4,258 matches
-
Charles? Eu vorbesc cu toată seriozitatea. Chiar când afirm că te iubesc, și că voi fi, dacă și când dorești tu, a ta, Angela Godwin.“ Am scos fotografia din plic și am examinat portretul în culori al unei fete destul de drăguțe, cu o expresie inteligentă, ochi mari și o față încă neformată, luminoasă, sensibilă, neîncrezătoare. Am mototolit scrisoarea în pumn și am zvârlit-o în cenușa moale din soba aprinsă. Mai erau și alte scrisori, dar am simțit că, pentru moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la București, în căminul studențesc la care ședeam; era căminul Brigăzii Brăila, pentru că facultățile erau împărțite și pe brigăzi zonale, județene. Vă dau exemplu: erau hoteluri naționalizate, și chiar în spatele hotelului Opera, acolo era, în dosul Cișmigiului. E un hotelaș drăguț, așa pe colț. Și acolo eram trei brigăzi: Brăila, Călărași și Dolj. Structura acestor brigăzi era ca a brigăzilor de muncă voluntară. Sâmbăta se făceau cursuri și duminica dimineața se mergeau la șantierele Apaca, care erau șantiere de muncă voluntară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
știau că noi suntem urmăriți, au tras la niște verișori, la o familie de țărani. S-au gândit c-acolo n-o’ să-i caute. Și era noaptea pe la 12, că s-au și speriat săracii oameni, dar au fost drăguți, i-au primit, și i-au adăpostit, le-au făcut culcuș în podul de la grajd, că acolo aveau ei fân pentru vite. Și au stat o săptămână acolo la Apa... La început fratele i-a rugat pe verișorii aceia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
nesuferiți de tot. El ne-o-ntrebat pe fiecare de unde suntem, și când m-o-ntrebat pe mine și i-am spus că de la Satu Mare, o zâs: Satu Mare? Cunosc orașul! Probabil c-o fi fost ofițer aici la Satu Mare, da’ în orice caz era drăguț... Și când vine’ în cameră și vorbea cu noi, vorbea frumos... Și m-am cerut la el la raport și i-am spus: Domnul ofițer uitați ce se-ntâmplă, eu am făcut de trei ori izolator. Și recunosc că am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
cu cumpărătorul ce dorea să-mi ia lucrarea. Colega mea pe care o cunoșteam doar de câteva ceasuri, fiind în apropierea mea, aflasem despre ea doar atât cât scria pe ecuson că o cheamă Ioana Duduță, - măști populare, artizanat, Tulcea, drăguță, și purtătoarea unui zâmbet fermecător, privindu-mă zâmbind mă anunță, că persoana în cauză nu e altcineva decât domnișoara Steluța Pârâu, doctor în științe, director adjunct la Institutul de Cercetări Ecomuzeale Tulcea. În clipa aia i-am mulțumit lui Dumnezeu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
a decretat că eu și cu fata să ne ducem în satul vecin, Tulnici, unde se desfășura hora tradițională de Sf.Petru și Pavel. Am acceptat cu plăcere pentru a mă scăpa de apropouri, dar și pentru că fata era chiar drăguță și că, deși rezervată, nu îi păream indiferent. Într-adevăr, ne-am simțit bine împreună și am dansat până seara când ne-am întors, nebănuind ce aranjamente s-au țesut în urma noastră. Atâta doar că profesorii, bine anturați, au hotărât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
râdă, că i s-a evaporat toată furia! Era însurat cu o americancă, a cărei unică grijă era să strângă banii lui. Ei aveau un ranch în America, lui îi plăcea să călărească. Noi îi spuneam Madame BoniSOLDI. Era foarte drăguț. După ce a murit ea, a rămas singur, a lichidat ce avea în Statele Unite și s-a retras la o proprietate de lângă Roma: copaci, găini, fructe, legume... Își găsise o așa-zisă... cântăreață, o Walkyrie poloneză, Aniuszka. Mi-a adus-o
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
turtit-o așa! De jos, din colț am luat-o. — Înainte să fie Parisienne aici, jos, era o prăvălie, Garcia, cu o cucoană foarte fâșnețică... — O ții tu minte pe Madame Garcia? — Cum să nu, tata era topit după ea! Drăguță, roșcată... — Da, a strâns ceva bani și a plecat. Spanioloaică dată dra cului! Ei, la Steinberg mie mi-a plăcut extraordinar cum, evreu fiind, simțeam că e cel mai profund creștin, așa transmitea muzica! și, crede-mă, am cântat multe
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Nu știa nici limba prea bine, dar era frumos, elegant și cu un glas care nu se mai termina! La început, obișnuia să spună mereu "me stessa", până când mi-am permis să îl corectez: me stessO. Oh, sorry, sorry! Foarte drăguț! Aveam și la Bologna o résidence imensă și am făcut împreună cu el, cu Angeles Gulin și cu Cătălina Sărbătorile în jurul unui brad de 4 metri! Am gătit eu și ne-am simțit minunat cu toții. Doar dirijorul de atunci, Zòltan Pesko
