KorAP: Find »[drukola/base=dom & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...57 58 59 ...254 >

6,346 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809

învinețească. Întreg plutonul are pe față un zîmbet sictirit. Te învăț eu minte! Te bag la bulău! La mine adunarea! Dinu vine încet și abia atunci se observă că avea cartușul de la mască scos. De ce ai scos cartușul? Care cartuș, dom' colonel Centiron? Nu știi cum mă cheamă, da? Ba da. Colonelul Centiron. Nu execuți comanda, da? Ba execut. Mint eu? Da. Cum, mă, minte comandantul? Minte. Colonelul Cataramă (sau Centiron) pune mîna la inimă, devine livid la față și este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
și este dus .pe brațe la infirmerie. După două săptămîni revine în unitate. Merge încet, precaut. Absolvenții îl înconjoară și manifestă cu toții compasiune și simpatie. Dinu m-a băgat în spital și tot un Dinu m-a salvat. Cum adică, dom' colonel? Unchiul său, colonelul Dinu este cel mai mare specialist cardiolog. El m-a salvat. Nu vă mai spun Centiron, mormăie Dinu. Și cu cometa cum rămîne, dom' colonel? Dă-o în p... mă-sii de cometă! Banditul de pădure

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
băgat în spital și tot un Dinu m-a salvat. Cum adică, dom' colonel? Unchiul său, colonelul Dinu este cel mai mare specialist cardiolog. El m-a salvat. Nu vă mai spun Centiron, mormăie Dinu. Și cu cometa cum rămîne, dom' colonel? Dă-o în p... mă-sii de cometă! Banditul de pădure Raze orizontale aurii mîngîiau copacii pădurii Bîrnova. Vîrfurile mai semețe deja se bucurau de vederea soarelui care spărsese orizontul și binecuvînta pămîntul (pentru a cîta oară?) acesta mic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
foi cu un chestionar special. Profesorul întreabă și completează ce vrea el, engleza lui Gabi era departe de a înțelege terminologia medicală. După completarea dosarului, profesorul începe să scrie pe un formular special analizele care trebuiau făcute. Am toate analizele, dom' profesor. Nein, trebuie făcute aici, se răstește mititelul. Urmează indicațiile exacte ca să ajungă pacientul la laboratoare. 4730 euro, îi comunică casiera, zîmbind îngerește. Gabi plătește și apoi trece în camera de recoltare. Unele analize le veți primi imediat, celelalte mîine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
indicațiile exacte ca să ajungă pacientul la laboratoare. 4730 euro, îi comunică casiera, zîmbind îngerește. Gabi plătește și apoi trece în camera de recoltare. Unele analize le veți primi imediat, celelalte mîine. ??! Cu cele primite astăzi veți trece din nou pe la dom' profesor. Gabi nu mai răspunde. Face totul mecanic de parcă și-ar fi pierdut tot interesul. Mda, spune profesorul. Vă dau o rețetă și mîine reveniți să analizăm și celelalte rezultate. Gabi se uită la rețetă. Era același medicament prescris de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Mda, spune profesorul. Vă dau o rețetă și mîine reveniți să analizăm și celelalte rezultate. Gabi se uită la rețetă. Era același medicament prescris de doctorul Balan de la Sfîntul Spiridon. Ia uite, măi frate! Merita să-l verific și pe dom' profesor Balan dacă știe meserie. Pleacă grăbit la amicul său, doarme buștean și a doua zi erau amîndoi la "locul special". Era o atmosferă plăcută, vinul curgea susurînd în locurile care aveau probleme cu jegul și buturelele aveau rolul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
necontrolabil, aude "transaminaza 900" sau poate 800, sau poate 500, nu a înțeles prea bine. Dă telefonul posesorului de drept și se pleoștește de tot. Ceilalți au luat poziția celor care participă la funeralii. Mecanic, Gabi sună la doctorul Balan. Dom' profesor, se poate ca transaminaza să fie normală azi și 600 mîine? Da, se poate. Cum? Depinde ce mănînci. Vreo 2-3 buturele, varză, fasole. rață și mult vin... Ohoho. Așteaptă 2-3 săptămîni pînă vei avea analizele corecte. Gabi închide. Fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
ce vrei? Nu ne amestecăm în treburile naturii. Dar tu ai luat penicilină cînd aveai gîlci... Am luat să-mi treacă, ce, n-aveam voie? Altfel ai fi crăpat, da? Poate. Deci, te-ai amestecat în treburile naturii. Ia ascultă, dom'le, ce ai cu mine? Ajută-mă. Dinu devine moale. A luat puiul în brațe și începe să se lamenteze. Are ochii în lacrimi. Crezi că sînt de piatră? Acum ce fac? Te duc la doctor. Parcă vrăjit, Dinu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
