5,279 matches
-
apărut săptămânal din 27 iulie 1908 până în 9 mai 1909, tipărit inițial ca anexă gratuită, iar de la numărul 14/1908 ca foaie independentă; directorul, Sal. Schein, e menționat abia în numărul 22-23/1909. Cu o structură de magazin, destinat îndeosebi divertismentului, suplimentul conține încercări literare ale unor diletanți. În ultima serie a P.l. problemele economice și mai ales sociale predomină. În numărul 4-5/1925 lui Panait Istrati i se publică însemnările intitulate Ștefan al nostru, consacrate lui Ștefan Gheorghiu, lider al
PAGINI LIBERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288612_a_289941]
-
raportăm formal și informal la cererile tot mai insistente de a recunoaște familiile monoparentale, consensuale, homosexuale sau familiile tot mai numeroase alcătuite din cetățeni cu naționalități sau etnii diferite, care mai sunt și mobile transfrontalier? Munca, timpul liber, învățarea, călătoria, divertismentul și altele, care țin de viața de zi cu zi sau de ciclurile de viață, se îmbină în formule care nu mai au nimic în comun cu cele ale înaintașilor doar cu o generație în urmă. Principiile rămân așadar, aceleași
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
multiple și adesea conflictuale, chiar anomice. Este vorba despre un management al timpului, al instrumentelor, al resurselor sau capitalurilor și al impresiilor, ce trebuie astfel instituite încât să releve sau doar să simuleze eficiența. Rolurile ocupaționale și cele asociate culturii divertismentului sau culturii relațiilor sociale nu mai sunt integrate într-o matrice de corespondențe univoce cu identitatea de status consacrată și legitimată tradițional. De exemplu, a fi universitar sau a fi inginer nu mai coincide cu o conformare exclusivă la o
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
reglementarea practicilor asociate există un decalaj. El este însă temporar și cred că nu mai are deloc o durată de supraviețuire prea mare, întrucât reglementările sunt așteptate să raționalizeze și să legitimeze multiplicările de roluri ocupaționale, organizaționale, culturale (inclusiv de divertisment) etc. Totuși, odată cu raționalizarea socială centrată pe consecințele individualizării, se produce și o diferențiere mai accentuată a rolurilor individuale și o multiplicare a acestora. Altfel spus, rolurile devin mai personalizate, dar și mai disociate de identitatea proprie, individualitatea nu se
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
centrate pe activități economice tradiționale în agricultură sau meșteșuguri sunt pe cale de dispariție, multe deja au dispărut și au fost înlocuite de corporații ce ofereau locuri de muncă salarizate. Tot așa putem să ne referim la corporațiile școlare, culturale, ale divertismentului sau turismului etc., care au preluat funcțiile tradiționale ale familiei. Sigur că putem remarca și un proces invers, mai ales în perioade de transformări radicale, cum sunt cele din perioada tranziției postcomuniste. Schimbarea regimului politic și a drepturilor de proprietate
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
nu mai au nici un reprezentant rămas acasă, menajul casnic este cvasi-integral externalizat (dovadă fiind multiplicarea firmelor de baby-sitter și de servicii menajere, a restaurantelor și a centrelor de fast-food). Timpul liber din familie solicită dezvoltarea unei întregi industrii mediatice, a divertismentului și a turismului, capitalul social disponibil copiilor și tinerilor în familie este redus la minimum. Când avem în vedere numărul mare de familii de la noi prinse în migrația pentru muncă în străinătate, care au lăsat copiii singuri în gospodării sau
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
împreună în familie, de a decide cine și ce face, când, unde și cum, de a reconcilia munca salariată cu cea domestică, viața privată cu cea publică, timpul de muncă și de viață familială cu timpul liber și cel dedicat divertismentului. Spațiu al negocierii, familia poate fi și unul al luptei, dar și unul al armoniei. Astfel, alternativa care va învinge pe termen scurt sau lung va fi ilustrată de trei variante: a) rezistența familiei tradiționale ca unitate stabilă, b) dezintegrarea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
situația de a acționa consecvent pentru construcția carierei femeilor și nici nu se pot imagina într-o asemenea ipostază. Grija față de copii sau joaca în parc cu ei sunt, în cazul bărbaților, un gen de corvoadă casnică sau, uneori, un divertisment, pe când pentru mamă nu ar fi altceva decât datorii și părți distincte ale unui set continuu de activități casnice. Asumarea unor astfel de roluri de către bărbați ar coincide cu acea feminizare ce ar transforma bărbații tradiționali în „noii bărbați”. Orice
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
