6,786 matches
-
brutar. Iar asta într-o brutărie căreia Mircea îi dăduse un nume simplu și plin de semnificație, ce rezona cu întâmplările din ultimile zile : Brutăria „LIFE GOES ON”. PAGINĂ NOUĂ CUM VA ARĂTA DE FAPT SFÂRȘITUL LUMII Ne aflăm în dormitorul lui Ionel Dumitrescu, un puști de 15 ani cu o figură mai degrabă interesantă decât urâtă ori frumoasă. Ionel este la calculator, butonând în gol. Ne apare ca din ce în ce mai evident faptul că nu face nimic. Epitetele pe care în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în care va ajunge și de care va depinde soarta întregii omeniri îl poate face pe Ionel să fie astfel. Incapabil de cea mai mică mișcare. Împietrit. Mulți, mulți ani mai târziu, ne aflăm din nou undeva, dar nu în dormitorul lui Ionel Dumitrescu de această dată, ci în sala de studiu a palatului regal din Ionescu Land. Sala respectivă este o încăpere care, atât cât putem vedea, deși bine mobilată și masivă, nu poate înspăimânta pe nimeni prin opulență. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
care l-ar fi resimțit stupiditatea lui dacă ar fi aflat de trădarea mea, dacă ar fi știut că i-am preferat pe altcineva. Îți amintești, probabil, momentul când, arătându-ți apartamentul nostru, ne-am apropiat în final de ușa dormitorului. Desigur, ții minte și cum m-am opus și n-am vrut să deschidem ușa și cum soțul meu, supărat pe mine și neînțelegând nimic, a deschis, totuși, ușa, m-a împins înainte și, făcându-ți loc, a spus: „Intrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și cum m-am opus și n-am vrut să deschidem ușa și cum soțul meu, supărat pe mine și neînțelegând nimic, a deschis, totuși, ușa, m-a împins înainte și, făcându-ți loc, a spus: „Intrați, intrați, acesta este dormitorul nostru. Vedeți, totul este din lemn de esență tare“. Ai privit în jur, te-ai uitat la patul nefăcut, la patul aflat în dezordine la ora nouă seara și ai înțeles. Știu: în clipele acelea, în dormitorul nostru, ai trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
intrați, acesta este dormitorul nostru. Vedeți, totul este din lemn de esență tare“. Ai privit în jur, te-ai uitat la patul nefăcut, la patul aflat în dezordine la ora nouă seara și ai înțeles. Știu: în clipele acelea, în dormitorul nostru, ai trăit sentimentul de gelozie, de durere și de amărăciune pentru iubirea noastră umilită și înjosită. Am priceput pe loc prin ce treci. Dar numai după scena aceea mi-am dat seama că umilirea iubirii tale a fost aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sunt gata să renunț la tot, să-mi distrug viața?“ Nu, Vadim, nu, dragul meu, aceasta nu este iubire; e ceva murdar, tulbure, hidos. Am destulă murdărie din asta acasă la mine ca să mai fie nevoie să o transfer în dormitorul marital, unde totul „e din esență tare“, într-o cameră de hotel urât mirositoare. Și, chiar dacă îți pare crud ceea ce-ți spun, vreau să adaug că, dacă e să aleg între tine și soțul meu, atunci îmi pun problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se pare că tremur în fața ușii strălucind în lumina verde a lunii, apoi se aprinde lumina galbenă în spatele ei și apare Matei căscând somnoros; infinită este urcarea scării, deschiderea ușii de la apartament, strecuratul prin coridorul negru și prin sufragerie spre dormitorul liniștit al mamei, tremurul dulce al iubirii pentru mama, al unei iubiri pe care n-o mai cunoscusem și pe care n-o mai simțisem, o iubire plină de bucurie și de adorație, în numele căreia mă furișam ca să fac ceva bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
să plec și să revin a doua zi dimineața. Sunt gata s-o iau înapoi pe coridor (mă tem tot mai mult de spaima pe care i-o poate trezi mamei venirea mea neașteptată în toiul nopții), când deodată, dinspre dormitor, se aude clar o șoaptă; ca tras de un șnur, strig gâtuit: „mama? mama?