țepușa? Da. La biserică ați fost? Da. Cu copiii tăi te-ai împăcat? Cu diavolii aceia? Niciodată! Atunci Satana vă va ucide. Mă îndepărtez vioi și aud strigînd în urma mea: Tu vorbești serios? Da, îi arunc peste umeri. Pagubă mare, dom'le! Primăvara asta mă îndeamnă la lungi plimbări și la meditații. O oră pe zi savurez trezirea la viață a tuturor frumuseților naturii, un adevărat miracol divin. În loc de baston am luat cu mine o imensă umbrelă roșie, deoarece cerul era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
mare pe care scria clar "Votați PNDRP". Din cînd în cînd ridica sacoșa, tușea și se asigura că nu visa. Uleiul, zahărul, orezul și toate celelalte îl impresionau și nu prea. Miezul pleștii era o sticlă de vodcă. Ce om, dom'le! Numai la unii, mai pe sprînceană dădea și vodcă. Darie și-l amintește pe domnul Cîrteală cum, atunci cînd l-a zărit, l-a chemat la el. Pentru mata, dom' Darie, ceva special de la mine. A întins sticla cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Miezul pleștii era o sticlă de vodcă. Ce om, dom'le! Numai la unii, mai pe sprînceană dădea și vodcă. Darie și-l amintește pe domnul Cîrteală cum, atunci cînd l-a zărit, l-a chemat la el. Pentru mata, dom' Darie, ceva special de la mine. A întins sticla cu vodcă, făcînd cu ochiul. Pe dom' Cîrteală îl votăm tăt satul, conchide Darie, ridicînd din nou sacoșa. Deși băuse pe săturate bere, acum parcă îi ardea gîtița după o tărie. Omul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
pe sprînceană dădea și vodcă. Darie și-l amintește pe domnul Cîrteală cum, atunci cînd l-a zărit, l-a chemat la el. Pentru mata, dom' Darie, ceva special de la mine. A întins sticla cu vodcă, făcînd cu ochiul. Pe dom' Cîrteală îl votăm tăt satul, conchide Darie, ridicînd din nou sacoșa. Deși băuse pe săturate bere, acum parcă îi ardea gîtița după o tărie. Omul știa că nevastă-sa, Saveta, nu-l suporta pe Cîrteală și spera ca sacoșa s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
bețivan care avea și el un cîine enorm și ucigaș notoriu. MacKena, cum îl botezaseră copiii, se lăuda că Fiara sa, chiar așa îl chema, Fiara, sugrumă orice javră, cîine, lup sau chiar leu, dacă i-ar ieși în cale. Dom' Vasile, am auzit că ai și mata o javră, începe discuția MacKena. Javră ai mata. Eu am un cîine nobil, inteligent, mai ceva ca un om. Dar Fiara mea ți-l gîtuie una, două. Eh, mănîncă lumea rahat, o taie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
pentru cei sensibili, era o priveliște care îți tăia respirația. Cu o săptămînă înainte, venise la el un omuleț rotofei și roșcovan la față. Lăsase o mașină argintie la poartă și a intrat pe cărare, ca o rățușcă crăcănată. Salut, dom' Ionică. Bună ziua, mormăie acesta. Ce faceți? Dar ce, vă freacă grija ce fac eu? Așa se zice, între oameni. Ion tace, intră în casă mormăind și iese din nou cam buboi. Vreau să vă propun o afacere... Acum sînt și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
de șef, a lovit-o drept în burtă. O mulțime de rîsete au aprobat gestul șefului și au început comentariile, întrerupte la intervale egale de paharele cu rachiu. Eu iubesc cîinii, dar urăsc mîțele. Da, șefu', și noi la fel. Dom'le, o hrănești, o îngrijești, o ții la călduț în casă și dacă o tragi puțin de coadă, te mușcă și te zgîrie pînă dă sîngele. Parșivă lighioană. Cît despre șoareci... Pe cînd cîinele e altceva. Dacă îi provoci durere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
fi zgîrcit, șefu', încă un păhărel. Șeful rămîne încîntat și-i spune candidatului: Ți-am zis eu. Este exact ce ne trebuie. Relu avea un talent înnăscut să amețească lumea într-o campanie electorală. Vorbea Motănel mulțimii și apoi completa dom' Guran. Electriza asistența și sugea voturile ca o sugativă. Ce talent zăcea în omul ăsta al nostru! Motănel a învins strălucit și a ajuns ministru, șeful secretar de stat și Relu șef. Intra la ministru ca la el acasă, era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
a-și întinde mîna și fiecare rostește în surdină cîte o înjurătură. Peste cîteva zile se reîntîlnesc. O roată de oameni îl ascultă pe Juncu. Acesta promite în stînga și în dreapta și oamenii par amuzați. Ce repede ați învățat lecția, dom' Juncu, intervine un hîtru. Puteți promite mai încolo, oamenilor care nu vă cunosc, dar tocmai nouă ne vindeți gogoși? Nu vă gîndiți că ne vom întîlni mereu și vă vom bate obrazul? Cum să ne întîlnim? intervine Toma. Se mută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