la alte periodice. În timpul celui de-al doilea război mondial și-a încetat activitatea în presă, ca urmare a interdicției introduse de legile rasiale. Activ în special la Teatrul „Barașeum”, pentru care scrie piese originale, scenarii ale unor spectacole de divertisment, face adaptări și localizări, pune în scenă piese, organizează conferințe și concerte, va fi prezent și în repertoriul altor teatre (companiile Colorado, Grigore Vasiliu-Birlic, Sică Alexandrescu, Bulandra) cu texte care nu vor fi semnate cu numele său. Din toamna anului
MILORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288147_a_289476]
-
se mai pomenise pe scena ieșeană. Deși mai puțin atras de teatrul istoric, în preajma Unirii dă la iveală câteva texte cu flamură patriotică (Ștefan cel Mare și, cu actorul Ion Anestin, Jianul căpitan de hoți). Va reveni la piesa de divertisment („comedia vodevilă” Apele de la Văcărești, 1872), amabilă și frivolă la început, scoțând apoi din când în când un ghimpe satiric. Farsele și comediile lui din această perioadă (cum ar fi, de pildă, Millo mort, Millo viu) nu sunt chiar inocente
MILLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288146_a_289475]
-
Lucian Raicu), jocul scenic al personajelor-perechi, care acționează printr-o combinatorică amețitoare a apropierilor și respingerilor. Scopul urmărit consecvent nu ține de asigurarea delectării cu un spectacol umoristic facil, în pofida aparențelor genului proxim (Somnoroasa aventură este încadrată de autor ca „divertisment comic”, Proștii sub clar de lună primește eticheta de „falsă tragedie”, Pălăria de pe noptieră și Don Juan moare ca toți ceilalți sunt tragicomedii, iar Acești nebuni fățarnici, Frumos e în septembrie la Veneția și Mobilă și durere, comedii) și a
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
național, Ziua, Gazeta sporturilor. Nu se dă o foarte mare importanță presei scrise, principala sursă de informare fiind televiziunea, în cazul cărei în general sunt preferate de către bărbați știrile, emisiunile politice și sportul, iar de către femei filmele și emisiunile de divertisment sau medico-psihosociologice. Posturile TV urmărite sunt TVR 1, Antena 1, PRO TV, dar și TVR 2 (pentru emisiunea „Ferma”). La radio se ascultă în special muzică, atitudinea față de acest instrument media fiind în general mai puțin selectivă. Majoritatea au declarat că
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
o zi, maxim două, din cauza traficului feroviar îngreunat. Nu există chioșc de ziare în sat, dar sătenii nu invocă acest aspect ca o necesitate, cumpărând alte ziare sau reviste de la oraș. Oamenii citesc mai toate rubricile ziarului, citesc rubrici de divertisment, programe TV (tinerii), despre politică, agricultură, decese, vreme (cei mai în vârstă) și prima pagină a evenimentelor importante (majoritatea). În sat, presa reprezintă un mijloc de informare apreciat, fapt demonstrat și de interesul afirmat al sătenilor de a citi. Pensionarii
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
ca zile în care se vizionează cu preponderență. În rest, „...decât seara, când intru în casă, când am terminat toate lucrurile de făcut... alerg pe toate canalele, văd informațiile” (pensionar armată, 45 de ani). Femeile și tinerii urmăresc emisiuni de divertisment (duminica) și în cursul săptămânii, seara, câte un film, „seara o oră, două, sâmbătă și duminică mai mult” (muncitoare, 33 de ani). Centre de difuzare a informațiilor în sat Problemele, lucrurile importante, nedumeririle sunt discutate în cadrul familiei, iar pentru sfaturi
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
retrogradării sociale. Atunci când discută însă religiosul- și nu oricum, ci la persoana a III-a -, intelectualul respectabil n-ar vreasă-i și asume esența teologică. Ne rămân deci surprizele bucătăriei balcanice, care îndură fără efort ghiveciul și cacealmaua: o cultură a divertismentului - această puerilă consimțire la moarte-, stilistica nudității verbale și patima bășcăliei nemăsurate. Sunt multe exemple de paragină a simțului nostru critic postdecembrist și nu trebuie insistat. Prea mulți au întâmpinat numeroasele ipostaze ale „obscenității publice” românești cu logica inopinată a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ulterior în Armenia și Asia Mică. Aflați în matca Imperiului Bizantin, țiganii se vor răspândi treptat în bazinul Mediteranei, începând cu țările Balcanilor. Având meserii tipic nomadice (căldărari, fierari, potcovari etc.), ei au manifestat un generos apetit pentru muzică și divertisment. Țiganii se individualizează ușor, păstrând pretutindeni statutul de marginali. Multă vreme, Boemia le-a fost în Europa un ținut favorabil. La finele veacului al XV-lea, țiganii se găseau în Portugalia și Spania, Franța și Anglia, iar la începutul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
straniu cu cinica indiferență față de soarta victimelor și replierea egoistă în cele mai fugare plăceri. Pentru că generația care a urmat febrei Beatles nu mai crede în puterea de a schimba mersul lumii, singura alternativă oarbă și primitivă la disperare rămâne divertismentul cinic. Pentru a parafraza spusele fostului cancelar al Germaniei, civilizația euro-atlantică riscă să devină un imens parc de distracții. Lumea contemporană se zbate între uitarea modernă a păcatului (Gott ist tot) și păcatul postmodern al uitării (Tod ist Gott). În fața
