2,306 matches
-
Fie că are o „configurație «cratofanică»”, ori a fost însemnat de un eveniment, spațiul sacru se caracterizează prin magnetism magic, totul pleacă și se întoarce la el: „lumea fizică este astfel reașezată plecând de la și în jurul locului de manifestare a divinului”. Centrul sacru emergent este „punctul de unde a început Creația” și unde omul a apărut ca „replică a cosmogoniei” și, de aceea, novicele trebuie să ajungă tocmai aici. Aflarea lui în punctul zero al devenirii oprește timpul obiectiv și dă numărătoarea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din mediul familial. Ajuns în lumea arhetipurilor pe drumul arboricol, feciorul din basmul Nucu d’e aur tânjește după mama sa și vrea să concilieze principii antagonice: statutul său de fiu cu cel de inițiat, fenomenalul cu sacrul, umanul cu divinul. Prevenit de soția zână că mama sa va strica echilibrul de pe celălalt tărâm, el insistă să suprapună cele două planuri existențiale; o explicație pentru tendința sa paseistă poate fi găsită în chiar apelativul cu care apare în textul popular: ficioru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
inițiatul nu numai în planul cunoașterii, ci și în plan material, adeseori, cu simboluri ale naturii războinice, învingătoare. Pușca de la Sfântul Petru nu rămâne niciodată fără muniție și ucide zmeii fără greș și fără efort din partea flăcăului, semn al implicării divinului în confrun¬tarea arhetipală. Ca figură opusă lui Dumnezeu, diavolul implică o coborâre în infern. Ambivalența monstru-maestru inițiator face din „k’iar tartaonu-ăl bătrîn”, la a cărui școală stă feciorul trei ani, un personaj complet, ce introduce feciorul în dimensiunea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
șase militari,/ călari pe șase hărmăsari,/ cu coame boite,/ cu frânele zugrăvite,/ cu unghii costorite/ cu coadele împletite”. Pe ei, la fel ca în mitul biblic, îi conduce steaua la casa miresei. Unirea celor doi se așază astfel sub protecția divinului, unele actualizări dând chiar o formă religioasă orației, ca efect recent al creștinismului. Femininul vegetal este pețit prin metafora răsădirii benefice: „Căci am venit/ Cu târnăcoape de argint,/ Să scoatem floricica/ Din pământ,/ S-o scoatem din rădăcină/ Și s-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Otoman, Dimitrie Cantemir, dar și la primul mare vlădică al bisericii luptătoare - biserica unită cu Roma -, martir și promotor al Școlii Ardelene, mort În sărăcie și tristețe patriotică la Roma, alungat de grofii calviniști unguri, Inochentie Micu Klein. Apoi, la „divinul” și „excentricul” Heliade Rădulescu, ce-și flutura mantia sa albă la Paris, cum o zice ironic Călinescu; Heliade, ridicol ca orice geniu În ochii generației sale stricte, care, ca orice contemporaneitate a unui gigant, se irită mai puțin de „aerele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
consider un prea iscusit „decriptor” de vise, am reușit, de-a lungul anilor și al sutelor de astfel de „Împachetări diafane”, să extrag unele avize absolut profetice, printre altele, nu mai puțin exotice și interesante - simbolice. Or, dacă Macbeth al divinului nostru coleg Shakespeare are dreptate și „viața noastră este un vis, povestit cu zgomot și furie, fără nici un Înțeles”, atunci, măcar de dragul curiozității, să zicem, s-o tratăm ca atare. Or, visul, visurile, În molozurile lor informe, colorate, absurde, baroce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cât și al celei europene. (Numele unor teoreticieni sau prozatori americani de ultimă oră nu sunt Întotdeauna convingătoare În ochii noștri, formați ca și marii noștri antecesori dintre războaie la școala marilor umaniști vest-europeni, francezi sau nemți, italieni - ca și divinul G. Călinescu - sau englezi.Ă Am prevăzut, Înainte de a cădea zidul Berlinului, acest război literar, dar, dacă este cu adevărat un „război Între generații” și dacă noi, șaizeciștii, să spunem, suntem atacați, foarte bine, dar... am vrea să știm cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
aplicăm acea „cheie de cifru” și să Înțelegem altceva din ceea ce vrea să ne convingă cu atâta ardoare; ca și atunci când are nostalgia după „coasta Boacii”! Poate este animat În acele clipe de iluzia sau nostalgia increatului - cercetată și la divinul Goethe, cu probabilitate! Nostalgia paradisiacului pe care o are doar acela care are norocul de a fi izgonit din Raiul ce se află „dincolo de Bine și de Rău”, Omul ce, Împins dincolo de porțile cerești de spada În flăcări a arhanghelului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a intereselor personale și a motivațiilor oamenilor în propriile scopuri. Deși recunoaștea că istoria nu pare să aleagă între pioși sau netrebnici, a nega providența sacră sau profană în istorie, spune Bossuet, înseamnă a nega ordinea, moralitatea, a nega însuși divinul 79. Prima parte a Discursului face o recapitulare succintă a celor douăsprezece epoci și a celor șase vârste ale lumii, fără a separa evenimentele profane de cele sacre. A doua parte explică istoria religiei focalizată pe destinul poporului evreu, în timp ce