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
specialiști inclusiv din domeniul medical, viitorul beneficiar. Vor fi mulțumiți și ei, căci implementarea unei invenții mai naște câteva. Deocamdată suntem doar „perspicaci și actuali“, așa cum afirmă o diplomă acordată de Agenția de stat pentru protecția proprietății industriale a Republicii Moldova. Drăguți moldovenii ăștia, mai ales că și eu sunt pe jumătate basarabean, lucru necunoscut Însă domnului Nicolae Țăran, semnatarul opiniei. Și tot deocamdată ne bizuim pe verificarea pe un model de laborator, dar care nu poate răspunde tuturor cerințelor aplicării, precum
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
devenit, la terminarea facultății, soție. Câtă dreptate avusese Camelia! Chiriță Ion o aștepta pe Cosmescu Ionela în fața intrării căminului de fete de la Chimie și se minuna cât de deșteaptă putea să fie Camelia. Una lângă alta, nici o fată nu era drăguță. Prin comparație, toate pierdeau. Separat însă, una era mai drăguță ca alta. „Asta e - și-a zis Chiriță Ion, înțelegând că nu e deloc misogin -, numai oile sunt mulțimi. Oamenii sunt ei înșiși, unul câte unul.“ Într-o marți, spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Ion o aștepta pe Cosmescu Ionela în fața intrării căminului de fete de la Chimie și se minuna cât de deșteaptă putea să fie Camelia. Una lângă alta, nici o fată nu era drăguță. Prin comparație, toate pierdeau. Separat însă, una era mai drăguță ca alta. „Asta e - și-a zis Chiriță Ion, înțelegând că nu e deloc misogin -, numai oile sunt mulțimi. Oamenii sunt ei înșiși, unul câte unul.“ Într-o marți, spre seară Într-o marți, pe la opt și jumătate seara, domnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
culcai cu alta și te gândeai la mine. Așa făcea și deșteptul de bărbatu-meu înainte să ne căsătorim. Ce motiv aș avea să-i uit pe puștanii cu care m-am pupat? Se vede c-ai fost un băiat drăguț. Te-aș fi ținut minte precis.“ La despărțire, Vasile B. i-a strecurat în palmă un colț de șervețel cu numărul lui de telefon de la serviciu. „Dacă n-ai să mă suni, înseamnă că am trăit treizeci de ani greșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de mult că există au început să apară unde se aștepta mai puțin. Fotografii din tinerețe, un inel de care era sigură că-l pierduse într-un hotel din Pitești, unde fusese trimisă pe linie de serviciu împreună cu un băiat drăguț de la regionala CFR, actele unei case vândute numai cu martori, banii strânși bine pentru o haină de blană și ieșiți de multă vreme din uz... Cu toate că scrisorile verișoarei de-a doua erau pline de apropouri care îl dovedeau pe Mișu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
-se c-a greșit adresa -, ce vină au ei că s-au născut fără noroc? Măcar să se fi bucurat de premiul ăla, că altceva viața nu i-a mai dat.“ „Vă cunosc de undeva?“, a întrebat vaca de Rodica. „Vai, drăguță și amabilă doamnă - a zis Rășcanu cu un glas pe care nu și-l recunoștea -, nu cred c-am avut onoarea. Dar mai știi...“ Allegro, molto vivace, andante furioso Cel puțin într-o privință, domnul Capră a știut ce-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fiindcă ei nu-i plăceau deloc, dar absolut deloc, cărțile pe care le ceream. La cealaltă bibliotecă, unde m-am dus după vacanță, fetei de la pupitru îi plăceau toate cărțile pe care le ceream. Poate și pentru că nu era la fel de drăguță ca bibliotecara de dinainte de vacanță. De altfel, nici n-avea listă pentru întâlniri. Mai exista o cauză pentru care nici eu, nici ceilalți studioși nu ne îndrăgosteam pe loc de ea. Cantina la care aveam cartelă terminase rezerva de cartofi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ale școlii, care erau într-o ședință. La întrebarea mea directă: unde găsesc o gazdă? mi-a răspuns o învățătoare că poate să mă primească ea în gazdă deoarece are o casă mare. Era învățătoarea Geta Arvinte, tânără și foarte drăguță și amabilă. Am mers împreună acasă la ea, mi-a făcut cunoștință cu soțul său, Titi Arvinte, care era șef contabil în sat. Era un bărbat înalt, zvelt și frumos; semăna cu actorul Peter O`Toole. Condițiile de cazare mi-
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