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
întâi de conaționalii noștri țigani, pentru a fi purtat la vârful culturii populare, unde este adoptat de o parte a noilor elite economice și mediatice (prin manele); din Statele Unite (prin subculturile de tineret, prin consumism, dar și prin subcultura de divertisment în curs de completă globalizare, o subcultură postistorică și transculturală); din țările unde se emigrează masiv (în primul rând, Italia, Spania și Portugalia), prin naveta transnațională și negocierile dintre culturile populare de acolo și cea de aici; și așa mai
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și supraviețuitorilor Holocaustului), politicieni americani și oficialitățile israeliene de manipularea cinică și interesată a Holocaustului. O versiune și mai controversată a sintagmei „industria Holocaustului” este Shoah business, un calc inspirat de versul celebru al unei melodii celebre prin care industria divertismentului se privea în oglindă: There’s no business like show business. Expresia Shoah business are și ea paternitate incertă, precum și o circulație enormă: să fi fost poetul Beat Tuli Kupfenberg, care o și cânta pe melodia despre show business? Să
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și Marlowe. Dacă mai spunem că Mallory însuși e un nume provenit din sfera culturii, începe să fie limpede că strategiile lui Raymond Chandler vizează o bătălie mai ambițioasă decât aceea a povestirilor oferite gazetelor de doi bani, specializate în divertismentul bazat pe narațiuni polițiste. Ajuns oarecum întâmplător în lumea presei de senzație - în tinerețea petrecută în Anglia scrisese poezii și fusese corespondent al Daily Express, The Westminster Gazette și The Spectator -, el nu renunță la gusturile înalt literare. Dacă, cel
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a politicienilor corupți și a polițiștilor pe cât de incapabili, pe atât de cinici, el ar putea apărea, în cel mai bun caz, drept o caricatură. Ceea ce nu este. Ținta lui Raymond Chandler trebuie căutată dincolo de obișnuitele scopuri ale romanului polițist - divertismentul și, eventual, încercarea de a preda o lecție morală. Ținta lui e metafizică. Ea vizează teme abstracte precum singurătatea, deziluzia, zădărnicia, eșecul, urâtul, criza, degenerescența, plictisul, oroarea, alienarea, căderea, opacitatea, revolta, frica. În raport cu ele, detectivul Marlowe e un „investigator” al
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
modern pentru a cuprinde întreaga energie negativă secretată de personajele ivite din coșmarul spațiilor ilimitate, dar și ale măcelurilor primului război mondial. Făcând elogiul povestirilor cu detectivi, Gilbert Keith Chesterton remarca un lucru esențial despre această varietate a literaturii de divertisment: „Este cea mai timpurie și singura formă de literatură populară în care se exprimă o anumită notă poetică a vieții moderne”. Afirmație surprinzătoare, dacă nu chiar șocantă. Dar nu întru totul falsă. Noua poezie, așa cum o scria în jurul anului 1925
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
poate rămâne până la capăt stăpânul absolut al textului. Renunțarea la plăcerea loviturii de teatru, reprezentată de demascarea triumfalistă a făptașului, în dauna spectacolului mai reținut al drumului spre deznodământ, alcătuiește articulațiile unei modificări majore în arta romanului polițist: trecerea de la divertisment la literatura propriu-zisă. Depășirea minoratului exhibă, desigur, și traumele prin care e obligat să treacă autorul. Când Dashiell Hammett afirmă, într-un text de ziar, că „Hemingway vorbește prea mult”, el se despărțise deja - și cu el, o întreagă formulă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Black Mask (stilul revistei îi obliga pe autori să înghesuie o cantitate mare de evenimente într-un spațiu textual mic), el dobândește, în sfârșit, libertatea la care visa. Și anume, să ofere prin textele sale nu doar materia primă de divertisment furnizată de orice scriere polițistă, ci și o viziune asupra lumii. Seducția exercitată de acest roman provine, în primul rând, din farmecul dialogurilor, din inteligența și umorul personajelor, din spectaculozitatea situațiilor. Dar ea este potențată și de un procedeu literar
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
procedeu literar folosit rarisim, înaintea lui Chandler, de autorii de ficțiuni pulp: acela al secvențelor narative independente, al micilor medalioane menite să contureze o atmosferă sau să sugereze imaginea unui univers mai complex decât cel descris îndeobște de proza de divertisment. Astfel de scurte strangulări ale narațiunii reprezintă oaze de liniște, pasaje dilatate, ca printr-o lupă ultrasensibilă, într-un univers brownian. Pentru câteva clipe, scena încremenește, personajele se dau deoparte și cititorul e invitat să descopere interstițiile unei realități alternative
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]