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
oferi nu numai stări, fapte și personaje memorabile, dar și o viziune! Iar în falsa opoziție care se face încă în mediile noastre literare între „cantitate și calitate”, eu, riscând nu puțin ieftine sarcasme, aleg cu încăpățânare „cantitatea”, ca și divinul nostru Heliade! Puțini colegi știu, mai ales dintre cei tineri, fermecați de schițele lui Caragiale și de romanele scurte care se publică azi, la noi și în Europa, de altfel nu puține, nuvele multe dintre ele, că ceea ce numim „calitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ar fi blestemul în forma completă. Așadar, atunci când un client îi cere unui chelner într-un western „încă un pahar blestemat”, el se poziționează în afara moralei, ca o persoană mânioasă sau demoralizată care nu ezită să agite pumnul în direcția Divinului atunci când comandă ceva de băut. Înjurăturile și blestemele sunt sinonime cu bravada. Când încălcarea unui tabu în utilizarea numelui divinității nu este suficient pentru exprimarea mâniei sau supărării, un alt tabu cultural poate fi scos la înaintare. Cele mai multe culturi care
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
punându-i pe dragii mei frați externi alături de voi religioșii Slujitori Săraci, ca să formeze una cu voi, îndeplinindu-și misiunea lor specială tocmai în ceasul de față, paralel cu a voastră, totdeauna cu același spirit pur și genuin pe care divinul Fondator l-a pus chiar de la început, și vai dacă acest spirit ar scădea! Opera ar cădea, acest far luminos, aprins de Providența Divină... s-ar stinge». Și, încă: «Opera fraților externi trebuie să fie cel al micii turme care
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în mintea lui Dumnezeu, pentru că e destinată să înfăptuiască planuri noi și mărețe, specifice timpului grav pe care îl traversăm...». Apoi, se întinde să explice finalitatea Operei și spiritul care trebuie să o însuflețească. Spirit «pur și genuin» pe care Divinul Fondator l-a pus în operă... care trebuie să se manifeste prin operele prezente și viitoare, care, pentru a fi «legitime și genuine» trebuie să poarte mereu amprenta lui «Nu vă preocupați». Apoi, înfruntă tema fierbinte a parității juridice dintre
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
după spiritul pur și genuin al Operei, eu am spus-o mereu și am repetat-o, poate să plece, pentru că toată lumea e ogorul lui Dumnezeu și e loc pentru toți să facă binele. Dar Opera să rămână așa cum o vrea Divinul Fondator». Oricum, o a treia scrisoare a Vizitatorului, din 11 decembrie 1943, îi aducea la cunoștință lui don Calabria că redactarea Constituțiilor era terminată. Din păcate, evenimentele beliciste nu au permis revizuirea definitivă a textului. Acum se vedea nevoia revizuirii
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mai intimă și mare confidență vă spun că am totdeauna în minte cuvintele Sf. Părinte: „Este o lume pe care trebuie să o refacem din fundamente, pe care trebuie să o transformăm din sălbatic în uman, și din uman în divin, adică după inima lui Dumnezeu“ și e adevărat. Dar atunci când celebrez sfânta Liturghie, în anumite momente mi se pare că Isus îmi spune: Da, e adevărat, dar trebuie început de la „Biserica Mea“. Ce spuneți despre această expresie, spuneți-mi cu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
se atribuie de a favoriza accesul la o stare superioară de a fi, la o viață subiectivă mai bună și mai autentică 7. Firește - trebuie subliniat -, a crede nu înseamnă a consuma: înscriindu-se în continuitatea unei tradiții, căutând „esențialul”, divinul și sensul vieții, spiritul credinței nu se poate confunda cu spiritul pragmatic al consumerismului. Dar nu e mai puțin adevărat că reafirmarea contemporană a religiosului este marcată de chiar trăsăturile definitorii ale turbo-consumatorului experiențial: participare temporară, încorporare comunitară liberă, comportamente
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
