KorAP: Find »[drukola/base=drac & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...57 58 59 ...580 >

14,485 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781

costoroabe, istalalt de toacă. Scuipă-n palme, Dănilă, fă-ți o cruce și la treabă! (se închină, apucă securea. De după buturugă, scoate capul Codârlic) CODÂRLIC (ironic): Bagă samă să nu te lovești... DĂNILĂ (se întoarce, îl vede): Hait! Iaca și dracu'! Da' de unde-ai răsărit, frumușelule? Te-a fătat balta dintr-odată? Tare bine! Te pomenești c-ai venit să-mi dai o mână de ajutor... CODÂRLIC (iese cu totul, se apropie): Lasă, omule, șaga de-o parte și zi: ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
clopotnița și-oi pune toaca. CODÂRLIC: Stăi, bre, nu te-apuca de năzbâtii. Iazul, locul și pădurea de pe-aici sunt ale noastre. DĂNILĂ: I-auzi! Și voi cine sunteți? CODÂRLIC: Eu îs Codârlic cel Isteț, mai marele peste doi draci și jumătate. Și alții, mai mari și mai mici decât mine, stau pe fundul bălții cu ochii holbați și așteaptă să pleci de-aici. Mai ieri noapte ne-am bucurat c-ai venit. Acuma ne stai ca un ghimpe-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
fundul bălții cu ochii holbați și așteaptă să pleci de-aici. Mai ieri noapte ne-am bucurat c-ai venit. Acuma ne stai ca un ghimpe-n talpă. Că ne-am aciuat la o margine de lume de răul altor draci, mai vechi și mai pricepuți, care ne ardeau și ne frigeau de n-aveam nici un spor în ochii Tartorului cel bătrân. Așa că, năpăstuiți și fugari fiind, și după ce-o ducem ca vai de lume, iaca vii tu acuma să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Foarte mă bucur! Și zici că dumbrava, și iazul, și ce mai este pe-aici sunt ale voastre... CODÂRLIC: Zic! DĂNILĂ: Poate-i zice că și rațele de pe apă sunt ale voastre, și toporul meu din fundul iazului... Ei hai, drace! V-oi învăța eu să puneți stăpânire pe lucrurile din lume și să-ndemnați oamenii să se bată cap în cap! CODÂRLIC: Las', nu te mai înfoia atâta, că știm noi cât îți plătește pielea și mătăluță; doar unu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
de isprăvile dumnitale... Vezi să nu-ți prinzi urechile pe-aici, că nu le-i mai putea scoate decât ciopârțite și flendurite, de-i zice "aman, puiule!" DĂNILĂ: Ei, apoi să nu crăpi de ciudă când vezi un amărât de drac, așa cum îi acesta, că se obrăznicește? Da' ce crezi tu, pârlitule, dacă am făcut ce-am făcut când mi-am uitat capul în traistă, în loc să-l port pe umeri, tot așa se va întâmpla și când m-oi lua de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
până nu te cioplesc și pe tine și te fac prag de mănăstire, m-auzi? Piei în baltă, balțatule! (Codârlic fuge, dispare după buturugă) Așa-ți trebuie, Dănilă. Ai văzut? Dacă toată viața ai făptuit numai prostii, au ajuns și dracii să râdă de tine. Ha, ha, râde dracu' de porumbe negre... Eu socot că-i timpul să mai întorc foaia. Gata, la treabă! (se suflecă, apucă securea. Apare Codârlic, cu un sac plin în spate. Pare agitat și speriat.) Iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
te fac prag de mănăstire, m-auzi? Piei în baltă, balțatule! (Codârlic fuge, dispare după buturugă) Așa-ți trebuie, Dănilă. Ai văzut? Dacă toată viața ai făptuit numai prostii, au ajuns și dracii să râdă de tine. Ha, ha, râde dracu' de porumbe negre... Eu socot că-i timpul să mai întorc foaia. Gata, la treabă! (se suflecă, apucă securea. Apare Codârlic, cu un sac plin în spate. Pare agitat și speriat.) Iar ai venit, împielițatule? Ce-ți mai trebuie? Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
vouă... CODÂRLIC: Eu zic să nu te mai încontrezi cu drăcărimea, măi omule; ia-ți frumușel bănișorii, taci molcum și cată-ți de nevoi. Asta-i. (pleacă) DĂNILĂ: Iaca-i buuun! Tot mănăstiri să croiești dacă vrei să te bage dracii în samă, să-ți vie cu bănuții de-a gata la picioare și să te mai și roage, pe deasupra, să-i primești. Nici asta nu se ia din drum... Vezi ce-nseamnă să te ții bățos? Numai că stau și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