hîrtie pentru ambalajele de Crăciun ; el preia ideea : este vorba despre un fenomen de propagare. Gospodina pariziană care se duce la papetăria din cartier ca să cumpere hîrtia necesară pentru a-și ambala cadourile observă în vitrină sortimente de hîrtie mai drăguțe și fabricate mai îngrijit decît cele cu care se mulțumea înainte ; ea nu știe nimic despre obiceiul american, dar această hîrtie satisface o exigență estetică și exprimă o dispoziție afectivă deja prezente, deși lipsite de mijloace de exprimare. Adoptînd-o, gospodina
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Este interesant de constatat că, făcînd acest lucru, prefigurau uneori fabule pe care le imaginează astăzi fizicienii atunci cînd încearcă să ne pună la îndemînă rezultatele cercetărilor lor și ipotezele pe care le construiesc pornind de la ele. Iată un exemplu drăguț în care ne putem amuza recunoscînd transpunerea la scară macroscopică a unor fenomene pe care fizica cuantică le descrie la scară microscopică. Un mit al indienilor seneca (una dintre cele cinci populații ce alcătuiesc Confederația Irocheză) include un episod curios
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
poziție comodă în care să hrănească copilul. Este exasperată și pentru moment micuțul care suge o rănește. Mă tem că buna și zeloasa doamna Venert nu este „très habile”. <...> Din fericire (Sitta - n.n.) are o bonă englezoaică, St. John, foarte drăguță cu copilul care nu face agitație și nu complică lucrurile”. Sâmbătă, 29 octombrie. Regina-Mamă continuă depănarea amintirilor legate de primele zile ale nou-născutului: „M-am dus la Sitta și am găsit-o tot necăjită cu laptele ei [când copilul încearcă
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
sculat din pat, și-a spălat și ondulat părul, și arată mult mai bine decât înainte”. Luni, 14 noiembrie. Regina Maria a luat „ceaiul cu Sitta, care a început să trăiască din nou normal și care a slăbit și e drăguță ca odinioară. I-am citit”. Vineri, 18 noiembrie. Regina Maria ia prânzul la Foișor și constată că: „Sitta participă din nou la mesele de peste zi, arată minunat și este din nou zveltă. E foarte fericită că se simte din nou
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Întreaga Familie Regală (Regele Ferdinand, Regina Maria, fiicele Ileana, Elisabeta - căsătorită cu diadohul George al Greciei -, Mignon, cerută în căsătorie de Alexandru, regele Serbiei), sărbătorește Crăciunul la Carol și Sitta. „Totul era minunat aranjat și fiecare a primit lucruri foarte drăguțe <...> După ce s-a terminat propria noastră ceremonie de familie, la care a luat parte și Mihai, ne-am primit personalul casei noastre și toți au fost din plin răsplătiți”. Anul Nou a fost sărbătorit în seara de 13-14 ianuarie 1922
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
plimbare, „purtat într-o cărucioară”. 16 octombrie. N. Iorga ia dejunul la Principesa Elena. „Copilul regal a intrat în momentul conversației. Voinic și vioi, cu păr des și creț, blond, pe fața rotundă, cu ochii mici și șireți, e foarte drăguț. Știe englezește și românește, dar nu vrea să vorbească. Se lasă sărutat, iar când îi dau două icoane, spune, după cerere: mulțumesc”. Darul savantului trebuie să fi fost prilejuit de apropiata sărbătorire a zilei de naștere. Octombrie (după 15 octombrie
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
ex-prințul Carol - n.n.) care va domni el, sau România va deveni republică”, nota Iorga referindu-se la speculațiile gazetărești. 6 august. În corespondența pe care o întreținea cu fiul ei, Regina Maria, aflată la Peleș, îi scria că Mihai era „drăguț și extrem de conștient de greutatea care a căzut pe capul său mic”, iar Elena era „răbdătoare, dar sarcina ei dificilă”. 29 august. Regele Mihai se afla în Mamaia (probabil cu mama sa), urmând să vină și Regina Maria. La Mamaia
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
-i mulțumesc”. În mod evident, asemenea gesturi umilitoare nu puteau contribui la o apropiere, nici între soți, nici între tată și fiu. Principesa Elena spunea Patriarhului că regele „de câte ori a convenit cu ea, i-a vorbit mereu de Lupeasca. «Ce drăguță e, ce delicată, ce înger, ce adorabilă» etc. Ca să înțeleagă că nu se desparte de ea”. 12 august. Elena Lupescu a sosit clandestin în România. Inițial, a locuit la Castelul Foișor. Aproximativ în această perioadă trebuie situată o întâmplare povestită
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]