de la Săpânța de exemplu, nu plânge bătrânețea sau mai ales moartea, ci este o joacă, o trecere, uneori pamfletară prin ceea ce este viața, ca parcurgând-o veșnicia care urmează să devină liniște, pace, dar și un fel de răspundere în fața Divinului pe care îl vede ca un toate iertător. Cartea aceasta nu-i doar povestea Ioanei din Legături de sânge, scrisă de Aurora Liiceanu și Mihai Ioan Micle, apărută recent la Editura Polirom Iași, - o poveste culeasă dintr-un număr de
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
în peștere ascunse sub munți de piatră sau în insule nelocuite. În acest moment, sufletul meu pare a fi devenit o astfel de comoară peste care curge un râu năvalnic, amar și cu apă sărată de lacrimi fierbinți. Bucuriile, pacea, divinul pe care l-am trăit de sâmbătă până acum nu le mai pot scoate din suflet, așa cum doream, pentru ca să le țes în pânza vieții mele cu cuvinte potrivite. Însoțit de pelerini, am mers pe jos sâmbătă, de la Volovăț până la
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cântecul, eu e Dumnezeu 74. Trebuie însă precauție atunci când astfel de afirmații devin axiome, întrucât arheul, entitate spirituală, participă la esența divină, fără să-i fie însă acesteia coextensivă căci, lipsit de calitatea ubicuității, omul nu i se poate substitui divinului. Adevărată e doar substanțialitatea termenilor, nu însă și identitatea lor absolută; de aceea căderea lui Dionis spre exemplu în dorința de-a se recunoaște pe sine ca Dumnezeu, este ineluctabilă 75. Pentru a ajunge la sentențialul distih Din a morții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Ci te trec chiar multe vame Tatăl sus când te-o vedea Te cunoaște-n turma Sa! Așa fraților, surori, Că pământul cel cu flori E Sufletele celor ce dorm. Și ne așteaptă-n veșnicie... Cu Iisus În Bucurie! Glas Divin 09.03.2006 Aud clopotul bătând Ne cheamă tainic să venim Să ne uimim cu toți În cor Ca să cântăm și să Slăvim „Jertfa“ ce se frânge... Pe altarul Divin Și mii de glasuri Se unesc În slăvi Cu Îngerii
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
unui salon strălucit, o jună fată muiată într-o haină albă, înfiorînd cu degetele ei subțiri, lungi și dulci clapele unui piano sonor și acompaniind sunetele ușoare a unor note dumnezeiești cu glasul ei dulce și moale. Părea că geniul divinului brit Shakespeare espirase asupra pământului un nou înger lunatec, o nouă Ofelia. Închise iar ochii până ce, recăzut în pustiul cel lung, palatul alb se confundă cu nourul de argint și juna fată cu îngerul în genunchi. Apoi, strângând ochii silit
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
salon strălucit, o jună fată muiată-ntr-o haină albă, înfiorînd cu degetele ei subțiri, lungi, albe, clapele unui piano sonor și acompaniind țipetele ușoare a unor note dumnezeiești cu glas[ul ] ei dulce, moale și încet. Părea că geniul divinului brit Shakespeare espirase asupra pământului un nou înger lunatec, o nouă Ophelia. Am închis iar ochii, astfel încît, recăzut iar în pustiul cel lung, palatul cel alb se confunda cu nourul de argint, iar juna fată albă cu îngerul în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și-n momentul când se ivește o sug întreagă cu gura în sufletul meu. N-aș vrea să pierd o vorbă, dar n-aș vrea să pierd o sărutare... îngere! Suntem în mijlocul universului asemenea spiritului divin înainte de creație... acel spirit divin eram noi - era amorul! Departe nu numai de oameni, departe de pământ chiar. Misterul divin al vieței suntem noi - noi în momentul acesta vom purta toată lumea în inimi... îl vom purta, nu-i așa?... tu ai milă... tu vei lăsa
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și deci, datorită corespondenței dintre cele două naturi, are de două ori proprietățile naturale ale celor două naturi: două voințe naturale, și anume, cea divină și cea umană; două lucrări naturale, cea divină și cea umană; un dublu liber-arbitru, cel divin și cel uman; precum și înțelepciunea și cunoașterea, divine și umane. Într-adevăr, Iisus, fiind din aceeași substanță cu Dumnezeu Tatăl, vrea și lucrează cu liberă voință precum Dumnezeu; și fiind și din substanța noastră, vrea și lucrează cu liberă voință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
teolog egiptean, autor al doctrinei cristologice, condamnate la primul conciliu de la Niceea ca erezie împotriva Sf. Treimi. Printre discipolii acestui curent religios au fost și longobarzii stabiliți în Italia. Râul Împărat bizantin între anii 565-578, cunoscut și sub numele de Divinul, nepot al împăratului Iustinian I Zeul suprem al vechilor germani. Considerat inițial protector al fecundității naturii, este adoptat mai târziu ca zeu al războiului și al sufletelor morților. Augustin de Hipona (354-430) este unul dintre cei mai importanți teologi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]