s-a boierit. Ne rînjește în poza de pe toți stîlpii, parcă îl gîdilă dracu'... Văzînd că lumea rîde în hohote, bietul candidat părăsește scena. Era amărît pînă la Dumnezeu. Un observator neutru îl însoțește puțin și apoi i se adresează: Dom' Juncu, pot să vă dau un sfat? Cine sînteți dumneavoastră? Întîmplător eram în cartierul domniei voastre. Ce sfat? Nu mai insistați prin apropierea locuinței. Oamenii vă cunosc foarte bine și... nu merge. În plus, intervine și acea obsesivă întrebare: "De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
să abordeze alte zone din colegiul în care candida. Este normal ca în secolul 21 să nu beneficiați de asfalt, de canalizare? Nu, domnule Juncu! Voi fi cel care va prelua necazurile dumneavoastră și le va rezolva. Vă rugăm mult, dom' Juncu. În afară de asta, unii n-au apă curentă, iluminatul este ca vai de el și cîinii vagabonzi bîntuie peste tot. Da, domnule Juncu. Ne promiteți? Voi ridica problema în Parlament, voi face presiune asupra autorităților locale. Oamenii se adunau și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Juncu. Ne promiteți? Voi ridica problema în Parlament, voi face presiune asupra autorităților locale. Oamenii se adunau și păreau interesați de discuție. La un moment dat, apare un om știrb și cam prost îmbrăcat. Prostiți oamenii care nu vă cunosc, dom' Juncu. Cine ești dumneata? se răstesc cîțiva. Vecinul ăstuia. Oamenii care sînt vecinii lui l-au fugărit prin cartier pe mincinos. Ce chelfăneală i-au tras! Juncu își pierde cumpătul și-l ia de guler pe Toma. Ce cauți aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
pîntecoase. Doi bețivi se așează la rînd la bere. După, țipă amfitrionul, un hoț de crîșmar care ar oferi mai ușor halbele pline cu sîngele său decît cu berea... muncită de el. Omul și-a pus în cap să fie dom' primar și așa a ajuns să dea cu piciorul în agoniseala sa de o săptămînă. Poftiți, poftiți, dom' Parpanghel. Și oamenii? Vin, acușica vin. Norii sînt de vină, i-a speriat. Dinspre vest praful ridicat de vîrtejuri începe să umple

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
oferi mai ușor halbele pline cu sîngele său decît cu berea... muncită de el. Omul și-a pus în cap să fie dom' primar și așa a ajuns să dea cu piciorul în agoniseala sa de o săptămînă. Poftiți, poftiți, dom' Parpanghel. Și oamenii? Vin, acușica vin. Norii sînt de vină, i-a speriat. Dinspre vest praful ridicat de vîrtejuri începe să umple văzduhul. Cerul pare roșietic și găinile fug spre poiată. Praful fierbinte din grătare se înghesuie spre ochii Lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
șfichiuie fețe roșii și nasuri borcănate. Crîșmarul renunță la Primărie și-și strînge calabalîcurile. Ploaia stă de tot și soarele se arată strălucitor. Oameni desculți încep să apară de la adăposturi. Glodul le acoperă picioarele, dar nu-s descurajați. Să trăiți, dom' Parpanghel, salută respectuos unii. Nu ne dați o bere? Ba da, zice acesta strigînd la cîrciumar. Dau, dar cu bani. Cum?! Cum ai auzit, răspunde înțepat, fără să se mai întoarcă spre El. Hai să plecăm! comandă scurt salvatorul satelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
și arar mai lingușea. Era singurul moștenitor de drept și veghea doar ca moșneagul să nu facă ceva fără știrea lui. Bătrînul Damian nu avea pace aproape deloc. Treceau pe acolo mașini, opreau și-l întrebau: Nu vindeți o parcelă, dom' Damian? Totul este vîndut, mințea omul ca să scape de insistență. Păcat. N-au rămas vrea 4-500 mp? Nu, îmi pare rău. În lumea asta, fiecare cojoc își găsește acul și moș Damian și l-a găsit fără să vrea. Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
și l-a găsit fără să vrea. Într-o zi vine deputatul, salută și se așează la o măsuță din curtea din spate, ferită de ochii lumii. Într-o sacoșă avea bere, salam și alte bunătăți. Hai la o bere, dom' George. Da' să știi că nu vînd. N-aș cumpăra nici să mi-l dai degeaba. Cum așa? zîmbește moșul. Am alte gînduri acum. În lumea asta totul este trecător. Trebuie să rămînă ceva în urma ta. Dacă ai moștenitori păcătoși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]