“. Dar șoapta aceea nu s-a mai auzit. Nu mi-a răspuns nimeni. Realizez că atunci când am strigat, nu știu de ce, fața mea a schițat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în momentul acela nu s-a petrecut nimic deosebit, după ce mi-am auzit vocea, mi s-a părut că-i imposibil să plec și să mă întorc a doua zi. Încercând să pășesc cât pot de încet, o pornesc spre dormitor, stingând punctul luminos de pe samovar, ocolind masa și sprijinindu-mă de spătarele scaunelor care stau în jurul ei. Storurile sunt ridicate. Încet, cu teamă, ajung în mijlocul camerei. Aici am în fața ochilor un întuneric atât de des că, instinctiv, mă întorc spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ardeau ca șobolanii în interior, ori săreau să stingă flăcările, devenind o pradă ușoară pentru arătarea însetată de sânge. Considerând că își luase toate măsurile de prevedere necesare, dădu dispoziție să se intre în clădiri. Făcuse apelul nominal în fiecare dormitor, asigurându-se că nu a rămas nimeni pe dinafară. Înainte de a se retrage și el în camera sa de sub acoperiș, încuiase cu mâna lui toate ușile, punând apoi cheile la loc sigur, în sertarul biroului său. Trase într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a ajuns la stagiul militar al tatei, În carte a apărut schița traseelor pe care a mărșăluit a cincea unitate de infanterie staționată la Maribor; numele ofițerilor și subofițerilor cu gradele lor, totul era notat, ca și numele camarazilor din dormitorul lui, calitatea hranei de la cantina militară, vătămătura de la genunchi, după un mărșăluit noaptea, carcera făcută pentru o mănușă pierdută, numele cafenelei unde a chefuit cînd se afla detașat la Požarevac. La prima vedere totul e banal, ca orice stagiu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
după care se ridică din pat și strînse oglinjoara placată În sidef, pe care pînă atunci o ținuse În palma nădușită de sub așternut. Doamna Brener, care În noaptea aceea dormea cu copilul În aceeași odaie - altfel, cele trei fetițe aveau dormitorul lor, - sări din somn și, năucă, Încercă să găsească lumînare. Fetița urla ca scoasă din minți. Era un țipăt sălbatic, inuman, care-ți Îngheța sîngele-n vine. Răsturnînd sfeșnicul, doamna Brener fugi la fetiță, Îi apăsă căpșorul pe pieptul ei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
anii 1669-1672 și de mare comis (avea în subordine grajdurile domnești și hergheliile de cai) din 1672, iar în 1672 cumpără în Moldova mai multe moșii, ajungând în 1682 postelnică (onul de taină al Domnitorului, cel care avea grijă de dormitorul domnesc). Alături de domnitorul Gheorghe Duca participă la asediul Vienei din 1683, unde turcii sunt învinși și siliți să se retragă pierzând mai multe bătălii și teritorii - Ungaria și Transilvania - prin pacea de la Karlovitz din 1699. Manolache Roset a fost un
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
început să prindă contur. Cei care, lucrând în țările Uniunii Europene, au câștigat bani mai mulți, i-au investit în modernizarea locuințelor, construcția unor case spațioase din materiale noi, de ultimă generație, cu holuri largi, living, bucătării moderne, băi faianțate, dormitoare, cameră de zi, spații de depozitare, cu toate utilitățile pentru un trai civilizat. În locul vechilor șuri și grajduri sunt garajele pentru mașini, încăperi speciale pentru instalația de încălzire centrală, cu apă cald tot timpul. O grădină cu flori, alei pavate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
iar În fund e-o baie. Dacă-s aranjate cum trebuie, arată bine, nici să nu vă gîndiți. ăsta seamănă cu al Isabelitei mele, sigur că acuma parcă-i un mormînt. — Știți care era camera lui Julián? — Prima ușă e dormitorul principal. A doua dă Într-o cameră mai mică. Poate că aia, zic eu. Am intrat În hol. Zugrăveala pereților se descompunea În fîșii. În fund, ușa de la baie era Întredeschisă. Un chip mă privea din oglindă. Ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pe oglinzi. Urmele de pași care ajungeau pînă În pragul ușii trasau o dîră prin praf În jurul unui pat gol, pînă la somieră, din care mai rămăsese un schelet din alamă și lemn mîncat de cari. La un capăt al dormitorului, sub fereastra luminatorului, se afla un birouaș de tip consolă, Închis și surmontat de un trio de crucifixe din metal. L-am deschis cu grijă. Nu era praf În Îmbinările burdufului de lemn, drept pentru care am presupus că birouașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
tată: necuratul. Încredințat astfel că păcatul se cuibărise În căminul lui și Între coapsele soției sale, pălărierul a Început să atîrne crucifixe pretutindeni: pe pereți, pe ușile tuturor camerelor și pe tavan. CÎnd Sophie l-a găsit semănînd cu cruci dormitorul În care o surghiunise, s-a speriat și, cu lacrimi În ochi, l-a Întrebat dacă nu cumva Înnebunise. El, orb de mînie, s-a răsucit și i-a ars o scatoalcă. „O tîrfă, la fel ca toate celelalte“, scuipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
