4,224 matches
-
nu a reușit să obțină o amintire timpurie, în ciuda încercărilor repetate. David a oferit o relatare generală: „Îmi amintesc că am avut o copilărie normală. Un copil, un copil obișnuit, care a trăit într-un cămin bun, într-o casă drăguță”. Sau: „Pe bune, era o perioadă în care nu aveam nici o grijă”. În alte cazuri, naratorii povestesc mai mult de un episod și a trebuit să decid la care dintre ele ar trebui să mă opresc. Decizia finală a fost
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
actele, continua ceferistul, tot îndreptând lanterna spre chipul femeii. Ea păși mai repede încercând să scape, în glasul ei o coardă obosită se frânse: „Dați-mi drumul!“ Bărbatul cu lanterna îi puse mâna pe piept, respingând parcă un atac: „ Fii drăguță cu noi, nu-ți cerem altceva... Altfel, miliția o să te ia la ochi.“ Femeia, năucă, cu ochii pe jumătate închiși ca să nu vadă ce i se întâmpla, nu mai izbutea să respingă acele patru mâini care o trăgeau de rochie
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mă desfată prietenia oamenilor cinstiți, precum mi se pare că ești și tu, după cum am înțeles limpede și din scrisorile tale și din relatările prietenului meu Quirinus, astfel că nu mai era nevoie de micile tale atenții, de alminteri foarte drăguțe și cu totul pe placul meu. Chipul lui Olahus s-a întipărit atât de adânc în sufletul meu, încât nu mai poate fi șters sau scos de acolo; mi-a făcut totuși, o mare plăcere solicitudinea ta stăruitoare, care îmi
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
care s- a însurat, iar bătrânii nu pot să se împace deloc cu nora. - Da’ ce nu i-am făcut ? Până și casa din deal am zis că le-o dau cu acte - și ea tot coantra ! „Da’ știi, zice, drăguța mé, șoarecul chiar de găsește sacul dezlegat, zice, el tot pe la fund îl găurește. Așa eu, mai bine-mi fac căsucă cu mînile mele decât să iau de la dumilorvoastre !” - Doamne, da’ bine-i să te duci la mănăstire să-ți
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Dar-ar hùlera într-însul și l-ar c... cânii, blastama Butiloaia, cu totul de altă părere și fără să țină seama că, în situația de față, bătrânul ar putea rămâne indiferent la astfel de imprecații. - Ba, să-l auzi, drăguța mé, cum bocește de frumos ! Stă sara la foc și zice. - O bocește pe Rusoaia cea bătrână cu care s-a avut bine când era flăcău. Nu ea l-a învățat să-și puie piciorul sub trin ca să nu tragă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pe care Vasile Drobotă o purtase în școli. Era o orășeancă în doliu, cu rochie de dantele care îi dezveleau gâtul și umerii, și figura plânsă. Toți o priveau cu o curiozitate nestânjenită. îl adusese și pe nepot, un adolescent drăguț, cu buze neformate și priviri naive. Era o înmormântare frumoasă. într-o mașină mică care vâjâia pe lângă țăranii înfipți în drum, cu ochi rotunzi și capete speriate, veniseră și orășeni, rude de-ale mortului. Unul dintre ei, cu figura autoritară
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
le duse mai departe... la maimuțe. -Putem să ne jucăm cu ele? -Sigur că da, ele sunt prietenoase și le va plăcea să aruncați cu mingea în aer, vor veni și ele spre voi și vor prinde mingea. -Maimuțele sunt drăguțe, fac și ele ce facem noi! Sunt vesele și vor să se joace cu noi!Dați-le banane, să vedeți ce recunoscătoare vor fi! -Le putem da tot ce avem în rucsace, smochine, nuci și mere... le place! -Și ne
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
mame tinere, fiecare cu câte o fetiță În scutece. Una era sora lui. Rămâneau, prin urmare, două fete de măritat. Pe care acum Desdemona se grăbi să le pomenească. ― Cum adică nu-i nici o fată? Dar Lucille Kafkalis? E foarte drăguță. Sau Victoria Pappas? ― Lucille pute, răspunse Lefty foarte firesc. Cred că face baie o dată pe an. De ziua ei. Și Victoria... Lefty Își trecu un deget peste buza de sus. ― Victoria are o mustață mai mare ca a mea. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care-l Îngâna. După două săptămâni, Desdemona se duse Într-o după-amiază În vie și Îl Întrebă pe fratele ei: ― Ce faci aici? Cum de nu ești jos, În Bursa? Credeam că până acum ți-oi fi găsit vreo turcoaică drăguță cu care să te Însori. Sau toate au mustață, ca Victoria? ― E ciudat că spui asta, remarcă Lefty. N-ai observat? Vicky nu mai are mustață. Și știi ceva? Ridicându-se acum, zâmbi. Și Lucille a Început să miroasă bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o să știe nimeni, spuse el. Cine să știe? N-am mai rămas decât noi. ― Nu-i bine. Se prăbușeau acoperișuri, oamenii țipau, dar Lefty Își lipi buzele de urechea surorii lui: ― Mi-ai promis c-o să-mi găsești o grecoaică drăguță. Ei bine, tu ești aia. Într-o parte, un bărbat sări În apă, hotărât să se Înece; În cealaltă, o femeie năștea, iar soțul ei Îi făcea paravan cu o haină. ― Kaymaste! Kaymaste! strigau oamenii. Luăm foc! Luăm foc! Desdemona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
gunoi din bucătărie n-are capac. Numărul doi. O muscă pe masa din bucătărie. Numărul trei. Prea mult usturoi În mâncare. Cauzează indigestie. (Și acum Desdemona reperează vinovatul: părul bărbatului scund. Mirosul de briantină al acestuia Îi provoacă greață.) ― Foarte drăguț din partea dumneavoastră că veniți aici și vă interesați de sănătatea angajatului dumneavoastră, spuse Zizmo. Nu vrem să se Îmbolnăvească nimeni, așa-i? Asta poate Încetini producția. ― O să mă prefac că n-am auzit asta, spuse cel Înalt. Având În vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
atacurile lumii. Farmecul fizic al Theodorei era mult mai evident. Moștenise frumusețea Sourmelinei, la o scară mai mică. Avea doar un metru cincizezi și cinci, talia subțire, sânii mici și un gât lung, ca de lebădă, care Îi susținea chipul drăguț, În formă de inimioară. Dacă Sourmelina fusese Întotdeauna genul european de americancă, un fel de Marlene Dietrich, atunci Tessie era fiica pe deplin americanizată pe care ar fi putut-o avea Dietrich. Caracterisiticile sale originare, chiar ținând cont de trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Se poate ca el să fi răspuns chemării din ochii lui Tessie, dorinței disperate a acesteia de a crede că acolo unde nu era nimic era de fapt ceva. Desdemona profită de această ocazie. ― Mikey e băiat grec bun, băiat drăguț, Îi spuse ea lui Tessie. Și o să fie popă! Iar lui Michael Antoniou: ― Tessie e micuță, dar puternică. Câte farfurii crezi că poate să ducă, părinte Mike? ― Nu sunt Încă preot, doamnă Stephanides. ― Te rog, câte crezi? Șase? Atâta crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ani la rând. Buletinele de știri urmăreau un itinerar. La Început se concentraseră pe Europa. Arătau tancuri Înaintând prin sate micuțe și fete din Franța care fluturau batiste de la balcoane. Franțuzoaicele nu arătau de parcă trecuseră printr-un război. Purtau fuste drăguțe, cu volane, șosete albe până la glezne și eșarfe de mătase. Nici unul dintre bărbați nu purta beretă, fapt care o uimi pe Tessie. Întotdeauna Își dorise să se ducă În Europa, nu atât În Grecia, cât În Franța sau Italia. Privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Adolescente cu chisturi ovariene sparte moțăiau sub influența morfinei. Asta a fost În jurul meu de la Început: greutatea suferinței feminine, cu justificarea ei biblică și acțiunile ei de anihilare. Pe sora care m-a spălat o chema Rosalee. Era o femeie drăguță, cu fața alungită, din munții din Tennessee. După ce mi-a aspirat mucozitățile din nări, mi-a făcut o injecție cu vitamina K, menită să-mi coaguleze sângele. Cosangvinizarea e un lucru comun În zona Apalașilor, ca și diformitățile genetice, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
apoi a reacționat: ― Nu-i rău pentru prima oară. ― Ma-maa! am strigat eu În seara aceea eu când am venit acasă. Mi-am făcut o priete-năă! I-am povestit lui Tessie despre Clementine, despre covoarele vechi de pe pereți, despre mama drăguță care făcea exerciții, omițând doar lecția de sărutat. De la bun Început am fost conștientă că era ceva nelalocul lui În sentimentele mele pentru Clementine Stark, ceva ce nu trebuia să-i spun mamei mele, dar n-aș fi fost În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la demonstrația problemelor, e conștientă de poșeta Triciei Lamb, care stă pe jos, lângă ea, și de tamponul pe care l-a zărit Înăuntru În acea dimineață - și care se folosește... cum anume?... și pe cine poate să Întrebe? Încă drăguță, Calliope se trezește curând cea mai scundă fată din clasă. Lasă guma să-i cadă. Nici un băiat nu i-o aduce Înapoi. La spectacolul de Crăciun nu mai e distribuită În rolul Mariei, ca În anii trecuți, ci Într-unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
