător cu timbrul Magistrului, și nici repetatele Înregistrări pe banda reportofonului nu erau de natură să-mi fortifice rămășițele firave de optimism pe care Încercam să le conserv cu orice preț. Cu prețul Încăpățânării disperate chiar. În același timp, nu Înțelegeam de ce Eveline nu recurgea la soluția simplă și sigură a Înregistrării glasului lui Wagner pe reportofonul cu care mă chinuiam amarnic și pe care ajunsesem să-l urăsc pătimaș. - O fi simplă, dar sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
țigară și am tras fumul În plămâni cu voluptate și simț de răspundere, cum făceam de regulă la expirarea intervalului În care Împrejurările mă obligau la pauză de viciu. Nu mă mai gândeam la Statut, cadavrul lui Fujimori și perplexitatea disperată a Evei la vederea listei de coduri Își impuseseră contondența În ierarhia preocupărilor mele. Pe moment, cel puțin. Eram curios cu care dintre ele va Începe, deși ordinea n-avea nici o relevanță, În definitiv. Sau, poate, avea? Pesemne că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cărui lumină de avertizare creștea, făcându-și loc printre schizofrenicele mele căutări criptografico-matematico-literale ce se descompuneau lent, lăsându-i cale liberă. „Cheia cifrului”, cheia... cheia - era ceva cu acest cuvânt depozitat undeva, În memoria mea pasivă, și el se zbătea disperat să iasă la suprafață. Ce anume Îl fixase acolo? Și când, În ce Împrejurare Îl procesasem și-l pusesem În stand by cu convingerea că vreodată o să mă Întorc la el? Cheia... cuvântul-cheie, soluția și izbăvirea... unde se află, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fi izbutit să se descurce - treaba ei cum -, că s-ar fi putut Întâmpla ceva neprevăzut care s-o Împiedice să se Întoarcă În timp util pentru a salva ce mai era de salvat. Mai mult ca oricând, În situația disperată În care ne aflam și care se agrava cu fiecare minut, binele veritabil, unic și indispensabil, trebuia să fie un bine făcut la timp. Sau deloc... M-am ridicat de pe scaun cu mișcări lente. Știu că e caraghios, Însă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
aveți voie să umblați neîncărcați? — Păi noi am fost încărcați, cum arată și actele, dar marfa ni s-a luat în amonte, spuse Georgios. — înseamnă că nu erau turci, spuse vameșul. Noi lăsăm totdeauna o dovadă. — Dar ce erau? zise disperat grecul. — Erau dușmani, spuse vameșul. Dușmanul nu lasă nimic. — Erau îmbrăcați ca dumneavoastră, cu fes, cu șalvari... — Eee, câți nu fac la fel ca după aceea să spună că erau turci! surâse vameșul. N-am ce vă face. Plătiți zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se întâmpla cu raliul și cu cei ce luau parte la el. Și adevărul e că avea dreptate să se plângă. Nené Dupré își amintea perfect imaginile teribile ce înfățișau un mic grup de piloți de elicoptere care făceau eforturi disperate ca să salveze sute de mii de oameni în timpul teribilelor inundații din Mozambic, și îi rămăseseră întipărite pe retină scenele în care copiii și femeile cădeau în apă așa cum cad fructele coapte dintr-un pom, după ce zile întregi stătuseră cocoțați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
puseră de acord dacă era sau nu un fugar îngrozit care încearcă să scape de asediu. Doar când observară cum călărețul își schimbă dintr-o dată direcția îndreptându-se spre dunele dinspre sud-est pricepură care-i era adevărata intenție. — Apa! urlă disperat Julio Mendoza. Ticălosul ăsta vrea să pună mâna pe apă! Imediat începură o goană nebună, încercând să-i taie calea, dar Gacel Sayah se îndepărtase destul de mult ca să poată face un ocol mare, căutând să se apropie de țintă dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]