În viață. Fortuny se gîndi s-o alunge din casă, Însă crezu că scandalul nu era bun pentru afacere. Nimeni n-avea să cumpere pălării de la un bărbat cu faimă de Încornorat. Era un non-sens. Sophie fu mutată Într-un dormitor Întunecat și friguros, În partea din spate a apartamentului. Acolo avea să-și nască fiul, cu ajutorul a două vecine de pe scară. Antoni nu se Întoarse acasă decît după trei zile. „Acesta este fiul pe care ți l-a dat Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
au mai Împărțit nici patul, nici masa și rareori au schimbat vreo vorbă care să nu fie pentru a rezolva vreo chestiune de ordin domestic. O dată pe lună, Îndeobște coincizînd cu luna plină, Antoni Fortuny făcea act de prezență În dormitorul Sophiei de cu zori și, fără o vorbă, Își bătea vechea soție cu Înverșunare și cu prea puțin discernămînt. Protifînd de aceste rare și beligerante momente de intimitate, Sophie Încerca să se Împace cu el susurînd vorbe de dragoste, dăruind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fleacuri, iar talazul dorinței i se evapora În cîteva minute, dacă nu În cîteva secunde. Din aceste asalturi În cămașa de noapte suflecată n-a rezultat nici un copil. După cîțiva ani, Antoni Fortuny s-a lăsat păgubaș să mai viziteze dormitorul Sophiei, În mod definitiv, luînd obiceiul de a citi Sfînta Scriptură pînă În zori, căutînd acolo alinare pentru chinul său. Cu ajutorul Evangheliilor, pălărierul făcea un efort de a-și deștepta În inimă dragostea față de copilul acela cu privire profundă, căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Mai bine veniți În casă. Nu vreau să vorbesc despre asta În stradă. 20 Nuria Monfort trăia În Întuneric. Un hol Îngust ducea Într-o sufragerie care funcționa totodată ca bucătărie, bibliotecă și birou. Pe drum, am putut Întrezări un dormitor modest, fără ferestre. Asta era tot. Restul locuinței se reducea la o baie minusculă, fără duș și fără cadă, prin care pătrundeau tot soiul de arome, Începînd cu cele de bucătărie de la barul de jos și terminînd cu adierea țevilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Umbra vîntului. Credeți că v-a spus adevărul? Nuria Monfort făcu semn că da. — Julián mi-a explicat că el crescuse văzînd cum pălărierul, fiindcă așa Îl numea, o Înjura și-o bătea pe maică-sa. După aceea intra În dormitorul lui Julián și-i spunea că era rodul păcatului, că moștenise firea slabă și mizerabilă a maică-sii și că avea să fie un nenorocit toată viața, un ratat În orice și-ar fi propus... — Julián Îi purta ranchiună lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nu cred că vreau să aud, Da, domnule prim-ministru. Din nou tăcere, de data asta mult mai scurtă, doar trei secunde, în timpul cărora se simți că bucuria sublimă și tortura chinuitoare își schimbaseră locurile. Un alt telefon sună în dormitor. Soția răspunse, întrebă cine vorbea, apoi îi șopti încetișor soțului, acoperind receptorul telefonului, E cel de interne. Prim-ministrul făcu semn să aștepte, apoi dădu ordine ministrului apărării, Nu mai vreau focuri de armă în aer, ceea ce vreau e situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
culc, dacă mai rămâi, ai grijă când intri, nu mă trezi. Spre deosebire de șef, acești doi oameni, ca subordonați ce sunt, nu au dreptul la camere individuale, vor dormi amândoi într-o cameră mare cu trei paturi, un fel de mic dormitor comun, care rareori e complet ocupată. Patul din mijloc este întotdeauna cel mai puțin utilizat. Când agenții erau doi, ca în acest caz, utilizau în mod invariabil paturile laterale, iar dacă dormea aici un singur polițist, era sigur și știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
presimțirea că voi doi veți avea mare nevoie unul de celălalt. Inspectorul și agentul spuseră, Atunci, la revedere, iar comisarul răspunse, Mâncați bine, nu vă grăbiți. Ușa se închise. Comisarul se duse să bea apă la bucătărie, apoi intră în dormitor. Patul era nefăcut, pe jos, ciorapii folosiți, unul ici, altul colo, cămașa murdară aruncată la întâmplare pe un scaun, și asta fără să vadă cum arăta baia, e o problemă pe care providențial, s.a., asigurări&reasigurări, va trebui s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]