DĂNILĂ: Ia poftim și-o ia pe-aici înainte, și ți-oi arăta eu cu cine. Ia poftim! (Codârlic o ia, ezitant, în direcția arătată.) DĂNILĂ (aparte): Oi găsi eu pe-aici, prin tufe, vreun iepure. După acela să fugi, drace! (lui Codârlic) Ei, jupâne, stăi așa! CODÂRLIC: Am stat. DĂNILĂ: Și cată de vorbește ușurel. CODÂRLIC: Da' ce s-a-ntâmplat? DĂNILĂ: Pricepi tu acuși. Iaca, vezi colo, în tufăriș, ceva mititel, ghemuit jos? CODÂRLIC: Văd. Și ce-i cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
cum a fost. CODÂRLIC: Cum, bre omule, cu scârba aceea mică să mă-ntrec eu la fugă? DĂNILĂ: Las' c-o să-ți placă... Ațin-te numai. (chiuie) U-ta-na-naa! Valea, măi urechilă! Efect sonor adecvat. Codârlic pleacă în fugă) Așa, așa drace, aleargă pân' ți-i prăpădi limba pe drum! (Pauza de rigoare. Codârlic revine, suflă greu, se împleticește) CODÂRLIC: Măi, da' sprinten și sprințăroi copil mai ai, drept să-ți spun! Când aproape-aproape să pun mâna pe dânsul, odată a cotigit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
cam scutești de tovărășia ta. Haide! CODÂRLIC: Ba mai pune-ți pofta-n cui! Mai bine să ne-ntrecem la trântă; să vedem care pe care! DĂNILĂ: Cum spuneai? La trântă? Măi Codârlic flăcăul tatei, tot auzeam din bătrâni că dracii n-ar fi proști... D-apoi, cum văd eu, tu dai în gropi de bleg ce ești! Să te-ntreci din trântă cu mine, ai? CODÂRLIC: Și ce, ți-a fi frică? DĂNILĂ: Măi, ascultă ici ca să ai ce-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
nas. CODÂRLIC: Și după ce l-oi trânti, ce fac cu dânsul? DĂNILĂ: Cată de-l pune întâi jos, că pe urmă mai vedem noi. CODÂRLIC: Apoi asta-i treabă de-o minută. Acolo zici? DĂNILĂ: Acolo, așa. (Codârlic pleacă) Hai drace, hai! Îi pomeni tu și smoala pe care ai supt-o de la talpa iadului! Moș Martin, la care te-am trimis acuma, nu prea știe de șagă. Aha, intră în culcușul ursului. Acuma țin-te Dănilă să nu plesnești de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Dănilă să nu plesnești de râs! În culise, mormăit întărâtat de urs. Vocea lui Codârlic) CODÂRLIC: Hei, stăi, stăi bre! Măi... măi bunicule... Valeu, oasele mele... DĂNILĂ: Frumos îl joacă, brava Moș Martine! Uitați-vă oameni buni, i-au crescut dracului ochii în cap cât cepele cele bulgărești! CODÂRLIC: Valeu, lasă-mă, gata, mă dau bătut. (Apare un urs cu Codârlic în brațe. Îl trântește de pământ, se întoarce, pleacă) Valeu, coastele mele! Nu-mi mai trebuiește nimicuța, vreau să plec

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
dau bătut. (Apare un urs cu Codârlic în brațe. Îl trântește de pământ, se întoarce, pleacă) Valeu, coastele mele! Nu-mi mai trebuiește nimicuța, vreau să plec... DĂNILĂ: Unde să pleci, frumosule? Iaca balta ici. Du-te de-i spune dracului bătrân să mai iasă și el la lumină, că nu i-a fi degeaba. Ori poate ai poftă să te mai îmbrățoșeze încă o dată bunicu'... CODÂRLIC: Ia las', măi omule, nu-ți mai râde acuma de mine. Dacă la anii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
să rămâi întreg. CODÂRLIC: Leagă-mi ce știi și cu ce știi, numai să nu repauzez... DĂNILĂ: Ce să nu faci? CODÂRLIC: Să nu repauzez. Adică să nu mor. M-am exprimat și eu mai ales... DĂNILĂ: Vorbește omenește, măi drace, așa fel cât să te priceapă toată lumea, nu-mi veni mie cu vorbe de pe pustii locuri! Păi vezi? Iaca, șezi colea frumos. (Codârlic se așază pe buturugă, Dănilă îi înfășoară capul cu brâul.) Așa... o dată... pe urmă încă o dată... să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-mea, nu plec să mă bat cu Han-Tatar. CODÂRLIC (disprețuitor): Alta-i vorba, Prepeleac... DĂNILĂ: Măi nevolnicule, da' de când îs eu prepeleacul tău? Vezi că-nșfac cel buzdugan, și când te-oi mirui cu dânsul fac din tine puzderie de draci mărunței! CODÂRLIC (spăsit): Nu te mânia, bade Dănilă... DĂNILĂ: Așa mai merge. Hai, spune! CODÂRLIC: Zice Întunecimea Sa Săcăluș așa: dintre noi doi, cine-a zvârli buzduganul ista mai tare și mai sus, acela să aibă și burduful cu bani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
tare și mai sus, acela să aibă și burduful cu bani. DĂNILĂ: Bun cap are Săcălușul tău, nimic de zis! Om face-o și pe asta, da' mai mult de hatârul tău, că altfel...Ia zvârle-l tu întâi, măi drace, să te mai văd o dată de ce ești în stare. CODÂRLIC: Ia privește și te miară... (face cu buzduganul mișcările unui aruncător de ciocan, îl aruncă undeva spre culise. Efect ascendent de rachetă) Acu' așteaptă pân-a cădea înapoi. Da' să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