așezat mâna pe dicționar și m-am uitat la ea. Subțire, de forma unei frunze, avea pe un deget un inel de sfoară Împletită, primit În dar de la Obiect. Sfoara Începuse să se murdărească. M-am uitat la mâna mea drăguță și apoi mi-am tras-o și am Înfruntat din nou cuvântul. Acolo era scris monstru, negru pe alb, Într-un dicționar uzat, Într-o mare bibliotecă metropolitană. O carte veche, venerabilă, de forma și dimensiunile unei pietre funerare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bărbat sensibil. Astea-s așa niște căcaturi! Înjurăturile, briciul drept, periile de bărbierit, toate acestea Îmi urau bun venit În lumea masculină. La televizorul frizerului era un meci de fotbal american. Calendarul arăta o sticlă de votcă și o fată drăguță, Într-un bikini alb, de blană. Mi-am pus picioarele pe suportul de metal zimțat al scaunului și m-am lăsat răsucit Încolo și Încoace, În fața oglinzilor. ― Sfinte Sisoie, când te-ai tuns ultima oară? ― Ții minte când au ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mă ia deoparte ca să mi se plângă de soțul ei. ― Știu că e superficială. Toată chestia cu ruloteles... Ar trebui să vezi ce fel de oameni cunoaștem În taberele astea. Îi spun „stilul de viață al rulotei“. Ei, sunt destul de drăguți, dar plic-ti-si-tori. Mi-e dor de evenimente culturale. Myron spune că și-a petrecut toată viața călătorind prin țară, dar a fost prea ocupat ca s-o vadă. Așa că acum a luat-o de la capăt - Încetișor. Și ghici pe cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
țigară și se prezentă, Întinzându-mi mâna: ― Ben Scheer. ― Eu sunt Cal. Nu mi-a pus obișnuitele Întrebări despre originea și destinația mea. În schimb, când am plecat, m-a Întrebat: ― De unde-ai luat costumul ăsta? ― De la Armata Salvării. ― Foarte drăguț. ― Chiar așa? am spus. Și apoi m-am mai gândit. ― Faceți mișto. ― Nu, nu fac, spuse Scheer. Îmi place un costum În care-a murit cineva. E foarte existențial. ― Ce-i aia? ― Ce-i aia ce? ― Existențial. Îmi aruncă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cură de slăbire. Se ferea de bere, de teamă să nu facă burtă. Mie mi se părea că exagerează cu rutina feminină. Era prea mult legănat de șolduri și fluturat de păr În aerul dislocat de Carmen. Avea un chip drăguț, de naiadă: la suprafață o fetiță, dedesubt un băiat care-și ținea respirația. Uneori, de la hormonii pe care Îi lua, Îi ieșeau coșuri. Doctorul ei (foarte solicitatul doctor Mel din San Bruno) trebuia să-i schimbe tot timpul dozajul. Singurele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era capabil să influențeze materia doar prin meditație intensă. Și nici atunci nu putea totdeauna să aibă puteri asupra materiei din jurul său. Este incredibil, Corvium! Să zicem... ce anume s-a întâmplat? Plumbul a trecut prin tine. Mulțumesc. Ești foarte drăguț. Știam și eu asta. Cum a trecut prin mine fără să mă rănească? Te-ai dematerializat. "Poftim?" Sigur! Corpul tău a reacționat instinctiv. Celulele, chiar atomii din care sunt făcute ele, au devenit distante. Legătura dintre ele nu a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a ajutat băiatul ăla francez... Perir? Da! A vorbit cu Mihail și Gavriil și au dărâmat pereții dintre sălile de clasă ca să nu deranjăm foindu-ne inutil pe hol. Apoi Mar și Mari ne-au ajutat cu paturile. Sunt foarte drăguțe. Cam ciudate, dar drăguțe. Apropo... cred că Mar îl place pe Perir. Chicoti și, plimbându-se spre celălalt capăt al infirmerie, continuă: Sarah a avut ideea genială de a pune măsuțe cu instrumente între paturi. De ce? Păi dacă este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
francez... Perir? Da! A vorbit cu Mihail și Gavriil și au dărâmat pereții dintre sălile de clasă ca să nu deranjăm foindu-ne inutil pe hol. Apoi Mar și Mari ne-au ajutat cu paturile. Sunt foarte drăguțe. Cam ciudate, dar drăguțe. Apropo... cred că Mar îl place pe Perir. Chicoti și, plimbându-se spre celălalt capăt al infirmerie, continuă: Sarah a avut ideea genială de a pune măsuțe cu instrumente între paturi. De ce? Păi dacă este un caz urgent de tratat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]