cădea înapoi. Da' să știi c-o să mai treacă ceva vreme. Aici n-aș mai crede să mă-ntreci. Azvârlitul buzduganului e proba mea favorită încă de când eram mititel. Am antrenament... DĂNILĂ: Proba... favorită... antrenament... Tu știi ce spui; numai dracu' poate pricepe! CODÂRLIC: Iară pân-a veni înapoi, să ne hodinim oleacă. (se culcă într-un cot. Pauză, fond muzical astral.) DĂNILĂ: Ei, meștere Codârlic. Ai adormit? CODÂRLIC: Eu... nu... stăteam și eu așa... DĂNILĂ: Stăteai așa... Prăpădim vremea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
spun, și-odată-l azvârl drept la dânșii. CODÂRLIC (sare și-i ia buzduganul): Stăi, nepriceputule! Că buzduganul ista îl avem lăsat moștenire de la strămoșul nostru, Belzebut cel Bătrân, și nu-l putem da nici pe toată lumea. Cât mai mișcă coadă de drac în baltă, el trebuie să se afle de-a dreapta Măriei Sale Săcăluș. Să nu cumva să mai întinzi mâna spre dânsul! Auzi ce-l taie capul: în Lună... (pleacă repede cu buzduganul) DĂNILĂ: Bre, bre, se vede treaba că nu-s

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
i-a da prin cap cornoratului să iasă iar din baltă, l-oi îmbrobodi cum i-a sta mai bine și mi-a căra și banii în bătătură. (iese Codârlic) He, he, gând la gând cu bucurie! Mi-ai sosit, drace? Drept să-ți spun, de data asta chiar te așteptam. Te-aș mânca de drag ce-mi ești, da' nu pot de urechi. Ia zi, ce mai ala-bala prin fundul bălții? Nu te-a tăiat capul, venind încoace, s-aduci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
atuncea nu mai mergem nicăiri; tu te duci în baltă, iar eu iau burduful în cârcă și mă duc în treaba mea. CODÂRLIC: Nu, bădie, nu așa! Iaca îl duc eu. Haide dară. (ia sacul în spate) DĂNILĂ: Ho, ho, drace! Așteaptă să urc și eu deasupra, să te călăuzesc. Lasă-te-n genunchi, să ne ridici ușurel de jos în sus, ca să nu te zdruncini (se urcă peste sac) Așa. Acuma dă-i drumu'. Da' ca gându', așa să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Ptiu, bătu-l-ar pustia, că era să mă dărâme! Cată să fac rost de niște păr de lup, să afum plozii, să le treacă de spaimă. DĂNILĂ: Care spaimă? Nu i-ai auzit? SMARANDA: Apoi bine, Dănilă, numai cu dracii n-ai avut în cârcă până acuma. De unde l-ai mai scos și pe-aista? DĂNILĂ: Las', nevastă, că ți-oi spune eu altădată cu amănuntul. Acuma umblă de adă niște banițe să cărăm în casă bănișorii pe care i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
lucrurile stau tocmai pe dos. Cât am fost tăntălău, cum îmi zicea bădia, se știe ce-am agonisit. Mai ales se știe ce-am putut risipi. Cum mi-a venit mintea la cap și m-am folosit de dânsa, nici dracu' nu s-a dovedit mai meșter ca mine. ANISIA: Apoi eu ce-i spuneam bărbatului istuia al meu? Măi omule, să știi că, până la urmă, cumnatul Dănilă odată se scutură ca harmasarul cel din poveste, și când ne-a arăta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
joc pe cumnata Anisia până i-or sări pingelele... ANISIA: N-ai tu atâta vlagă, Dănilă... DĂNILĂ: Pe cercatelea, cumnată! Ia zi-i, Pâșpâlică, da' să-i zici să se-audă până hăt, la Lacu' Babei, să joace tontoroiu și dracii din fundu' bălții...! muzică și, repede, CORTINA CUM DE S-A SUPĂRAT PRICINĂ-ÎMPĂRAT Întâmplare veselă în patru tablouri pe motivul basmului Sarea în bucate de Petre Ispirescu Personajele Pricină-Împărat Domnița Ana Domnița Dana Domnița Liana Primul sfetnic Posacul Al doilea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
atras de noaptea lor bizară, în ochii tăi cei mari și negri ca două guri de călimară... CORTINA ÎNTRE RAI ȘI ILINCA LUI DUDĂU Versiune scenică după romanul Minunile Sfântului Sisoe și Epilog Personaje (în ordinea intrării în scenă) Regizorul Dracul Sisoe Sf. Mavrichie Sf. Terentie Sf. Habacuc Sf. Pafnutie Sf. Farnachie Ilinca Baba Rada Baba Safta Baba Luța Baba Fira Popa Niță Dascălul Pitac Șeful de post Dumitraș Prolog Gong, semnal de începere a spectacolului. Se ridică cortina. Scena, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]